Drept Civil
Regimul juridic al bunurilor apartinand domeniului public
Dreptul de proprietate publica
In conformitate cu prevederile art. 135 alin. 3 din Constitutie, proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, adica comunei, orasului, municipiului si judetlui. Din acest text de lege rezulta ca subiecte ale dreptului de proprietate publica sunt statul si unitatile administrativ- teritoriale.
Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevaute in Constitutie, legi organice si legi ordinare. Astfel, in alin. 4 al art. l3 din Constitutie se prevede ca "Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Enumerarea facuta de Constitutie bunurilor ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica nu este exhaustiva, de indata. ce face precizarea el pot constitui obiect al acestui drept si "alte bunuri stabilite de lege".
Legea fondului funciar in art. 5 enumera categoriile de terenuri ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica: "terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, cubi de comunicatie, regle stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si ale marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si sisturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apWirii sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor, sunt de uz sau interes public".
Adaptand criteriul apartenentei la domeniul public a tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinate uzului ori interesului public, Legea fondului funciar creeaza posibilitatea ca, prin schimbarea destinatiei sale, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de proprietate publica, sa poata deveni obiectul dreptului de proprietate privata.
De asemenea, Codul civil in art. 476-478 enumera o serie de bunuri ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica. Printre aceste bunuri figureaza drumurile mari si mici, precum si ulitele care sunt in sarcina statului, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal pe locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiae, malurile unde trag vasele si indeobste toate phile din phnantul Romaniei care nu sunt proprietate private, averile vacante precum si cele ale persoanelor ce mor si nu au mostenitori sau sunt lepadate, pogile, zidurile, sanparile si inthriturile pietelor de razboi si ale fortaretelor, toate cat timp servesc uzului public.
Textele Codului civil privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publica au fost supuse unor nedreptitite critici, fiind considerate ca lipsite de claritate si imprecise, deoarece sunt incluse printre aceste bunuri si uncle ce pot alcatui obiect al dreptului de proprietate private .
Cladirile nu sunt prevazute de lege ca facand obiectul dreptului de proprietate publica, totusi ele alcatuiesc obiectul acestui drept atunci cand ele sunt accesoriu al terenurilor ce fac obiectul proprietatii publice, curn ar fi gee, podurile, farurile etc. si atunci cand ele sunt afectate uzului public (cladirile-ministerelor, primariilor, prefecturilor, biblioteci si muzee publice etc.).
Obiectul dreptului de proprietate publica il pot alcatui si bunurile mobile cu conditia ca aceste bunuri sa fie destinate a servi folosintei publica, adica prin functia lor sa, fie indispensabile serviciului si utilitatii publice, pe de o parte, iar pe de alta parte, sa se supuna. regimului juridic previzut de lege pentru aceste bunuri. Intra in aceasta categorie, tablourile
dintr-un muzeu, cartile unei biblioteci publice, documente de arhiva puse la dispozitia publicului etc.
In functie de intinderea utilitatii si interesului public, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de proprietate publica poate fi clasificat ca fiind bun "de interes national, caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept public, apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea, in regim de drept public, azine comunelor, oraselor, muncipiilor sau judetelor" se precizeaza in art. 4 alin. 2 din Legea fondului funciar. Pentru delimitarea bunurilor de interes national de cele de interes local si judetean a fast adoptata Hotararea Guvernului nr. 113/1992 in care in functie de uzul si interesul pe care il prezinta aceste bunuri au fost enumerate bunurile de interes national si cele de interes local. In legatura cu obiectul dreptului de proprietate publica se impune o precizare de ordin terminologic. Astfel, desi Constitutia utilizeaza termenul de proprietate publica, in unele legi speciale se folose ate expresia de "domeniul public". Credem si noi, alaturi de ambii autori, ca cei doi termeni folositi de legiuitor sunt identici din punct de vedere juridic
Dreptul de proprietate publica se deosebeste de dreptul de proprietate privata si sub aspectul caracterelor juridice proprii pe care le prezinta, caractere ce-i contureaza un regim juridic propriu si distinct fata de dreptul de proprietate private Intr-adevar, potrivit art. 135 alin. 5 din Constitute, "Bunurile proprietate de publica sunt inalienabile". In dezvoltarea prevederilor constitionale, in art. 74 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 cu privire la administratia publica locala se prevede ca "bunurile ce fac parte din doweniul public sunt inalienabile, imprescriptibiie si in-sesizabile".
Legea fondului funciar, n art. 5 alin. 2 prevede ca terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, daca legea nu dispune altfel.
Bunurile ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica fiind scoase din circuitul civil, inseamna ca ele nu pot fi instrainate prin transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea de drepturi reale, dezmembraminte ale dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, potrivit dispozitiilor art. 135 alin. 5 din Constitutie, bunurile ce fac obiectul proprietatii publice, in conditiile legii, pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.
In completarea acestor prevederi constitutionale, Legea nr. 69/1991, in art. 76 alin. 1 da dreptul consiliilor locale si judetene sa hotarascal cu privire la concesionarea, inchirierea si gestiunea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publica.
Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil, neputand fi opuse proprietarului nici prescriptia achizitiva si nici, dupa caz, posesia de bunk-creding. Aceasta insa ca dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publica nu poate fi dobindit de nici o alth persoana prin prescriptia achizitiva, in cazul bunurilor imobile sau proc posesia de buna-credinta, in cazul bunurilor mobile. In legatura cu aceasta in art. 1844 C.civ. se prevede ca. "Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate private, ci sunt scoase afara din comeg'.
Pentru terenuri, in alin. 2 al art. 5 din Legea fondului funciar se prevede in mod expres ca dreptul de proprietate publica ce are ca obiect terenuri "este imprescriptibil". Asa curn s-a mai aratat, o prevedere similara cuprinde si art. 74 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 care face precizarea ca dreptul de proprietate publica este imprescriptibil.
Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil si sub aspectul prescriptiei extinctive, titularii acestui drept putand exercita oricand actiunea in revendicare pentru apararea dreptului lor.
Dreptul de proprietate publica este, de asemenea, si insesizabil in sensul ca bunurile ce alcatuiesc obiectul acestui drept nu pot fi urmarite de catre creditori pe cale de executare silita.
Daca aceste bunuri ar putea fi urmarite de entre creditori s-ar crea posibilitatea ca in mod indirect sa se poata dobandi si un drept de proprietate asupra lor, ceea ce ar contraveni caracterului inalienabil al acestui drept.
Datoriile statului si cele ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc si se 1ichideaza prin aplicarea unor norme financiare speciale, acestora fiindu-le inaplicabile prevederile legale de drept comun referitoare la urmarirea silita.
Caracterul insesizabil al dreptului de proprietate publica rezulta in mod indirect si din dispozitiile art. 41 alin. 1 ale Constitutiei in care se prevede "creantele asupra statului sunt garantate". In temeiul acestor prevederi, creditorii statului si ai unitatilor administrativ-teritoriale, pot urmari pentru satisfacerea creantelor lor exigibile numai mijloacele banesti pe calea inscrierii lor la buget.
Organizarea exercitirii dreptuIui de proprietate publica este realizata practic, in conditiile legii, pentru bunurile de interes public national de catre guvem, ministere si alte organe centrale de stat, iar pentru cele de interes public local de intre consiliile locale si judetene. In activitatea lor de administrare generala a acestor bunuri, aceste organe, delsi au personalitate juridica nu actioneaza ca subiecte de drept civil, ci in calitatea lor de organe centrale sau locale ale puterii executive.
In conformitate cu prevederile art. 13 alin. 5 din Constitutie, bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica pot fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. Asupra acestor bunuri ele dobindesc "un drept de gospodarire, exploatare si gestionare, sintagma prin care sunt desemnate atributiile si imputernicirile acordate organelor de conducere ale regiilor autonome si institutiilor de stat privind pastrarea, apararea si punerea in valoare a acestor bunuri "
De asemenea, unele bunuri ce fac obiectul proprietatii publice pot fi concesionate sau inchiriate, in conditiile legii, unor terte persoane. Procedura si conditiile in care poate avea loc concesionarea si inchirierea sunt prevazute in art. 25-31 din Legea nr. 1/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome pi societati comerciale si Hotharea Guvernului nr. 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionarii, inchirierii si locatiei de gestiune.
Prin actiunea in revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se gaseste; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului.
Obiectul actiunii in revendicare il constituie numai bunurile imobile si cele mobile determinate individual si de care reclamantul a fost deposedat; obiectul revendicarii nu poate fi inlocuit cu alte bunuri de valoare egala ori prin compensatie baneasca.
Prin aceasta actiune se pot cere si despagubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate, capat de cerere subsidiar revendicarii, instanta avand obligatia sa se pronunte asupra ambelor capete de cereri.
Temeiul juridic al revendicarii il constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv.
Caractere.
a. Actiunea in revendicare este o actiune petitorie, prin care se apara dreptul de proprietate si se pune in discutie coexistenta dreptului de proprietate, reclamantul avand sarcina sa dovedeasca titlul sau de proprietate, dupa dictonul 'actori incumbit probatio'. Prin actiunea in revendicare se apara dreptul de proprietate in timp ce prin actiunile posesorii se apara posesia.
b. Actiunea in revendicare este o actiune reala, ea intemeindu-se si aparand insusi dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprima actiunii acelasi caracter real si se deosebeste de actiunile personale, ca de exemplu actiunea derivand din contractul de locatie, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului si au ca temei dreptul de creanta nascut din contract.
c. Scopul actiunii in revendicare este restituirea lucrului si deci actiunea trebuie introdusa impotriva celui ce detine lucrul. Conditii de exercitare.
Actiunea in revendicare se poate exercita numai de catre titularul dreptului de proprietate, exclusiv asupra lucrului revendicat si in consecinta:
a. coproprietarul sau coindivizul nu poate introduce actiunea impotriva celorlalti copartasi, intrucat nu au un drept exclusiv asupra partilor ce li se cuvin, dar ei vor putea introduce actiunea dupa partaj. ¥n acest sens a statuat instanta noastra suprema, respectiv fostul Tribunal Suprem prin deciziile civile nr.337/1975 si nr.2241/1972.
In situatia in care coproprietarul face dovada ca a stapanit bunul distinct, exercitand o posesie ce duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune, va putea introduce actiunea impotriva celorlalti coproprietari (T.S. deciziile civile 1903/1975 si 769/1979).
b. impotriva tertilor, nu se va putea intenta o actiune de catre coproprietari sau coindivizi, ci exercitarea actiunii se va putea face de toti copartasii coproprietari (T.S. decizia civ. 1030/1975; 907/1969; 662/1960). Motivatia unei astfel de actiuni se bazeaza pe imprejurarea ca actiunea in revendicare are scopul recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantului si nu simpla recunoastere a acestui drept asupra unei cote-parti ideale nedeterminate material.
c. actiunea in revendicare asupra unui bun comun al sotilor se poate introduce si de catre unul din soti, in baza prezumtiei mandatului reciproc; daca actiunea priveste un bun imobil, atunci nu poate fi introdusa de un singur sot, in acest caz nemaiexistand prezenta de mandat reciproc.
Reglementare
Codul civil cuprinde dispozitii de revendicare a mobilelor in capitolul prescriptiei, insa despre imobile nu exista astfel de prevederi.
A. Actiunea de revendicare a imobilelor - privesc trei aspecte:
proba dreptului de proprietate se face si In alte situatii, cum ar fi: obtinerea de daune aduse imobilelor proprietatea reclamantului, precum si la alte drepturi reale.
Sarcina probei revine reclamantului, potrivit art.1169 Cod civil, dupa care paratul se va apara prin dovada contrara, potrivit regulii in exeptione reus fit actor sau onus probandi incumbit eius qui dicit.
Exista unele dificultati in ce priveste dobandirea dreptului proprietate intrucat in trecut nu s-au redactat inscrisuri referitoare latransmiterea proprietatii; unele inscrisuri nu sunt insotite de planuri topografice pentru delimitarea bunului dobandit;
In transmiterea succesiva a proprietatii de diferite persoane, fara titlu - asa numite probatio diabolica este greu si chiar imposibil de facut de a se dovedi ca toti au fost proprietari; principiul relativitatii actelor juridice este acela ca produc efecte numai intre partile ce le-au incheiat, succesorii lor universali sau cu titlu universal (art.973 Cod civil) si deci nu sunt opozabile tertilor; asa fiind paratul va putea sa nu recunoasca opozabilitatea inscrisului constatator al actului translativ de proprietate.
Dovada certa se poate face in cazul dobindirii prin uzucapiune, reclamantul dovedind ca el impreuna cu autorii sai au posedat lucrul ce il revendica, dobandind dreptul de proprietate prin prescriptia achizitiva - deci posesia - de 30 ani ori de 10-20 ani.
Dovada in situatia dobindirii prin ocupatiune, reclamantul trebuie sa faca dovada ca el a intrat in posesia lui, care nu apartinea nimanui, dar titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti.
Daca titlurile provin de la acelasi autor are castig de cauza cel care l-a inscris mai intai (art.712 Cod procedura civila), acest act devenind opozabil celor ce au dobandit ulterior: qui prior tempore, potiur iure.
In cazul in care nici unul nu a facut transcrierea, are intaietate cel cu titlul mai vechi, respectiv cu data mai veche, in cazul testamentului castiga cel cu data mai recenta, care revoca pe cel anterior.
In ipoteza ca titlurile provin de la autori diferiti castiga:
1. paratul, intrucat el se afla in posesia lucrului: in pari causa, metior est causa possidendis:
2. castiga cel cu data mai veche; 3. daca cele doua titluri provin de la autori diferiti, are castig de cauza cel care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil, conform principiului: 'nemo plus iuris ad alium transferre protest, quam ipse habet'; dar poate castiga si cel cu titlul mai vechi, dar posesia sa fie mai bine caracterizata.
b. numai o parte detine titlul, caz in care:
paratul are titlu, actiunea reclamantului se respinge, iar daca are reclamantul titlu, acesta castiga cu doua conditii: titlul sa emane de la un tert, nu de la el insusi: data titlului sa fie anterioara datei paratului.
c. nici una din parti nu are titlu si nici nu poate dovedi uzucapiunea sau ocupatiunea, situatie in care s-ar respinge actiunea, insa in practica se compara cele doua posesii si are castig de cauza posesia cea mai bine caracterizata; cel de buna-credinta fata de cel de rea-credinta; posesie viciata si neviciata; posesia care are la origine un titlu fata de cea fara titlu la origine.
Ce se intelege prin titlu ? atat cel translativ de proprietate (vanzare, donatie, etc.) cat si cel declarativ care recunoaste numai un drept anterior, act de partaj, tranzactie, hotarare judecatoreasca.
Actiunea in revendicare este imprescriptibila sub aspect extinctiv in ceea ce priveste bunurile imobile:
a. dreptul de proprietate are caracter perpetuum ce nu se stinge prin neuz;
b. proprietatea reprezinta starea juridica normala si cuprinde cele mai intinse atribute asupra lucrului.
Actiunile privind celelalte drepturi reale, ex: uzufructul se prescrie prin 30 ani (art.1890 Cod civil)
Exceptie face imobilul adjudecat la licitatie publica, cel ce se pretinde proprietar nu-l mai poate revendica daca au trecut 5 ani de la ordonanta de adjudecare (art.561 Cod pr.civila).
Proprietatea se poate dobandi prin uzucapiune de 30 ani ori de 10-20 ani.
Efectele revendicarii sunt cu privire la:
a. restituirea lucrului de orice sarcini cu care ar fi fost grevat de posesor, restituire ce se face cu toate accesoriile sale; daca restituirea nu mai este posibila in natura (lucrul a pierit, a fost dobandit de un tert de buna credinta, expropriat) restituirea se face prin despagubire in echivalent, ori se va restitui indemnizatia de expropiere;
b. restituirea fructelor, daca posesorul a fost de rea credinta, restituie fructele numai dupa data introducerii actiunii; c. situatia cheltuielilor facute cu lucrul pe care il restituie:
cheltuielile pentru conservare pe care posesorul de buna credinta are dreptul sa le ceara intrucat si proprietarul le-ar fi facut pentru conservarea lucrului;
cheltuieli utile, ameliorari care nu sunt necesare dar sporesc valoarea lucrului, ce se pretind de posesorul de buna credinta;
cheltuielile voluptuarii (de simpla placere personala, ce nu maresc valoarea lucrului); la aceste cheltuieli posesorul nu are dreptul la restituire, dar poate sa ridice lucrarile facute daca este posibil, fara insa a deteriora lucrul;
d. situatia lucrarilor noi si a plantatiilor facute de posesor:
dreptul de retentie pentru restituirea cheltuielilor necesare si utile la care are dreptul posesorul; unii autori admit numai pentru posesorul de buna credinta, altii nu admit de loc.
Actiunea in revendicare a mobilelor
Art.1909 Cod civil prevede ca lucrarile miscatoare se prescriu prin faptul posesiei lor, fara a fi trebuinta de vreo curgere de timp, redactare necorespunzatoare, deoarece prescriptia presupune curgere de timp, insa textul spune ca nu este nevoie de scurgere de timp.
Conditii
1. se aplica bunurilor mobile corporale, intrucat ele pot fi posedate; alin.1 art.1909 prevede ca si bunurile necorporale pot face obiectul posesiei si anume titlurile de purtator a caror valoare este incorporata in titlu, ex:actiunile societatilor, certificate de proprietate, obligatiile emise de stat si societati; nu se aplica unei universalitati (succesiunea mobiliara si fondului de comert ca universalitate ori valoarea incorporala).
Textul art.1909 Cod civil nu se aplica:
a. fac parte din domeniul public;
b. sunt accesorii ale unui imobil: mobilier din apartament, ce nu devin mobile prin destinatie, ci isi pastreaza caracterul lor de bunuri mobile; deci nu ar fi posibil sa se retina mobilierul pretinzand ca se aplica art.1909 alin.1 Cod civil.
Persoanele carora se aplica art.1909, alin.1 Cod civil.
Textul poate fi invocat de tertul dobanditor de buna credinta ce-l dobandeste de la un detinator precar caruia proprietarul i l-a incredintat de buna voie. Tertul a dobindit bunul de la un detinator precar, iar adevaratul proprietar s-a desesizat de buna voie de lucru incredintandu-l unui detentor precar (depozitar, chirias, imprumutat).
Detentorul precar nu poate sa invoce impotriva proprietarului aplicarea in favoarea sa a regulii art.1909 alin.1 Cod civil si el are obligatia de a restitui lucrul; daca lucrul a fost instrainat, actiunea proprietarului este una in despagubire.
Poate fi actionat detentorul precar prin actiunea in revendicare, dovedind proprietatea si precaritatea detentorului.
Proprietarul este interesat sa introduca actiunea in revendicare si nu actiunea in contract, pentru ca:
bunul scapa de sub concursul celorlalti creditori ai debitorului, detentor precar;
actiunea in revendicare este imprescriptibila - pe cand cea din contract, nu;
detentorul precar poate savarsi actiunea de abuz de incredere daca instraineaza lucrul proprietarului;
tertul dobanditor de buna credinta de la detentorul precar nu suporta consecintele faptei acestuia.
Conditiile posesiei pentru a se invoca art.1909 alin.1 Cod civil
a. sa fie reala si sa existe cumulativ cele doua elemente ale posesiei: corpus si animus;
b. posesia sa fie utila, neviciata, continua, pasnica, publica, neprecara;
c. posesia sa fie de buna-credinta si sa existe in momentul intrarii efective in posesie si ea se prezuma (bona fides presumitur).
Nu se cere si just titlu, dar acesta nu este inutil si sa existe ca element constitutiv al bunei credinte.
Este titlu putativ acela care nu are baza reala existand numai in credinta posesorului ori in imaginatia acestuia, ex. cineva crede ca este mostenitorul defunctului si ia in stapanire un bun mobil din casa.
Rezulta deci ca tertul dobanditor nu trebuie sa dovedeasca nici buna credinta nici existenta justului titlu, numai daca justul titlu ar fi un element separat de buna-credinta. De asemenea art.1909 alin.1 Cod civil nu se aplica bunurilor pierdute sau furate, inlaturat prin art.1909 alin2 Cod civil; iar cel pagubit il poate revendica in termen de 3 ani din ziua pierderii ori furtului de la cel la care il gaseste, acesta din urma avand actiune in regres impotriva celui de la care il are.
Domeniul de aplicare al art.1909 alin.2 Cod civil
a. sa fie tert de buna credinta care a dobandit bunul de la hot ori gasitor;
b. textul nu se aplica daca bunul este la hot ori gasitor;
c. bunul sa iasa din patrimoniul proprietarului fara voia lui (furt, talharie, piraterie, pierdere din neglijenta ori forta majora). Nu este vorba de inselaciune, gestiune frauduloasa ori abuz de incredere;
d. reclamantul sa dovedeasca ca bunul a fost la el in posesie, este identic cu cel furat ori gasit, ca a iesit din patrimoniul sau fara voia lui.
Natura termenului de 3 ani, nu este de prescriptie achizitiva ori extinctiva, el fiind un termen de decadere. Spre a fi termen de prescriptie achizitiva ar trebui ca tertul dobanditor sa fi exercitat posesia timp de 3 ani, ce se calculeaza din momentul furtului ori posesiei si nu al intrarii in posesie.
Nu este nici termen de prescriptie extinctiva pentru ca dobandirea de la tert s-ar putea sa aiba loc dupa 3 ani de la pierdere ori sustragere.
Reguli speciale pentru bunurile pierdute ori furate
Revendicarea de catre proprietar al bunului sau de la persoana nelegitima, nu este conditionata de plata contravalorii, acesta avand o actiune personala de despagubire de la cel de la care a procurat bunul.
Daca tertul dobanditor de buna credinta are acest lucru de la un loc public (balci, targuri, negustori) atunci proprietarul care revendica este obligat sa plateasca tertului pretul pe care acesta l-a platit. Proprietarul va avea o actiune impotriva hotului ori gasitorului.
Art.1909 Cod civil nu se aplica in cazul actiunii in revendicare a adevaratului proprietar impotriva posesorului de rea credinta, adica a celui care a cunoscut ca nu a dobandit lucrul de la adevaratul proprietar. Posesor de rea credinta este si hotul si gasitorul. Deci, actiunea in revendicare a bunurilor mobile este posibila si in termenul general de prescriptie pentru actiunile reale (art.1890 Cod civil de 30 ani), deoarece dreptul de proprietate, atat pentru imobile cat si pentru mobile nu se stinge prin neuz. Regula prevazuta de art.1909 alin.1 Cod civil se justifica
a. Proprietarul nu are actiune in revendicare impotriva persoanei de buna credinta, pe considerent de echitate. Tertul dobanditor a fost de buna-credinta, iar adevaratul proprietar a dat dovada de rea alegere a persoanei careia i-a incredintat lucrul si trebuie sa suporte riscul acestei alegeri.
Interesul circuitului civil justifica solutia, intrucat bunurile mobile circula de regula fara intocmirea de inscrisuri, ci se predau lucrurile, posesia valorand titlul de proprietate. In marea majoritate, posesorul este si proprietarul lucrului.
b. In ce priveste explicatia teoretica a art.1909 alin.1 Cod civil exista teoriile:
textul se intemeiaza pe o prescriptie instantanee si creaza un mod de dobandire a proprietatii prin efectul legii; se mai instituie de text si o prezumtie absoluta (juris et de jure), care paralizeaza actiunea in revendicare.
In ce priveste uzufructul, daca uzufructuarul se deposedeaza de bunavoie de un bun mobil corporal asupra caruia el are un uzufruct, nu mai poate urmari prin actiune confesorie restituirea, aplicandu-se art.1909 alin.1 Cod civil.
Revendicarea bunurilor proprietate publica
A. Bunurile din domeniul public (mobile si imobile) se prezuma dreptul de proprietate:
1. sunt imprescriptibile extinctiv, conform art.135 pct.4 si 5 din Constitutie si asa este dreptul comun pentru mobile si imobile.
Apoi art.1844 Cod civil, art.5 alin.ultim din Legea nr.18/1991 a fondului funciar; art.53 din Legea nr.15/1990 care prevede ca organul competent sa emita actul de decizie.
2. bunurile domeniului public sunt imprescriptibile si sub aspect achizitiv: art.1844 Cod civil; art.5 alin.ultim din Legea 18/1991; art.135 pct.4 si 5 din Constitutie.
B. Bunurile din domeniul privat sunt ocrotite prin art.41 pct.2 din Constitutie, in mod legal, indiferent de titularul ei si sunt supuse dreptului comun, daca legea nu prevede altfel.
Revendicarea bunurilor proprietate cooperatista, ce se considera proprietate privata, dar imprescriptibile extinctiv, potrivit decretelor-legi 66/1990 privind cooperatia mestsugareasca si 67/1990 privind cooperatia de consum si credit -si indiferent daca sunt imobile si mobile, mijloace fixe, imobile si mobile mijloace circulante, produsele necesare executarii contractelor incheiate si sunt de asemenea imprescriptibile sub aspect achizitiv ca la imprescriptibilitatea extinctiva; prescriptia achizitiva nu poate fi invocata nici de posesorul de buna-credinta.
Totusi bunurile proprietate cooperatista sunt supuse dreptului comun privind proprietatea privata in ce priveste prescriptia extinctiva si achizitiva cu distinctiile si precizarile facute (art.41 pct.2, art.135 pct.2 si art.150 din Constitutie). Reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul de proprietate.
Bibliografie:
Prof.dr. Dumitru Lupulescu -Drept Civil -Drepturile Reale Principale
Codul Civil
