Copyright-ul documentelor electronice
Cuvantul copyright manifesta tendinta de a se substitui, in limbajul comun, expresiei drept de autor. In realitate, cuvantul copyright are o semnificatie si un continut diferit, iar in doctrina de specialitate se admite ca termenul este intraductibil. Ceea ce caracterizeaza protectia in sistemul de copyright e faptul ca el priveste exclusiv drepturile pecuniare ale autorilor, ignorand drepturile morale. In sistemul de copyright dreptul se naste din existenta unei copii, a unui obiect in sine, in vreme ce in sistemul continental al drepturilor de autor, dreptul ia nastere din efortul intelectual, din activitatea desfasurata de un autor, de un creator. Dupa unii autori, ceea ce diferentiaza cele doua sisteme de protectie este faptul ca, in sistemul continental al dreptului de autor, in centrul protectiei se afla autorul, iar in sistemul de copyright, opera.
Acest sistem de protectie s-a dezvoltat in tarile aflate sub influenta britanica. Dar, in vreme ce statele apartinand Uniunii de la Berna inclusiv Anglia si Irlanda, dreptul de autor s-a apropiat de sistemul continental de protectie, in Statele Unite protectia continua sa fie acordata in forma copyright-ului, chiar si dupa aderarea lor la Conventia de la Berna.
Legea americana din 1976, prin modul in care reglementeaza obtinerea copyright-ului, pare a avea ca scop principal reglementarea unor aspecte de ordin economic si mai putin cele care privesc personalitatea autorului si originalitatea operei. De aceea, se considera ca in SUA dreptul de autor reprezinta mai curand o problema de drept al afacerilor decat un drept de creatie intelectuala. Autorul care si-a cedat dreptul de copyright nu mai poate obtine nici un alt beneficiu si nu mai poate controla in nici un fel maniera in care opera sa este exploatata. Iar atunci cand opera este realizata in cadrul unui contract de munca, cel care a realizat-o nu este socotit autorul ei si nu dispune de nici unul din prerogativele recunoscute autorilor in dreptul european.
Dezvoltarea unui nou produs informatic denumit multimedia si a industriei informarii digitale a generat, in ultimul timp o problema ramasa inca nerezolvata: problema protectiei proprietatii intelectuale a documentelor electronice.
In cele ce urmeaza voi incerca sa arat felul in care dreptul de autor actioneaza in noul domeniu al publicatiei electronice. Dar, mai intai, ce se intelege prin publicatie electronica.
Termenul "publicatie electronica" are mai multe sensuri. Publicatia electronica include nu numai publicarea pe Internet, ci si pe CD-ROM si alte tehnologii asemanatoare. Dintre acestea, CD-ROM-ul si tehnologiile asemanatoare sunt mult mai apropiate de publicarea clasica decat publicarea pe Internet. Ele implica transferul fizic de la editura la cititor al unui lucru tangibil in care este intrupata lucrarea publicata.
Unul din lucrurile bune legate de publicarea on-line este ca pentru prima oara da ocazia editurii, cititorului si autorului sa fie in permanent dialog. Pentru aceast lucru, editura va trebui sa creeze stimulente si ocazii pentru ca aceasta sa se intample.
Programele de calculator se incadreaza si ele documentele electronice protejate de copyright. Ele se incadrau cu dificultate in categoria de opere protejate pana la aparitia lor in cadrul dreptului de autor. In cele din urma s-a admis ca programele de calculator sunt opere de creatie intelectuala, opere ale spiritului, originale in compozitia si expresia lor si ca ele sunt protejabile in cadrul dreptului de autor.
Legea americana din 1976, prima lege care a inclus programele pentru calculatoare in randul operelor protejabile, impune, in cadrul acestora, conditia originalitatii, lasand insa tribunalelor sarcina de a determina de la caz la caz, programele care pot beneficia de protectie.
Desi nu exista o definitie unanim acceptata, majoritatea definitiilor unui program de calculator cuprinse in diferite documente sau legislatii exprima in esenta acelasi lucru. Conform Legii-tip din 1978 elaborata de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale, programele pentru calculator sunt "un ansamblu de instructiuni putand, din momentul transpunerii pe un suport descifrabil de catre o masina capabila sa trateze informatii, sa indice, sa execute, ori sa permita obtinerea unei functii, a unei sarcini sau a unui rezultat." Conform Legii copyright-ului din 1976 cu modificarile ulterioare, in SUA, programul pentru calculator reprezinta un ansamblu de comenzi sau instructiuni care se utilizeaza direct sau indirect intr-un calculator pentru a produce anumite rezultate." Conform Consiliului Comunitatii Europene, Directiva 91/250/CEE din 1991, programul pentru calculator este "un ansamblu de instructiuni in scopul de a permite executarea unor functii de catre un sistem de tratare a informatiilor numit calculator".
In Romania, Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, nu cuprinde o definitie a programului pentru calculator, precizand in schimb care este obiectul protectiei. Conform articolului 72(1) din Legea 8/1996 protectia programelor pentru calculator prin drept de autor "include orice expresie a unui program, programele de aplicatie si sistemele de operare, exprimate in orice fel de limbaj, fie in cod-sursa sau cod-obiect, materialul de conceptie pregatitor, precum si manualele". Legea nu defineste nici unul din conceptele mentionate. Este asadar sarcina juristilor si informaticienilor sa clarifice aceste concepte a caror definire este foarte importanta pentru practica judecatoreasca si protectia reala a programelor pentru calculator.
Drepturile patrimoniale pentru programele de calculator sunt de 50 de ani dupa moartea autorului, asa cum prevad directivele Comunitatii Europene.
Legea spune ca utilizatorul poate face, fara acordul autorului, o copie de arhiva sau de siguranta necesara asigurarii utilizarii programului.
Un alt gen de document electronic sunt bazele de date. Bazele de date reprezinta o multime centralizata de informatii organizate in scopul prelucrarii si utilizarii de catre beneficiari. Ele reprezinta opere derivate si putine sunt statele care asigura protectie juridica acestora. Intre ele se numara Japonia si SUA, iar din 1996 si Romania. Directiva nr. 969/11 martie 1996 recomanda statelor Comunitatii asigurarea protectiei acestora.
IFLA (International Federation of Library Asociations and Institutions) propune Organizatiei Mondiale asupra Proprietatii Intelectuale (WIPO) un document referitor la bazele de date numit Data bases. Acest document introduce un nou drept "sui generis" pentru bazele de date, care este similar celui deja adoptat de Uniunea Europeana. Desi art.1 arata ca protectia oferita de legea copyright-ului bazelor de date se bucura de acelasi statut ca pentru orice alt produs intelectual, in fapt exista anumite tipuri de baze de date care nu sunt protejate de copyright si la acestea face referire documentul. La art. 8 IFLA apreciaza ca este de dorit sa se adopte un singur termen de protectie pentru toate tipurile de baze de date, iar propunerea Comunitatii Europene pentru un termen de protectie de 15 ani este probabil prea mare pentru ca prin natura lor marea majoritate a bazelor de date sunt actualizate sau amendate ceea ce inseamna schimbarea structurii lor initiale.
Problema copyright-ului documentelor electronice a preocupat numeroase organizatii mondiale ca IFLA sau Comunitatea Europeana.
La cea de-a 62-a Conferinta Generala IFLA, care a fost tinuta la Beijing, Comitetul Executiv si Consiliul Profesional ale IFLA au adoptat documentul "Position paper on copyright in the electronic environment" care fixeaza rolul bibliotecilor in epoca documentelor electronice si subliniaza necesitatea unei legislatii internationale flexibile privind circulatia neingradita a informatiilor.
IFLA propune ca in legislatiile nationale de copyright, exceptiile permise de Conventia de la Berna, si alte conventii similare de copyright, ele trebuie revizuite in sensul unui tratament egal al informatiei electronice cu informatia tiparita. Totodata, bibliotecarii ar trebui, asa cum procedeaza cu materialele tiparite, sa obtina informatia electronica in scopul prezervarii acesteia, atunci cand ea nu mai este disponibila comercial. Este necesar ca legislatia sa permita bibliotecarilor si arhivistilor sa poata converti textele si imaginile in format digital protejate de copyright in formate care sa permita o optima prezervare si conservare. Legislatia ar trebui sa nu piarda din vedere nici depozitul legal al suportilor informationali electronici.
Un alt organism interesat este si Comunitatea Europeana, in cadrul careia a luat nastere proiectul CITED (Copyright in Transmitted Electronic Documents/ Copyright-ul asupra documentelor transmise electronic) ce isi propune sa controleze procesele tehnologiei digitale legate de copierea materialelor aparate de copyright. CITED cauta solutii privind atat accesul utilizatorilor la bazele de date, cat si satisfactii materiale pentru proprietarii de copyright.
Durata copyright-ului in statele Comunitatii Europene pentru inregistrarile sonore, programele de radio si televiziune, programele prin cablu si lucrarile realizate pe computer este de 50 de ani incepand cu anul in care au fost realizate.
Comisia Europeana a numit un grup de lucru numit ECUP (Electronic Copyright User Platform) in vederea studierii problemei accesului utilizatorului la informatia protejata de copyright. In cadrul primei serii de discutii numita ECUP1 a avut loc o intalnire cu autorii si editorii. Din discutii nu a rezultat cu claritate cine este mandatarul drepturilor de reproducere: autorii sau editorii? Autorii considera ca lor le revin aceste drepturi prin faptul ca sunt realizatorii lucrarilor respective iar editorii reclama aceste drepturi in calitatea de mandatari ai creatorilor.
In acest sens a avut loc un proces in New York intre autorii a diferite articole care sustin ca drepturile de autor le-au fost violate prin expunerea articolelor lor in baze de date on-line.
Legea copyright-ului din Statele Unite (art. 17 din Codul Statelor Unite) permite creatorului unei opere sa controleze si sa ceara licenta pentru a profita economic de acea opera. Daca lipseste orice acord privind cedarea unui drept oarecare sau o suma de drepturi, atunci toate drepturile apartin autorului. Legea este expresia moderna a unui drept fundamental inscris in Constitutia Statelor Unite care acorda Congresului "dreptul de a promova progresul stiintelor si artelor utile, asigurand pe timp limitat autorilor si inventatorilor drepturile exclusive asupra scrierilor si descoperirilor acestora".
Autorii au argumentat ca editorii au incalcat legea copyright-ului luand materiale tiparite anterior si plasand operele in baze de date si CD-ROM-uri fara permisiunea lor si fara alte viitoare compensatii.
Procesul s-a numit "Tasini contra New York Times" si a fost intentat de Jonathan Tasini- presedintele Uniunii Nationale a Scriitorilor din SUA. Este procesul cel mai renumit dus de membrii Uniunii Nationale a Scriitorilor impotriva companiilor New York Times, Newsday Inc., Time Inc., Lexis/Nexis, si Universitatea Microfilms Inc., acuzand violarea dreptului de copyright privind reutilizarea electronica a lucrarii produsa si vanduta pe un alt suport.
Timp de decade, cand scriitorii vindeau articole publicatiilor americane, era inteles de toti cei interesati ca ei vindeau drepturi numai pentru First North American Serial care permitea ziarului sau revistei sa publice povestea prin tiparire o singura data. Pentru acesti autori, retinerea tuturor celorlalte drepturi de multiplicare este cruciala pentru supravietuirea lor economica datorita faptului ca o sursa aditionala de venit provine din vinderea drepturilor secundare cum ar fi: traducerile, antologiile si alte publicatii.
Cu dezvoltarea mediilor electronice, incluzand baze de date ca Nexis, editorii au vandut material al autorilor catre baze de date cum sunt Nexis / Lexis fara plati aditionale, sau cumpararea drepturilor electronice de la autorii originali. Ei pretindeau, fara justificare, ca prin achizitionarea drepturilor First North American Serial ei obtin automat drepturi de republicare care le permit vanzarea mai departe spre baze de date ca Nexis.
Nexis este o baza de date computerizata, care contine articole in format text de la sute de periodice pe o durata de mai multi ani. Abonatii acceseaza Nexis prin intermediul unui calculator si pot cauta articole folosind criterii cum sunt autorul sau subiectul, putand citi, tiparii si obtine copii ale oricarui articol gasit in urma cautarii. Imaginea unui articol contine publicatia originala in care a aparut, data, sectiunea, numarul initial al paginii, titlul si autorul, dar fiecare articol apare izolat, fara o legatura vizibila cu alte scrieri publicate original in aceeasi editie a periodicului respectiv.
Cu o majoritate de 7 la 2, Curtea de Apel a stabilit ca New York Times si alti editori au incalcat drepturile de autor cand au revandut articole catre reviste si ziare, prin baze de date ca Nexis, fara a cere permisiunea sau a plati suplimentar autorii originali.
In ceea ce priveste tara noastra, Romania este membra a Uniunii de la Berna si a Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, legea romaneasca aplicand in linii mari principiile europene privind exceptiile si limitarile.
