Conditiile politice de existenta a statului
Teritoriul si populatia sunt elementele principale care conditioneaza existenta statului. Dar simplul fapt ca ele coexista nu da nastere inca statului, nu intotdeauna unde aceste doua elemente sunt reunite ea nastere un stat, ci ele pot exista si la baza altor grupari politico-teritoriale, cum sunt de exemplu comunele, orasele, judetele.
De aceea o conditie esentiala care constituie mai mult decat o simpla conditie externa si da nastere statului este aparitia in sanul unei comunitati umane asezate pe un teritoriu determinat fie a unor guvernanti avand in frunte un monarh absolut sau un grup limitat de persoane, cum era, de exemplu, cazul Senatului in timpul republicii Romane fie a unui sistem de organe carora, in toate aceste cazuri, li se atribuie capacitatea de a lua, pe cale unor manifestari de vointa unilate ale si in afara oricarei subordonari fata de vreo autoritate superioara concurenta, masuri obligatorii, supceptibile de a fi impuse respectului general cu ajutorul fortei de constrangere care a fost constituita in acest scop.
Una din principale conditii politice de existenta a statului este existenta in stat a puterii de stat sau a autoritatii publice. O difinitie unitara a ceea ce se numeste putere de stat sau autoritate publica pentru diferite epoci de dezvoltare a societatii nu este posibila.
In aceasta privinta, este suficient sa spunem ca in timp ce in monarhiile absolute puterea de stat se confunda cu o singura persoana ("Statul sunt eu", spunea regele Frantei LUDOVIC al XIV), in democratiile moderne ea apare ca un sistem de organe, competente sa exercite functiile statului legislativa, executiva sau judecatoreasca.
Suveranitatea statului constituie o alta conditie necesara pentru existenta statului modern. Pe aceasta o intelegem in doua moduri:
suveranitate interna, adica insusirea puterii de stat de a-si impune comandamentele tuturor persoanelor si gruparilor umane de pe teritoriul sau fara a putea fi marginita in libertatea ei de actiune de o autoritate superioara sau concurentpa.
suveranitatea externa, adica insusirea autoritatii publice de a reprezenta statul in raporturile sale de drept international in conditii de egalitate si fara vreun amestec din afara, insusire care se manifesta in special in dreptul de a incheia tratate si conventii internationale, de a trimite si primi reprezentanti diplomatici.
