CUPRINS
INTRODUCERE……………………………3 – 11 53867ecl39zmh7i CAPITOLUL I………………………………12 – 17 Statutul juridic al cetatenilor RM CAPITOLUL II…………………………….18 – 27 cm867e3539zmmh Dobindirea Cetateniei CAPITOLUL III………………………….28 – 32 Pierderea cetateniei CPITOLUL IV…………………………….32 – 39 Conflicte de Cetatenie 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i INTRODUCERE Pentru R.M., in calitate de stat suveran si independent, este importanta teza despre interconditionarea suveranitatii de stat a tarii si institutiei cetateniei. Datorita faptului ca cetatenii sunt permanent sub influienta puterii de stat si poseda o capacitate juridica completa ei sunt titulari de drepturi si obligatiui. Astfel in ultimul timp, problema cetateniei a devenit una din cele mai importante in societatea noastra. Aceasta se datoreaza faptului ca: In primul rind - nu toate popoarele care s-au eliberat comparativ recent de dependenta coloniala au solutionat in intregimevizind statalitatea lor, integritatea teritoriala, prin urmare exista multe probleme nesolutionate ceea ce priveste apartinenta omului la un anumit stat sau la o parte a lui. In al doilea rind - destramarea sistemului socialist totalitar in mai multe tari inclusiv in R.M., a conditionat necesitatea de a studia problema cetateniei. O mare importanta studierii acestei institutii a dreptului public vizeaza cele mai importante probleme privind starea cetateniei in R.M., realizarea ei in statutul juridic al omului, dezvaluirea esentei democratice a raporturilor juridice constitutionale, ce exprima interactiunea oiectiva a subiecteler " Statul - cetateanul". Rezultatele sint utilizate in practica organelor de stat respective ale Republicii Moldova. Pentru prima oara in R.M., cetatenia ca institutie si categorie juridica si-a gasit reflectarea in art. 8 al Declaratieai Suveranitatii RM din 23 iunie 1993, unde se stabileste ca pe teritoriul RM se instituie cetatenia republicana si ca tuturor cetatenilor RM, celor straini si apatrizi, care locuiesc pe teritoriul RM, se garanteaza drepturile si obligatiunile prevazute de Constitutie si legile RM, de normele si principiile umanim recunoscute ale dreptului international. Dupa cite se cunoaste, orice stat are la baza sa 3 elemente constitutive: a) Populatia b) Teritoriul c) Autoritatea politica sau suveranitetea Deci se poate de afirmat ca statul este un ansamlu de indivizi reuniti intr-o legatura nationala, locuind pe un anumit teriroriu determinat si dominat de o putere investita cu dreptul de a formula ordine si de ale face sa fie executate. Astfel scopul principal al statului, este apararea intereselor generale, dupa cum spunea Hegel, ca "daca cetatenilor nu le merge bine, daca scopul subiectiv nu le este satisfacut si si daca ei nu gasesc mijloace de inlaturare a acestor probleme, atunci se spune ca statul nu sta bine pe picioarele sale, deci are picioare slabe." De unde rezulta faptul ca in stiinta dreptului constitutional, populatia isi gaseste reflectare sub aspectul "cetateniei". Cetatenia reprezinta o institutie care serveste obiect de studiu a mai multor disciplini juridice: cum ar fi dreptul international public, dreptul familial, dreptul civil etc. Ce se explica prin faptul ca subiectii principali ii constituie statutul si cetateanul care se afla in diferite raporturi stabilite de normele unor sau altor disciplini economice. Cuvintul cetatenie provine de la latinescul „cevitas” semnificind initial idea de cetate, portificatie – deoarece anume in asa sens era inteles statul la etape primara. Iar mai apoi el apare pentru a deasemenea locuitorii acestora. De la inceput, in Spania, Atena, Roma se considerau cetatenii numai cei care participau la rezolvarea treburilor publice prin intermediuladunarilor populare. Ulterior, prin Edieful din anul 212 de la Caracala, cetatenia era acordata la toata populatia Imperiului Roman. Mai tirziu odata cu devenirea romanilor si bizantinilor supusi imparatului, cetatenia isi pierde semnificatia sa juridica. In epoca feudala cetatenia isi pierde comlet continutul juridic, o buna parte a membrelor statelor fiindcalificati ca „supusi”, situatia ce presupunea foarte multe oligatii si foarte putine drepturi. Ca regula supusii nu posedau drepturi politice. In sensul modern, notiunea de cetatean a fost utilizata pentru prima data in „Declaratia franceza privind drepturile omului si cetateanului” din 1789. Declaratia a introdus notiunea contemporana de cetatenie lichidind supusenia, legind-o de participarea activa a persoanei la viata politica, inzestrarea cetatenilor cu un set de drepturi si obligatiuni, iar statul – un set de obligatiuni fata de cetateni. La etapa contemporana problemele cetateniei constituie problemele cheie atit ale dreptului international cit si ale dreptului national in general, si ale celui constitutional public in particular. Astfel intr-o hotarire a Curtii Internationale de Justitie se spune ca: „Cetatenia este o legatura juridica, care se intemeiaza pe un fapt social pe o legatura, o solidaritate, efectiva de existenta, ineterese, sentimente, alaturi de o reciprocitate de drepturi si obligatii. Se poate spune ca este expresia juridica a faptului ca individul caruia este conferita... este in fapt mai strins legat de populatia statului care i-o acorda decit a mai multor autori, au dreptul la existenta, sint indiscutabile. Deoarece cetatenia nu poate fi definita fara a atrage atenetia, ca ea sa coreleze cu reletiile economice culturale si sociale dintr-o societate, cu drepturile si indatoriile oamenilor. Atlef cetatenia este acea calitate a persoanei fizice care exprima relatiile permanente socila-economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, demonstrind apartenenta sa la statul dat si atribuirea persoanei fizice de a fi titularul drepturilor si oligatiilor prevazute in Constitutie. In Constitutia RM, adoptata la 29 iulie 1994 sint aratate un sir de drepturi si ogligatiuni ale cetatenilor acestui stat. De exemplu Art. 18 al Constitutiei RM, aliniatul 2, scrie: “ Cetatenii RM beneficiaza de protectia statului, atit in tara cit si in strainatate.” Art. 27, aliniatul 2: “ Oricare cetatean al RM ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciluil, sau residentia in orice localitae in tara, de a iesi, de a emigra si de a reveni in tara.” Art. 55 al Constitutiei RM: “Oricare cetatean isi are obligatia fata de stat si fata de societate, acesta deriva din drepturile si ogligatiunile garantae.” La fel referitor la probleme ce tin de cetatenia ne vine in ajutor legea cu privire la cetatenie. Art. 1 a prezentei legi proclama urmatoarele: “Cetatenia RM determina relatii politice si juridice permanente dintr-o persoana fizica si statul RM care isi gasesc expresia in drepturile si obligatiile lor rciproce.” Astfel relatiile politice se manifesta prin faptul ca, cetateniistatului fiind integrati in marea colectivitae care poarta denumirea de popor, sint exponenti ai suveranitatii nationale. Numai cetatenii RM, in baza articolului 2 din Constitutie, pot participa la exericatarea suveranitatii in mod direct prin referendum sau in mod indirect prin organele sale reprezentative. Numai cetatenii RM (art. 39 al Constitutiei) au dreptul de a participa la administratia treburilor publice nemijlocit, precum si prin reprezentantii lor, oricarui cetatean li se asigura potrivit legii o functie publica. Reltiile juridice au un dublu continut: In primul rind relatiile juridice reflactate pe plan extern se pastreza si se prelungesc oriunde s-ar afle persoana. Cetatenii RM se bucura de protectia statului putrivit articolului 5 al legii cu privire la cetatenie care prevede apararea de catre stat a cetatenilor sai. Art 5. Apararea de carte stat a cetatenilor sai. 1. Statut este responsabil in fata cetatenilor sai, iar cetatenii RM sint responsabili in fata statului. 2. Cetatenii RM beneficiaza de apararea si protectia statului lor si nu pot fi extradati. 3. Pe teritoriul altui stat cetatenii RM beneficiaza de apararea si protectia statului RM. 4. Statul, reprezentantele diplomatice si institutiile sale consulare, precum si persoanele lor oficiale sint obligate sa ia masuri pentru ca cetatenii RM sa aiba posibilitatea de a se bucura in intregime de toate drepturile, acordate de legislatia tarii de rezidenta, de tratele internationale, la care RM si statul de rezidenta sint parti, de cutumele inetrnationale, sa apere in modul stabilirii legislatiei drepturile si interesele lor, ocrotita prin lege iar in caz de necesitate sa contribie la restabilirea drepturilor incalacate ale cetatenilor ale RM. In al II-lea rind legatura juridica a cetateanului cu statul se exprima si prin categoria de subiect al raportului juridic ce trebuie inteles ca cetatenii sint participanti la raporturile juridice si deci au calitatea de a fi titulari de drepturi is obligatii. Legea la fel stabileste caror persoane li se atribuie aparenta la cetatenia RM. Astfel conform art.2 al legii mai sus numite, cetatenii di RM sint: Persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit pe teirtoriul Basarabiei, nordului Bucovinei, tinutul Herta si R.A.S.S.M. si urmasii lor daca la data adoptarii prezentei legi domiciliau pe teritoriul RM. Persoanele care s-au nascut pe teritoriul republicii sau macar unul din parinti, bunei s-a nascut pe teritoriul sus numit si daca nu sunt cetateni ai altui stat. Persoanele casatorite pina la 23 iunie 1990 cu cetateni ai RM sau cu urmasi ai acestora si persoanle care s-au reintors in tara la apelul Presedintelui RM sau a Guvernului RM Alte persoane care, pina la adopterea Declaratiei suveranitatii RM inclusiv data adoptarii ei, 23 iunie 1990, au avut loc de trai permanent pe teritoriul RM si loc permanent de munca sau o alta sursa legala de existenta. Aceste persoane se vor decide singure referitor la cetatenie in timp de 1 an de zile. Persoanele care au dobindit cetatenia RM in conformitate cu prezenta lege. Problemele legate de recunoasterea cetateniei, in fond, nu trezesc noi dificultati. Pentru statele exsovietice, Tarile Baltice, RM, s-a dovedit de a fi o problema de mari discutii, deoarece politica sovietica a fostului regim a fost indreptata spre a simila toate notiunile si a crea o noua comunitate denumita “Homo sovieticus”. In procesul adoptarii legii cu privire la cetatenie au existat multe variante cine poate fi cunoscut ca cetatean a RM si aceste veriante, pe alocuri sint contradictorii. De exemplu o varianta care stabilea un cens de domicilui de pina la 50 de ani si viciversa, asa numita varianta “zero” sustinuta de A.Arseni. Discutiile publice si dizbaterile in presa la care au participat savanti, politicieni si cetateni s-au purtat aproape un an de zile, inclusiv si dupa 5 iunie 1991, data adoptarii legii in a doua lectura. Parlamentul acceptind argumentele bazate pe normele si pricipiile unanum recunoscute ale dreptului international a adoptet varianta “zero” demonsrtind inca o data caracterul democratic al tarii, toti cei care au locuit pe teritoriul RM pina la 23 iunie 1990. CAPITOLUL I Statutul Juridic al cetatenilor RM Transformarile democratice in decursul edificarii unui stat de drept a determinat efectiv necesitatea reconsiderarii valorilor valorilor reinterpretarii multor teze, concluzii si conceptii teoretice , ce pareau intangibile in trecut, in baza sporirii potentialului intelectual din Moldova, cit si din alte tari care au pornit pe o cale democratitica de dezvoltare. In acest proces s-a pus temelia unor procese de baza calitatii noi de solutionare a problemelor ce vizeaza drepturile omului si cetateanului umanim recunoscute conceptia statului juridic al cetateanului, personalitatii. In general putem formula, structura statului juridic o contituie: Cetatenia ca baza juridico-politica a statului personalitatii. Unitate permanenta a drepturilor ,libertatilor , obligatiunilor inseparabile de personalitate si acordate tuturor cetatenilor pe baza de egalitate, prevazute prevazute in constitutie si in alte acte normative. Garantiile juridice si ralizarea lor Sensul statului juridic consta in exercitarea lui de catre personalitate, pentru care este necesar ca personalitatea sa fife capabila sa obtina drepturile si obligatiunile din arsenalul statului precum si la actiuni voletiv-active si constiencioase, orientate la dobindirea drepturilor subiective si obligatiilor in raporturi juridice concrete, la exercitarea ,suspendarea si apararea lor. In ceea ce priveste egalitatea femeil;or cu barbatii prezinta un interes imens, in conferinta regionala desfasurata la Chisinau la 18-19 mai 1995, la care au participat reprezentanti din 25 de tari din Europa de Est si de Vest, tarile C.S.I. si China. In raporturile si lucrarile de cuvint, in fond s-au contura fapte de descriminare a femeilor in deosebi in domeniul vietii legislative, administrative, social-politice. Foarte putine femei sint reorezentate in Parlament, si practic deloc in Guvern. Privitor la cetatenie este csris si in Codul Civil al RM. In dreptul civil se atrage mai mult atentia asupra cetateanului ca persoana fizica. Dupa cite s-a mentionat mai inainte cetatenii dispun de drepturi si obligatii care sunt nnumite capacitatea juridica a cetatenilor. Capacitatea juridica este compusa: capcitatea de folosinta si de exercitiu, care este expusa in Codul Civil al RM, de exemplu art. 9. Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea cetateanului si inceteaza odata cu moartea acestuia. Ceea ce insemna ca capacitatea de folosinta a cetatenilor este determinata prin lege. Capacitatea de folosinta a cetatenilor este caracterizata prin: legalitate – legalitate de folosinta se exprima prin caracterul abstract al acesteia prevazut de lege. Acest fapt, este ratat deci de art 9 al Codului Civil RM. egalitatea – egalitatea de folosinta a cetatenilor se exprima prin faptul ca atit art 9 C.C. RM, cit si alte articole este prevazut ca toti cetatenii RM indiferent de gen, rasa, dispun de drepturi egale. Iliamabilitate – ea se exprima prin faptul ca capacitatea de folosinta a cetatenilor nu poate fi obiectul renuntarii totale sau partiale de la ea. Intangibilitaea – ea se exprima prin aceea ca nimeni nu are dreptul inafara de prevederile legii sa lipseasca sau sa limiteze capaciotatea de folosinta a cetatenilor. Aceasta particularitate reeiese si din continutul art. 12 CCRM. Continutul capacitatii de folosinta se exprima prin totalitatea de drepturi si obligatii prevazute de toate instantele legislative. Aceasta este demonstrata de art 10 CCRM. Spre deosebire de capacitatea de folosinta, capacitatea de exercitiu a cetatenilor apare mai tirziu si anume la atingerea virstei de 18 ani. Obligatii necersare realizarii interesor generale ale statului inscrise in contextul constitutiei si obligatorii pentru a fi indeplinite. Constitutia RM prevede 5 indatorir fundamentale indespensabile legate de drepturi si obligatiile cetatenilor care au urmatorul continut: Art.55 “fixeaza exercitarea in sistem a drepturilor si obligatiilor”, ceea ce obliga cetatenii sa respecte indatoriile fata de stat si de societate, fata de drepturile si interesele legitime si demnitatea altor cetateni, altfel spus se legifireaza formula: “drepturile ficaruia se termina acolo unde incep drepturile altuia”. “Devotamentul fata de tara” (art.56 Constitutia) “Apararea Patriei”(art.57) – este o datorie sfinta a fiecarui cetatean. “Contribuirea financiara prin impozite si taxe la cheltuielile publice”(art.58). “Protectia mediului inconjurator”(art.59). 4. Cetatenia unica este o consecinta a statului unitar. Art.6 din Lege stabileste ca cetateanul RM nu poate fi cetatean al altui stat, ceea ce trebuie inteles ca pe teritoriul RM nu se admite cetatenie dubla cu exceptia unor cazuri prevazute de lege. Prin urmare, legislatia admite cazurile cind un cetatean al RM va fi concomitent si cetatean al altui stat. Pentru aceasta este necesar un acord al RM cu alte state, care ar contine asemenea prevederi. La momentul de fata RM nu a incheiat asemenea acorduri cu nici un stat. 5. Unitatea familiei si cetateniei prevazuta de art.11 al Legii inseamna ca incheierea casatoriilor mixte (dintre un cetatean(ca) al RM si un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie) cit si desfacerea unei asemenea casatorii nu afecteaza cetatenia sotilor. 6. Retragerea cetateniei unuia dintre soti nu produce nici un efect asupra cetateniei statului si a copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia. Art.23 al Legii – Lege cu privire la cetatenie: “Cetatenia RM poate fi retrasa in cazuri exceptionale in baza unei hotariri a presedintelui RM referitoare la o persoana care: a dobindit cetatenia RM in mod fraudulos; s-a inrolat in fortele armate ale unui stat strain; s-a angajat intr-o functie publica a unui alt stat fara stirea si consimtamintul organelor de resort ale RM; a dobindit cetatenia altui stat cu care RM nu are incheiat un tratat care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de 6 luni la cetatenia altui stat 7. Obtinerea cetateniei. Se cunosc 2 principii de baza de primire a cetateniei: “de singe” si de “sol” (art.10 al Legii cu privire la proprietate). In conformitate cu “dreptul de singe” cetatenia copilului este determinata de cetatenia parintilor, iar in conformitate cu “dreptul de sol” cetatenia se acorda conform locului de nastere.
CAPITOLUL II DOBINDIREA CETATENIEI Temeiurile dobindirii cetateniei Republicii Moldova sunt prevazute in capitolul II al Legii si pot conventional fi divizate in 2 mari moduri de dobindire a cetateniei: de drept; prin efectul unui act juridic. I. Dobindirea cetateniei de drept prevede cea mai modalitate de dobindire a cetateniei prin nastere. Dobindirea cetateniei prin nastere urmeaza in general una din cele 2 principii: “jus sanguinis” (dreptul singelui) “jus soli” sau “jus loci” (dreptului sau locului) Primul principiu “jus sanguinis” este utilizat pe tot continentul european si in multe alte state ale lumii inclusiv RM, si prevede ca copilul obtine automat cetatenia parintilor sau a unuia din parinti daca acestia au cetatenie diferita. Al doilea principiu “jus soli” prevede acordarea cetateniei persoanei care s-a nascut pe teritoriul (pe pamin, solul) statului respectiv si nu depinde de cetatenia pe care o detin parintii. De exemplu: Legislatia Braziliei stabileste ca cetatean brazilian este fiecare nascut pe teritoriul Braziliei. Dupa acest principiu se stabileste cetatenia multor state din Amrica Latina, Israel, Marea Britanie, SUA. Exista unele tari – SUA, Anglia, India, Elvetia – utilizeaza sistemul mixt pentru a putea acorda cetatenie copiilor nascuti pe teritorii straine de la parinti care detin cetatenia statului respectiv, deci prin imbinarea acestor doua principii.. Art.10 din Legea cu privire la cetatenie stabileste pentru Republica Moldova regula “jus sanguinis”fixind ca: “Copilul nascut pe teritoriul RM din parinti cetateni ai RM, este si el cetatean al RM”. Cetatenii ai RM sunt de asemenea cei care: s-au nascut pe teritoriul RM chiar daca numai unul din parinti este cetatean al RM; s-au nascut peste hotarele RM si ambii parinti sau numai unul dintre ei este cetatean al RM; s-au nascut pe teritoriul RM din parinti apatrizi; s-au nascut pe teritoriul RM din parinti ce au cetatenia altor state daca aceste state nu le acorda cetatenia lor. Copilul gasit pe teritoriul RM este cetatean al RM, daca nici unul din parinti nu este identificat. Ar fi bine de mentionat faptul ca in acest caz fata de copilul gasit pe teritoriul RM se aplica principiul “jus soli”. II. Dobindirea cetateniei, prin efectul unui act juridic cuprinde mai multe modalitati prevazute de lege si are loc. Astfel, conform art.9 al Legii, cetatenia RM poate fi dobindita prin: prin infiere (adoptiune); prin repatriere; la cererea persoanei; prin reintegrare; Dobindirea cetateniei prin infiere Acest mod de dobindire a cetateniei este stabilit de articolul 11 al Legii cu privire la cetatenie, care prevede ca copilul cetatean strain sau fara cetatenie dobindeste cetatenia RM prin infiere, daca infietorii sunt cetateni ai RM, iar infiatul n-a implinit virsta de 16 ani. Legea la fel prevede ca daca unul din infietori este cetatean al RM, iar altul – persoana fara cetatenie, copilul devine cetatean al RM. Insa in cazul cind parintii infietori au diferite cetatenii, intre ei trebuie sa aiba loc o intelegere, in cazul dat, conform legii copilul devine cetatean al RM in urma intelegerii. Aceasta formula dupa parerea mai multor autori nu este destul de explicita si corecta, deoarece in urma intelegerii copilul poate intra in posesia uneia dintre cetatenii pe care o detin parintii. In cazul cind infietorii nu cad de acord asupra cetateniei copilului, cazul va fi solutionat de instanta de judecata tinind seama de interesele acestuia. In cazul cind copilul a implinit virsta de 14 ani, se cere consimtamintul lui sau, altfel spus, el poate alege cetatenia unuia din infietori. La fel, articolul 11 al prezentei Legi, mentioneaza faptul ca copilul cetatean strain sau fara cetatenie, infiat de soti unul dintre care este cetatean al RM iar celalalt apatrid, copilul devine cetatean al RM. Daca infierea se face de catre o singura persoana, iar aceasta este cetatean al RM, minorul dobindeste cetatenia infietorului. Pe linga aceasta, Legea cu privire la cetatenie prevede faptul de pastrare a cetateniei RM a copilului, in cazul infierii lui (art.12 al Legii). “Copilul cetatean al RM infiat de un cetatean strain sau de soti dintre care unul sau ambii sunt cetateni straini, isi poate pastra cetatenia RM”. Aceasta lege (norma) a fost introdusa prin legea nr.1259-XIII din 16 iulie 1997. Art.13 al prezentului act prevede faptul ca: “Copilul cetatean al RM care se afla sub tutela sau curatela cetatenilor RM, si ai carui parinti sau un parinte locuiesc pe teritoriul RM, renunta la cetatenia RM si nu participa la educarea lui isi pastreaza cetatenia RM. 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 2. Dobindirea cetateniei prin repatriere Repatrierea inseamna reintoarcerea in tara a celor care in virtutea unor consecinte s-au stabilit cu traiul in alte state. Pentru RM acest mod de dobindire a cetateniei este legat de evenimentele din 1940 cind in urma eliberarii si integrarii fortate in componenta U.R.S.S. unele persoane au fost nevoite sa paraseasca teritoriul natal, altii au fost deportati in GULAG-urile sovietice si nu s-au repatriat pina in prezent. In baza prevederilor art.14 alin.1,persoanele care au fost expulzate sau care au parasit teritoriul, incepind cu anul 1940, precum si copiilor si nepotilor lor, li se rezerva dreptul la cetatenia RM. Aliniatul 2 al aceluiasi articol stabileste ca alti originari din Moldova pot fi recunoscuti cetateni ai RM in cazul in care ei se stramuta in RM. Din cele expuse mai sus, se poate trage concluzia ca persoanele vizate in primul aliniat po dobindi cetatenia RM raminind cu domiciliul in afara RM, cu conditia sa nu nimereasca sub actiunea art.6 – cetatenie dubla. Privitor la cetatenie dubla (dipatritizmul) – aflarea concomitenta in cetatenie a doua sau mai multe state apare in cazul unei coliziuni la aplicarea legilor privind dobindirea cetateniei. De exemplu in practica internationala se cunosc cazuri cind copilul nascut pe teritoriul unui stat, care aplica dreptul pamintului “jus soli” sau “jus loci” (Cili) la parintii cetateni ai statului care aplica “dreptul singelui” (jus sanguin - Finlanda), primeste din momentul nasterii cetatenie dubla. Legislatia RM prevede faptul ca cetateanul RM nu poate fi cetatean al altui stat decit in cazurile prevazute de tratatele interstatale. Ca de obicei, acordarea cetateniei prin repatriere se aplica celui care a detinut-o mai inainte, indiferent prin ce mod, prin legea singelui sau prin alta modalitate. Prin urmare, repatrierea presupune revenirea unui grup de persoane (refugiati, persoane transferate, prizonieri) in tara cetateniei lor sau in tara de apartinenta internationala – o forma specifica de stramutare pastrind si dreptul de a alege cetatenia. Dupa cel de-al doilea razboi mondial deosebit de acut s-a conturat problema repatrierii persoanelor transferate si a refugiatilor, intoarcerea rapida in Patrie. Repatrierea se efectueaza pe larg si dupa destramarea URSS. Pentru RM situatia se complica, deoarece pina 1940 nu exista cetatenie a RM, majoritatea populatiei detinind cetatenia Romaniei, astfel se explica acordarea cetateniei romane prin repatriere cetatenilor RM care pot dovedi legatura prin efectul cetateniei cu statul roman. Privitor la problema repatrierii in statul roman au aparut unele mari probleme, cauzate de aparitia marilor divergente datorita faptului ca RM nu permite dubla cetatenie. Pe de alta parte acesta este dreptul oricarei persoane, de a-si dobindi cetatenie romana, numai cu scopul ca poate dovedi cu diferite acte ca stramosii sai au fost cetateni ai statului roman, deci au locuit pe teritoriul roman pina in 1940. Unii politicieni pina in prezent isi dau prea bine seama ca multi cetateni ai RM isi dobindesc cetatenia statului roman, si cu acest scop isi pierd bratele de munca. Acordarea cetateniei Romaniei tine doar numai de statul roman, dar nu si al RM. Cetatenii care sunt totodata si cetateni ai statului roman si cetateni ai RM, au in statutul sau juridic indeplinirea tuturor obligatiilor fata de stat si sa se conduca de legislatia acestui stat in care se afla. Deci, dupa cum se observa, aceasta reprezinta o problema destul de mare si care trebuie rezolvata fara incalcarea drepturilor cetatenilor. Aceasta ne demonstreaza faptul ca legislatia RM trebuie revazuta si coordonata cu unele tratate internationale pentru evitarea aparitiei neintelegerilor dintre cetateni. In concluzie trebuie de mentionat faptul ca, in RM, nu trebuie confundat faptul ca la baza dobindirii cetateniei prin repatriere sta nu cetatenia pierduta, ci faptul domicilierii pe teritoriul respectiv. Declaratia cetateniei se efectueaza in ordinea dispozitiva conform unei decizii a organelor competente ale statului. 2. Dobindirea cetateniei la cerere Acest mod de dobindire a cetateniei se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie, care manifesta dorinta de a obtine cetatenia unui stat anumit. Privitor la persoanele fara cetatenie putem spune ca se numesc apatrizi. Persoanele care doresc sa primeasca cetatenia RM, trebuie sa indeplineasca conditii prevazute de Lege cu privire la cetatenie a RM si anume art.15 al Legii. Prezenta Lege mentioneaza faptul ca: “Desi persoana nu s-a nascut pe acest terotoriu, domiciliaza aici permanent cel putin ultimii 10 ani, sau in cazul in care este casatorit cu un cetatean al RM si de cel putin 3 ani sau care a venit sa domicilieze la parinti sau copii (inclusiv infietori sau infiati) care sunt cetateni ai RM si care locuiesc pe teritoriul RM cel putin 3 ani” In practica internationala privitor la dobindirea cetateniei prin acordarea la cerere se cunoaste ca toate popoarele aplica neaparat cazul cu domiciliul , numai ca fiecare in parte stabileste termenul ei. De exemplu in Bulgaria, Polonia, Romania, cazul de domiciliu este de 5 ani, in Elvetia, Norvegia si RM este de 7 ani, in Irlanda 9 ani, iin Sainte-Marino 20 ani. Are asigurate mijloace legale de existenta pe teritoriul RM. Acest aliniat atrage atentia asupra faptului ca persoana in cauza trebuie sa dispuna de toate conditiile acestui articol, adaugind si faptul ca acest individ sa se afle pe teritoriul RM legal, avind toate documentele pentru a-i confirma acest fapt. Cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala a republicii. Aceasta ne vorbeste despre faptul ca odata ce esti cetatean al RM, trebuie sa-ti cunosti limba care este obligatorie pentru toti, deoarece odata cu faptul cunoasterii limbii apare posibilitatea rezolvarii unr probleme sociale (angajarea la lucru, votarea, etc.) Cunoaste bazele constitutiei RM Deoarece, normele inserate in baza unei constitutii, sunt norme fundamentale care reglementeaza cele mai inalte cerinte politice, sociale, economice, juridice din stat. Dovedeste prin comportarea sa si atitudinea sa atasata fata de statul si poporul RM (ceea ce s-a vorbit mai inainte). Renunta la cetatenia altui stat, daca o are. Aceasta se explica prin faptul ca este interzisa dubla cetatenie. Persoana careia i se acorda cetatenia RM depune in mod obligatoriu “juramintul de credinta” fata de RM. “Juramintul de credinta” are urmatorul continut: “EU (urmeaza numele, prenumele) jur sa fiu cetatean devotat RM, sa respect cu sfintenie Constitutia si celelalte legi ale ei, sa nu intreprind nimic ce i-ar lega interesele, integritatea si prestigiul”. Acest juramint se depune la data primirii actelor ce confirma cetatenia RM. Conditiile enumerate pot fi considerate atit bariere de protectie a cetateniei RM, cit si modalitatea de stabilire a legaturii politico-juridice dintre stat si persoana a drepturilor si obligatiilor reciproce. De la stat la stat aceste conditii pot fi mai multe sau mai putine, mai simple sau mai cimplicate, in dependenta de mai multi factori de ordin social, economic si politic prin care isi gasesc o justificare (a se vedea art.26, 27, 29, 31) Art.26 al Legii mentioneaza: “Cererile privind cetatenia RM se adreseaza Presedintelui RM prin intermediul organului Ministerului Afacerilor Interne al republicii la domiciliul petitionarului, iar in cazul persoanelor cu domiciliul permanent peste hotarele republicii prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau institutiilor consulare ale RM. Persoana care are cetatenia altui stat este obligata sa prezinte actul care dovedeste renuntarea la cetatenia straina.” Art.27 al Legii mentioneaza: “Cererile privind dobindirea si redobindirea cetateniei RM sau renuntarea la aceasta cetatenie se examineaza conform cererii scrise a petitionarului. Cererile privitoare la persoanele care nu au implinit virsta de 16 ani se examineaza la demersul reprezentantilor lor legitimi, legalizat la notariat, iar peste hotarele republici la reprezentatntele diplomatice sau la institutiile consulare ale RM. La depunerea cererii de dobindire, redobindire a cetateniei RM sau de renuntare la ea, scrise in numele copiilor in virsta de 14-16 ani este obligatoriu consimtamintul lor, exprimat in scris, si legalizat la notariat, iar peste hotarele republicii la reprezentantele diplomatice sau la institutiile consulare ale RM. La depunerea cererilor privind renuntarea copilului minor la cetatenia RM, unul dintre parintii caruia ramine cetatean RM, trebuie sa fie exprimata atitudinea acestui parinte fata de renuntarea copilului minor la cetatenia RM. Astfel de cereri trebuie sa fie legalizate la notariat, iar peste hotarele republicii la reprezentantele diplomatice sau la institutiile consulare ale RM.” Art.29 al Legii mentioneaza: “Comitetele executive ale Sovietelor raionale, orasenesti de deputati ai poporului din Republica Moldova sau reprezentantele diplomatice sau institutiile consulare ale republicii sunt obligate sa primeasca toate cererile si reclamatiile privind cetatenia RM, prezentate, de regula, personal de petitionar sau, din motive intemeiate, expediate prin posta sau alte persoane. Organele care primesc astfel de cereri aduna date despre persoana petitionarului, fac asupra datelor un aviz argumentat. Ministerul Afacerilor Interne al RM, Ministerul Afacerilor Externe al RM si Comitetul pentru Securitatea Statului al RM expediaza Presedintelui RM avizele lor asupra cererilor sau propuneri privind persoana petitionarului si alte materiale necesare rezolvarii problemei cetateniei lui. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale al RM prezinta Presedintelui RM un aviz argumentat asupra ratiunii acordarii petitionarului a cetateniei RM sau reintegrarii lui in cetatenia RM, precum si asupra posibilitatii plasarii lui in cimpul muncii, acordarii de locuinta, etc.” Art.31 al Legii mentioneaza: “Pentru examinarea prealabila a problemelor cetateniei RM, pe linga Presedintele RM se creaza o Comisie pentru problemele cetateniei. Ei i se atribuie si examinarea in prealabil a materialelor privind acordarea de azil politic cetatenilor straini, elaborarea de propuneri in aceste probleme la fiecare cerere depusa pentru a fi prezentate Presedintelui RM. Modul de organizare a activitatii Comisiei pentru problemele cetateniei se stabileste printr-un regulament aprobat de Presedintele RM.” 4. Dobindirea cetateniei prin reintegritate. Trebuie facuta deosebirea dintre reintegritate si repatriere. Deoarece reintegritatea prevede posibilitatea dobindirii cetateniei de catre persoanele care au domiciliat pe teritoriul actual al RM pina in 1940 si dupa acest an, iar repatrierea se ferera la persoanele care au avut anterior cetatenia RM. Prin urmare, trebuie de inteles ca reglementarile de la art.17 din Lege se refera la persoanele care au avut calitate de cetatean al Republicii, incepind cu anul 1990, anul cind a fost adoptata Legea cu privire la cetatenie. Unii autori considera ca reintegritatea se refera la cei care au domiciliat pe teritoriul RM la data de 28.06.1940, deoarece art.2 din Lege ii considera automat cetateni. Aceasta teza este respinsa de alti autori ca de exemplu I.Vrabie, I.Popa, care considera ca intre repatriere si reintegritate exista o deosebire de continut si de forma. Cei care au parasit teritoriul actual incepind cu anul 1940, fiind considerati de art.2 cetateni, vor dobindi cetatenie in baza art.14 indeplinind unele conditii (sa nu fie cetatean al altui stat). Cei care au parasit teritoriul RM dupa 1990 si care au deja calitate de cetatean si doresc sa o redobindeasca, o vor obtine in conformitate cu art.17: “Persoana care a avut anterior cetatenia RM poate fi reintegrata la cerere in cetatenia RM.Reintegrarea in cetatenia RM se autorizeaza in mod individual de catre Presedintele RM”. 5. Temeiul refuzului de acordare a cetateniei Datorita faptului ca cetatenia este o institutie cu semnificatii politice si juridice se cere a fi protejata deoarece cei care o detin, trebuie sa fie dovada de onoare, demnitate, fidelitate fata de tara, calitati inerente in stabilirea obligatiilor reciproce intre state si cetatenii acestuia. Evident statul nu-i poate proteja, sau lua sub protectia lui pe cei care desfasoara o activitate imp[otriva statului sau care sunt implicati in activitatea terorista. Din aceste considerente art.20 din Lege stabileste ca: “Cetatenia nu poate fi acordata persoanelor care: Au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau se afla sub urmarire penala la momentul examinarii cererii; Au participat la represalii; Au savirsit crime internationale, militare sau crime impotriva umanitatii; Atita vrajba nationala sau rasiala, raspindesc ideile fascizmului, sovinismului sau stalinismului; Desfasoara o activitate ce pericliteaza securitatea statului, ordinea publica, sanatatea si moralitatea populatiei; Cheama la schimbarea sau rasturnarea prin vilolenta a orinduirii sociale, consfintite de Constitutia RM; Sunt implicate in activitate terorista; Sunt cetateni ai unui alt stat. 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i 53867ecl39zmh7i CAPITOLUL III PIERDEREA CETATENIEI.
Declaratia Universala a Dreptului omului stabileste ca “Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa si de dreptul de a-si schimba cetatenia” (art.15 al Declaratiei). Ceea ce demonstreaza ca aceasta institutie (cetatenia) are un caracter permanent al legaturii politico-juridice dintre stat si cetatean, insa in realitate in viata cotidiana a cetatenilor pot interveni unele situatii in care aceasta legatura se va rupe. Legea, si anume art.21 stabileste ca: “Cetatenia Republicii Moldova se pierde prin: Renuntare la cetatenia RM; Retragerea cetateniei RM.” Renuntarea la cetatenie este si un drept fundamental al omului, dar nu trebuie uitat faptul ca aceasta renuntare poate fi respinsa de catre stat. De exemplu cererile nu pot fi satisfacute atita timp cit cetateanul respectiv isi executa (satisface) serviciul militar sau este condamnat la privatiune de libertate si se afla in locurile de detentie. Acest fapt este demonstrat de art.22 al Legii: “Cetateanul RM poate renunta la cetatenie in modul stabilit de legislatia RM. Renuntarea la cetatenie a copilului cetatean al RM infiat de cetateni straini poate fi acceptata la demersul acestora, cu conditia ca lui i se va acorda cetatenia infietorilor. Cererea de renuntare la cetatenia RM poate fi respinsa in cazul daca persoana care a depus cererea domiciliaza sau doreste sa domicilieze permanent intr-o tara cu care RM nu are incheiate contracte privind acordarea asistentei juridice., ori are obligatiuni neonorate fata de persoane fizice sau juridice, fata de stat, care rezulta din temeiurile stabilite de legislatia RM. Renuntarea la cetatenia RM nu se accepta persoanelor care: La momentul examinarii cererii se afla sub ancheta penala sau au fost condamnate prin sentinta instantei judecatoresti; Au primit ordin de chemare sau se afla in serviciul militar in termen sau alternativ.”
Retragerea cetateniei in RM, este primita ca o sanctiune grava care este aplicata de catre stat, celor persoane care au incalcat unele obligatii prevazute de lege. Astfel cetatenia se poate retrage conform articolului 23 al Legii: “Cetatenia RM poate fi retrasa in cazuri exceptionale in baza unei hotariri a Presedintelui RM referitoare la o persoana care: A dobindit cetatenia RM in mod fraudulos; S-a inrolat in fortele armate ale unui stat strain; S-a angajat intr-o functie publica a unui alt stat fara stirea si consimtamintul organelor de resort ale RM; A dobindit cetatenia altui stat cu care RM nu are incheiat un tratat care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de 6 luni la cetatenia acestui stat; Retragerea cetateniei RM nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului si copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.” Analiza dispozitiei din lege ridica unele intrebari si cere unele explicatii. De exemplu poate fi retrasa cetatenia obtinuta prin “jus sanguinis” ? Daca da, atunci ce-i de facut cu cetateanul respectiv mai departe, poate fi el prescris in propria tara? Exista o regula generala care nu si-a gasit loc in actele noastre juridice, ea stabileste ca cetatenia nu poate fi retrasa acelui ce a dobindit-o prin nastere. Aceasta regula isi are existenta si in legislatia noastra dar se deduce prin colaborarea a mai multor articole, atit din constitutie cit si din alte legi. De exemplu, daca un cetatean a savirsit o infractiune grava impotriva statului el este pedepsit conform legislatiei in vigoare. Deci, prevederea art.23 poate fi aplicata numai cind cetateanul care a savirsit faptele mentionate se afla in afara frontierei tarii. Pe teritoriul tarii cetatenia se poate retrage numai celui care a obtinut-o in mod fraudulos (casatoria fictiva, falsificarea datei sosirii in tara, etc.). La fel ar fi foarte binevoit faptul de a minti in privinta problemei daca, cei care dispun de cetatenie dubla au incalcat legea si daca trebuie sanctionati. Intr-adevar, art.18 din Constitutie spune ca cetatenii RM “nu pot fi cetateni ai altor state” decit in cazurile prevazute de acordurile internationale la care RM are parte. Acelasi lucru este fin art.16 al Legii “cu privire la cetatenie”. V.Popa considera ca ar fi fost corect, daca pe teritoriul RM nu s-ar permite dubla cetatenie, deoarece aceasta tine de acordarea cetateniei ce constituie o problema interna a statului respectiv. Cetatenia trebuie acordata unei persoane care detine cetatenia altui stat. Unele state prevad posibilitatea cetateniei duble (Romania-prin decretul legii nr.137/1990) si nimeni nu-i poate reprosa aceasta actiune, deoarece reprosul ar fi considerat un amestec in activitatea interna a statului. In cazul cind cetatenia este acordata unei persoane care detine calitatea de cetatean al altui stat, aceasta este problema statului respectiv si nu a statului de resedinta a persoanei. Pentru persoana care detine cetatenia dubla nu pot interveni nici un gel de consecinte, deoarece aceasta actiune nu poate fi considerata frauda. Legislatia RM nu prevede sanctiune pentru cetatenii care au obtinut cetatenia altor state cu toate ca prevederile din art.6 sunt incalcate. Situatia poate fi reparata nu prin stabilirea de sanctiuni, ci prin formularea incorecta a interdictiei cetateniei duble. CAPITOLUL IV CONFLICTE DE CETATENIE
Datorita lipsei de uniformitate intre legislatiile diverselor state in ceea ce priveste criteriile de acordare a cetateniei, prin jocul combinat al regulilor nationale in materie, un individ se poate gasi in situatia de a avea mai multe cetatenii sau de a-i fi negat dreptul la orice cetatenie, desi n-a fost incalcata nici o lege. Suntem in fata unui conflict de cetatenie, care poate fi astfel pozitiv sau negativ. Conflictul pozitiv de cetatenie da nastere pluricetateniei, a carei cea mai obisnuita este dubla cetatenia sau bipatridia. In general, bipatridia rexulta prin dobindirea unei noi cetatenii, fara a pierde pe cea a statului de origine. Astfel, dubla cetatenie poate aparea la un copil ai carui parinti sunt cetatenii unui stat care acorda cetatenia dupa criteriul “jus sanguinis”, nascut pe teritoriul unui stat care acorda cetatenia dupa criteriul “jus soli”. Acelasi exemplu ca si cu copilul nascut pe teritoriul Braziliei, iar parintii sunt de cetatenie straina. Anumite cazuri de adoptie pot de asemenea da nasteri la situatii de bipatridie la cel infiat. Casatoria unei femei poate duce la bipatridie, daca femeia isi pastreaza cetatenia, conform legislatiei tarii sale de origine, dar dobindeste si cetatenia sotului, atunci cind legislatia tarii acestuia i-o acorda prin casatorie. In anumite situatii, bipatridia, insa poate duce la o serie de complicatii pentru persoana in cauza si la unele conflicte de interese, in planul relatiilor dintre cele 2 state. Atit timp cit persoana bipatrida se gaseste pe teritoriul unuia dintre cele 2 state, influenta cetateniei celuilalt stat, este in general redusa. Complicatiile pot aparea atunci cind bipatridul trece pe teritoriul celuilalt stat, a carei cetatenie o are. Daca este vorba despre un barbat, acesta poate fi obligat de exemplu, sa execute serviciul militar, desi el isi indeplinise aceasta obligatiune fata de celalalt stat. Situatii conflictuale rezultind din bipatridie pot aparea in legatura cu exercitiul protexiei diplomatice de catre unul din cele doua state, a carei cetatenie o are bipatridul, impotriva celuilalt stat. In asemenea situatii, in practica internationala a putut fi identificata o tendinta genera
