SCRISORI DESPRE DANS SI BALETE
De J.G.NOUVERRE
-rezumat-
Dansul si baletele devin foarte incurajate de public. Scena franceza , care era cea mai bogata din Europa in drame de genuri diferite si cea mai productiva in mari talente, a fost fortata oarecum- pentru a satisface gustul publicului si pentru a fi la moda- sa introduca dansuri in orice fel de reprezentatii si sa sprijine capodoperele celor mai importanti poeti cu divertismente sau clovnerii care degradau nobletea si maretia teatrului. Aceasta disproportie de genuri si contrastul lor, I-a determinat pe actorii francezi sa angajeze pe domnul Hus, acesta avand cel mai stralucit debut cu baletul "Moartea lui Orfeu". Si cum pe aceasta scena a teatrului francez convin numai dansul serios si eroic, Nouverre ii ureaza domnului Hus "ca talentul sa-l conduca in a dezvolta totdeauna subiecte nobile si marete, pe care sa le extraga din tragediile ce le vede zilnic, lasand orice este neelegant si voluptuos in sarcina maestrilor de balet inferiori si plagiatori".
Suveranii infrumusetau spectacolele lor, aducand niste "farsori si sarlatani ", trupe din provincie. Suveranii nu aveau obiceiul de a savura baletul ca pe o licoare sau ca pe un elixir.
Nouverre este foarte intrigat de delasarea si indiferenta diferitilor maestri de balet care se multumesc doar cu aplauzele publicului, care ii faceau sa se simte la limitele artei. Publicul crede ca spectacolele sunt mult mai evoluate ca in secolele anterioare, asa ca aplauda cu entuziasm.
Nouverre ne spune, deasemenea, ca aplauzele la un spectacol nu vin pur si simplu si oricand, ca trebuie sa fie atunci cand esti "miscat", entuziasmat, "transferat", caci aplauzele sunt hrana artei, iar "incepatorii in teatru" trebuie educati precum copiii mici. Eu, personal, sunt total de acord cu spusele lui Nouverre: "defectele apar pe masura ce dispare iluzia si se micsoreza entuziasmul noutatii".
Pictura si dansul sunt intelese si apreciate in toate tarile si natiunile, ceea ce reprezinta un mare atuu pentru aceste doua arte.
"Un tablou frumos nu este decat o copie a naturii, dar un balet frumos este insasi natura, impodobita cu toate farmecele artei", acestea erau caracteristicile acelei vremi, dar se pierd pe parcurs prin falsitate, indiferenta, superficialitate, nulitate in redarea sentimentului autorului catre privitor.
Obisnuind sufletul sa simta si nu doar sa execute, vom da nastere pasiunii, energiei miscarilor, fizionomia va lua mai multe caractere, vom da forma acestor pasi stricti.
Ca toate aceste simturi sa fie folosite fara sfiala si de restul dansatorilor, trebuie sa aiba un model, un restaurator al dansului adevarat, cu talent si daruire oferite baletului, iar asta va schimba cu totul caracterul "de sclavie", a metodelor imbatranite ale baletului clasic.
Acest "talent" sa le vorbeasca tuturor despre starea spirituala, cum sa puna accentul si pe suflet, pe simtire, expresivitate; numai pentru un moment sa lase la o parte tehnica si sa puna spirit si logica in tot ceea ce fac, sa inlature aceste "masti", aceste "copii imperfecte ale naturii". Sa puna mai mult accent pe linia corpului, a bratelor, a capului si apoi a picioarelor, sa copieze natura intocmai.
Nouverre ii sfatuieste pe toti tinerii pictori sau coregrafi ca, fara caldura, fara spirit si imaginatie, fara gust si cunostinte, nu se poate da nici un rezultat, nici o simtire la tot ceea ce fac. Daca urmeaza aceste indrumari, vor obtine capodopere pline de caldura, energie si vor fi pline de realism.
"Iar daca ceea ce faceti nu o faceti corect si cu daruire, mai bine renuntati si faceti o mesrerie in care miscarile inimii sa fie mai putin necesare decat ale bratelor si unde talentul are mai putin de lucru decat mainile".
Astfel incheie Nouverre: "se va scapa de oamenii lenesi in sentimente si daruire, ramanand numai spuma celor mai buni maestrii".
DESPRE JEAN GEORGES NOUVERRE:
J.G.NOUVERRE s-a nascut la 29 aprilie
1727, la
Tatal sau dorea sa-l faca militar, dar Nouverre se impotriveste si devine elevul lui LOUIS DUPRE, dansatorul nobil celebru. Intre anii 1741- Nouverre frecventeaza salonul dansatoarei MARIE SALLE, aceasta, pe atunci retrasa, dandu-i sfaturi profesionale de ordin estetic.
Dupa terminarea studiilor, in 1743,
este angajat de JEAN MONNET, directorul Operei Comice, un teatru de la marginea Parisului si
debuteaza impreuna cu colega sa, domnisoara Puvignee ,
dansand in fata lui Ludovic al XV-lea, la
Un timp lucreaza la Potsdam in corpul de balet al regelui Prusiei, trece in 1747 la Dresda si apoi se stabileste in vara aceluiasi an la Strassburg, unde ramane pana in anul 1750.
In 1755, este invitat de catre celebrul actor DAVID GAVRIK si pleaca la Londra timp de 2 ani, ca prieten si oaspete al acestuia, cu ansamblul sau de balet pentru o serie de spectacole. Dupa lungi discutii si documentari, NOUVERE se convinge ca un dansator trebuie sa fie un artist cult. In 1759, cand publica "Scrisori despre dans", poseda o remarcabila cultura de autodidact si este la curent cu tot ce s-a scris in domeniul teatrului de catre Du Bos, Calrusac, Diderot sau alti ganditori din epoca iluminista.
Intors din Londra, incearca sa intre la Opera si, cu toate ca este sustinut de Madame de Pompadour, nu reuseste din cauza opozitiei dansatorilor. Pleaca la Lugon in martie 1757. Intr-o atmosfera mai calma incepe sa redacteze scrisorile despre dans si balete, in total 15, presupuse a fi fost trimise unei persoane anonime, care nici nu trebuie cautata, fiindca forma literara a scrisorilor apare deseori in stilul scriitorilor francezi din secolul XVII-XVIII .
In acelasi timp , ducele KARL EUGEN de Wiirteruberg il angajeaza sa conduca ansamblul de balet din capitala ducatului sau si, la 12 martie 1760, NOUVERRE debuteaza pe scena germana, a carei sala cuprinde 4000 de locuri, cu baletul "Amor si Psihe".
NOUVERRE este
chemat la Viena ca maestru de dans al curtii imperiale, avand-o ca eleva pe
viitoarea
La Milano NOUVERRE il intalneste pe Mozart care scrie muzica pentru un mic balet "Ascanio in Alba".
Acuzat pe nedrept de plagiat si lipsa
de originalitate de catre Angiolini, nu poate fi impiedicat sa
fie ales membru al Academiei de dans din
El spera ca, in noua sa calitate, cu
sprijinul MARIEI ANTOANETA, devenita printesa de coroana a Frantei , va putea
sa obtina postul de maestru de balet la Opera, ramas vacant prin demisia lui
AUGUSTUS VESTRIS. Venirea sa provoaca o adevarata
revolta printre dansatorii acestei institutii, agitati de GARDEL si DAUBEVAL,
care pretind lor li se cuvine de drept, postul solicitat. Primul sau spectacol
a fost "Apeles si Compospe", un balet pe care il
reprezentase si la
In acest timp, dupa o obositoare
calatorie, MOZART, ajuns la
Dusmania dansatorilor principali ai Operei din Paris, la care se asociaza si GUINUARD, il silesc sa paraseasca, in 1783, locul pe care il dorise cu pasiune, multumindu-se cu o pensie de 3000 de franci si se retrage la Clairrnond-Ferrand.
Ultima sa compozitie a fost in capitala engleza: coregrafia din opera"Victoria" de PAISIELLO, in iulie 1794.
Intors in Franta in 1807, retipareste intr-o noua editie lucrarea din revizuita si adaugata cu librete din baletele sale , scrisori schimbate cu VOLTAIRE, dandu-i un nou titlu: "Scrisori despre artele imitatoare in general si despre dans in particular".
In anul 1810, retras si uitat de public, se stinge la 24 octombrie intr-o casuta la Saint-Germaine-en-Lay.
