Universitatea Spiru Haret
Facultatea de Drept
Specializare : Drept
REFERAT
Drept Civil
Tema : Legea civila
- izvor de drept -
Student : Indrumator :
Olteanu Ligia Prof. Univ.
Anul I ,Gr.102 Petrica Trusca
In literatura juridica se considera ca notiunea de izvor al dreptului civil , ca si cea de izvor de drept in general , are doua intelesuri sau sensuri .
Intr-un prim sens filosofic , expresa desemneaza conditiile de existenta care genereaza normele dreptului civil ; aceasta acceptie se desemneaza prin expresia izvor de drept civil in sens material . Altfel spus , prin izvor de drept civil in sens material se inteleg necesitatile care determina si impun intr-un anumit moment dat aparitia unei normel juridice civile . Necesitatile care determina si impun aparitia unei norme juridice sunt diferite : economice , sociale sau politice .
In al doilea sens juridic , intelesul se desemneaza prin expresia izvor formal . Prin urmare , prin izvor de drept civil , vom intelege formele specifice de exprimare a normelor de drept civil .
Notiunea de lege se foloseste in mod obisnuit in doua acceptiuni. In sens strict juridic legea desemneaza actul normativ al puterii legislative care reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, se elaboreaza dupa o procedura specifica si are forta juridica superioara fata de toate celelalte acte normative care se intemeiaza pe ea.
In terminologia politica - juridica cuvantul 'Lege' este folosit intr-un sens deosebit de larg, desemnand in mod generic orice norma de drept sau regula cu caracter obligatoriu, juridic, provenind de la un organ de stat.
Pornind de la definitia juridica a legii ii putem stabili principalele trasaturi, imbinand criteriile de ordin formal cu cele de ordin material:
Legea emana, de regula, de la puterea legislativa, in cadrul tarii noastre parlamentul, unicul organ legiuitor, compus din doua camere, Senatul si Adunarea Deputatilor, in organizarea actuala Adunarea Deputatilor si Senatul in sedinta comuna ce constituie de drept in Adunare Constituanta pentru adoptarea Constitutiei Romaniei. Pana la intrarea in vigoare a acesteia, parlamentul isi va desfasura activitatea ca si adunare legiuitoare, iar dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, parlamentul va hotari organizarea de noi alegeri in termen de cel mult un an.
Parlamentul adopta Constitutia cel mai important act normativ al unui stat sau legea fundamentala a acestuia, intrucat toate celelalte legi trebuie sa fie conforme cu aceasta. Parlamentul este indreptatit sa dea interpretarea general - obligatorie a legilor. Chiar daca guvernul, organ de varf al puterii executive, poate da ordonante in temeiul delegarii legislative in domenii rezervate legii, acestea trebuiesc supuse spre ratificarea parlamentului, ceea ce demonstreaza ca respectivele acte administrative nu pot depasi ca forta juridica legea. De asemenea faptul ca Presedintele Romaniei si el organ de varf intre autoritatile statului, emite decrete, inclusiv cu caracter normativ in realizarea atributiilor si de reprezentare pe plan intern sau international, aceste acte au o forta juridica inferioara legii fata de care trebuie sa se conformeze.
In statele unitare exista, de regula, un singur organ legislativ, indiferent de numarul camerelor care il compun, pe cand statele federale sau federative exista, alaturi de organul legislativ federal sau unional, si organe legiuitoare ale republicilor sau statelor componente si ale caror trebuie sa fie conforme cu legile federale (federative).
In mod cu totul exceptional unele sisteme de drept considera referendumul ca forma populara de adoptare a legilor ori de modificare a constitutiei.
Consacrarea si recunoasterea provenientei legii de la unicul organ legiuitor avand forta juridica suprema este expresia organizarii democratice si exercitarii in acelasi mod a puterii publice in stat, a faptului ca intreaga activitate normativa trebuie sa se realizeze numai pe actele celui mai reprezentativ organ din stat si care exprima in modul cel mai direct vointa intregii natiuni.
Legea reglementeaza cele mai importante relatii sociale si in mod primar, originar (nederivat) ceea ce explica si rolul ei in cadrul izvoarelor de drept. Intr-adevar, prin lege se consacra juridic sistemul politic al unei societati, modul de exercitare a puterii publice, forma si structura statului, drepturile si libertatile cetatenesti, proprietatea, organizarea autoritatilor statului, infractiunile si pedepsele etc.
Normele generale pentru toate domeniile vietii social - economice sunt stabilite prin lege si nu prin acte subordonate si derivate legii, precum hotararile sau instructiunile. Reglementarea primara, prin lege a relatiilor sociale se aplica prin faptul ca legea poate reglementa orice raport social si in orice modalitate fara nici o ingradire sau autorizare, parlamentul fiind limitat in materia atributiilor legislative decat de Constitutie si actele internationale la care statul nostru este aparte. Toate celelalte acte normative intemeiate pe lege sunt de natura secundara, derivata, facand aplicarea normativa a domeniilor de reglementare rezervate legii sau intervenind in domenii nerezervate acesteia ori in care nu s-a recurs la o reglementare primara legislativa existand doar un cadru juridic mult prea general.
Tocmai datorita marii varietati de raporturi sociale si a diversitatii de reglementare continutul legilor este format diferit iar ele se pot clasifica dupa cele mai diverse criterii.
Legea se adopta cu o anumita procedura, ceea ce face ca sa se deosebeasca de toate acte normative, inclusiv ale organului legiuitor, ca de exemplu, hotararile. De fapt si de drept, sub aspect formal, procedura de adoptare este cea care poate diferentia cel mai bine - mai ales din punct de vedere al fortei juridice - actele aceluiasi organ, iar in cazul dat procedura legislativa asigura legii, comparativ cu alte acte ale parlamentului sau ale camerelor sale, forta juridica superioara. Aceasta procedura se compune din mai multe etape.
O prima etapa o constituie procedura de adoptare a legii care cuprinde, la randul sau mai multe faze in cadrul fiecarei camere si anume initiativa legislativa, avizarea proiectului legii, dezbaterea acestuia, votarea, trimiterea actului spre dezbatere si votarea celeilalte camere, eventual medierea divergentelor, daca acestea exista in urma necorelarii textelor normative.
O a doua etapa cuprinde indeplinirea unor forme posterioare adaptarii si anume semnarea actului legislativ de catre presedintia celor doua camere, respectiv al Senatului si al Adunarii Deputatilor promulgarea legii de catre Presedintele Republicii si publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a - I-a.
Legea are o forta juridica superioara tuturor celorlalte acte normative ale statului tocmai ca o consecinta fireasca a primelor trei elemente deja indicate. Suprematia legii este depasita doar de Constitutie, care este tot o lege, dar cu caracter fundamental si a carei superioritate juridica rezida din faptul ca, in reglementarea actuala, ea este produsul manifestarii de vointa comuna a intregului parlament, format de Adunarea Constituanta pentru adoptarea Constitutiei. In acest sens legea detine o pozitie deosebita in ierarhia izvoarelor de drept fiind emanatia organului reprezentativ suprem. Datorita acestei pozitii orice alt act normativ se subordoneaza legii si trebuie sa fie conform cu ea, iar legalitatea lui se apreciaza numai in raport cu legea.
Vom face in continuare referiri succinte asupra principalelor legi - izvoare ale dreptului civil .
Constitutia
In literatura de specialitate se face deosebirea intre legea fundamentala care este Constitutia , si celelalte legi numite ordinare , care includ si codurile . Ea reprezinta legea fundamentala a tarii si sta la baza tuturor celorlate legi .
Cod civil roman
Este legea care constituie cel mai important izvor al dreptului civil deoarece grupeaza in cuprinsul sau imensa majoritate a normelor acestei ramuri de drept .
Codul Familiei
Cu toate ca acest cod constituie principalul izvor de drept pentru dreptul familiei contine si norme care reglementeaza relatii juridice , care intra in sfera de reglementare a dreptului civil . Avem in vedere in primul rand , dispozitiile privind capacitatea civila a persoanei fizice .
Legile ordinare
Se caracterizeaza prin aceea ca in comparatie cu codurile - civil , familei etc. - au un obiect determinat in privinta reglementarilor pe care le contin . Legile ordinare care contin reglementarile cu privire la obiectul dreptului civil reprezinta si ele un important izvor al acestei ramuri de drept .
In concluzie putem spune ca prin notiunea de izvor de drept civil urmeaza sa intelegem normele juridice grupate in diferite acte normative - legi , hotarari - care se ocupa de reglementarea raporturilor juridice civile .
