Ion Vidu (1863-1931) Compozitor si dirijor de valoare nationala, ce si-a desfasurat activitatea in special in orasul Lugoj, unde a fost profesor si unde a infiintat si a condus “Reuniunea romana de muzica si cantari”. Ca o recunoastere a valorii activitatii sale, a fost ales presedinte al Asociatiei corurilor si fanfarelor romane din Banat si inspector general de muzica pentru scolile normale din toata tara. Din creatia sa muzicala, cea mai valoroasa ramane creatia corala, din care dam cateva titluri ce trec cu succes pragul in mileniul trei: Rasunetul patriei, Rasunet de la Crisana, Rasunetul Ardealului, Ana Lugojana, Peste deal, Bobocele si inele, Coasa, Granele vara se coc, Negruta, Vraja etc. Din simpla insusire de titluri se poate observa grija sa pentru realizarea si apoi consolidarea Romaniei mari, idee pentru care a militat si a luptat, cu armele sale, toata viata. Frédéric Chopin (1810-1849) Frédéric Chopin s-a nascut in anul 1810 la Varsovia. Pana in anul 1830, cand porneste intr-o calatorie de studii, compune dansuri si variatiuni care i-au condus admiratia cunoscatorilor de muzica. Iosef Elsner, cunoscut compozitor si pedagog, compusese cu prilejul plecarii sale un cantec, in care printre altele, i se spunea: “Raspandind in lume cantecele poporului nostru, tu vei castiga lauri pentru gloria lui”. La despartire a primit, de asemenea, o cupa de argint plina cu pamant natal. Trecand prin Germania, in 1831 soseste la Paris. Vestea izbucnirii rascoalei de eliberare nationala din Polonia il tulbura, iar in muzica scrisa in acele momente se regasesc sentimente de neliniste si emotie fata de destinele patriei (Schrerzo in si minor). Aici cunoaste pe Rossini, Berlioz, Bellini, Balzac, Listz etc. Din anul 1837 se imbolnaveste de plamani, boala care i-a adus sfarsitul in anul 1849 la Paris, unde a fost inmormantat, langa fostul sau prieten Bellini. Prietenii i-au presarat pe groapa tarana sacra a patriei din cupa de argint, pastrata cu mare grija de Chopin. Inima lui a fost inchisa intr-o urna si trimisa la Varsovia, unde a fost asezata la biserica “Sfanta Cruce”. Ultima lui compozitie a fost o “Mazurca”. A compus peste 120 de piese: mazurci, poloneze, nocturne, studii, valsuri, sonate, concerte pentru pian si orchestra etc. In urma bombardamentelor din cel de al II-lea razboi mondial, biserica “Sfanta Cruce” a fost daramata. A ramas doar inima lui Chopin, ca “inima biruitoare a poporului sau”. Carl Maria von Weber (1786-1826) Compozitorul Carl Maria von Weber este considerat unul dintre fondatorii operei nationale germane. Tatal sau era var primar cu Constanze Weber, sotia lui Mozart. Peimele sale compozitii – piese mici pentru pian – au aparut cand acesta avea numai 12 ani. Ulterior, a activat ca pianist si dirijor la teatrele din Breslau, Praga si Dresda, fiind in acelasi timp un neobosit animator al vietii muzicale. Weber se dedica creatiei de lucrari dramatice, in special. “Freischütz” a devenit cea mai populara opera a sa prin frumusetea muzicii si subiectul inspirat dintr-o veche legenda populara. Compozitorul isi continua activitatea creatoare cu numeroase compozitii in toate genurile. Dintre acestea amintim celebra “Invitatie la vals”. Este in acelasi timp scriitor si critic muzical, militand pentru emanciparea si dezvoltarea gustului muzical al publicului german. Printre ultimele lucrari dramatice se numara si operele “Euryante” si “Oberon”. Uverturile la operele “Freischütz” si “Oberon” sunt dintre cele mai apreciate piese simfonice din repertoriul universal. Giuseppe Verdi (1813-1901) “Declar ca vreau sa fiu un partizan al muzicienilor viitorului, dar cu o conditie, cu muzica lor sa nu fie un sistem sau o teorie, ci muzica.”
In Italia, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea se impune unul dintre cei mai mari reprezentanti ai operei, Giuseppe Verdi. S-a nascut in anul 1813 la Roncole, in apropiere de Parma. Dragostea pentru muzica i-a fost sadita de muzica populara si de jocurile taranesti, care au constituit pentru Verdi primele impresii muzicale. Primele sale manifestari muzicale au constat in cantatul in corul bisericii si la un instrument vechi cu claviatura veche. 54526tgc58gfo4t Descoperindu-i talentul, un mare amator de muzica. Antonio Barezzi, ii obtine o bursa de studii la Milano. Opera devine pentru compozitor genul preferat, scriind mai mult de douazeci de lucrari in tot atatia ani: “Nabucco”, “Ernani”, “Rigoletto”, “Trubadurul”, “Traviata”, “Don Carlos”, “Aida”, Falstaff”, “Otello” etc. Succesul acestor opere face din compozitor un erou national, un simbol viu al unificarii tarii sale, dezmembrata la acea vreme. Corul sclavilor din opera “Nabucco” si Corul cruciatilor din opera “Lombarzii” devin adevarate cantece revolutionare ale poporului italian. La anii maturitatii, Verdi cizeleaza si desavarseste arta sa, transformand spectacolul de opera intr-un tablou real al vietii, cu personaje verdice si intonatii inspirate din muzica poporului italian. Spre sfarsitul vietii compune o celebra lucrare vocal-simfonica religioasa, scrisa pentru solisti, cor si orchestra, spre a fi cantata in memoria celor decedati, cu care isi incheie activitatea creatoare. Moare in anul 1901 la Milano. gf526t4558gffo Sabin Dragoi (1894-1968) Compozitorul si folcloristul SABIN DRAGOI s-a nascut in com. Saliste, jud. Arad. Si-a facut studiile la Iasi, Cluj si Praga, dupa care, pentru un timp a fost director al Conservatorului din Timisoara, apoi profesor la Conservatorul din Bucuresti. A avut o bogata si importanta activitate de folclorist, fiind considerat unul dintre pionerii culegerilor stiintifice de folclor romanesc. Lucrari in acest domeniu: culegerea “303 colinde cu text si melodie”, “360 melodii din Arad si Hunedoara”, “30 melodii din comuna Maidan” etc. In domeniul compozitiei, Sabin Dragoi este considerat unul dintre initiatorii Scolii Nationale Muzicale romanesti bazate pe folclorul taranesc. Din creatia sa amintim: opera “Napasta” (dupa piesa lui I. L. Caragiale), operele “Horia”, “Pacala”, opera comica “Kir Ianulea” (dupa I. L. Caragiale) opera-oratoriu “Constantin Brancoveanu”, lucari simfonice (“Divertisment rustic”, “Rapsodia banateana”, suita “Petrecere populara”, toate bazate pe elemente ale folclorului romanesc), lucrari instrumentale (ex. “Miniaturi pentru pian”), coruri, muzica de camera, muzica de film etc. Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) Compozitor rus, a carui creatie este caracterizata printr-o mare bogatie melodica. A compus: muzica de balet (“Lacul lebedelor”, “Spargatorul de nuci”, “Frumoasa din padurea adormita”), opere (“Evgheni oneghin, Dama de pica), uverturi (uvertura fantezie “Romeo si Julieta”, uvertura festiva “1812”), 7 simfonii, concerte instrumentale (2 pentru pian si orchestra, unul pentru vioara si orchestra, Variatiuni rococo pentru violoncel si orchestra), Serenada pentru orchestra de coarde, lieduri etc. Stralucit reprezentant al romantismului muzical, P. I. Ceaikovski a ramas inscris cu litere de aur in istoria muzicii ruse si universale pentru frumusetea temelor melodice, ca si pentru contributia sa la evolutia genului liric (opera) si a muzicii de balet, fiind considerat creatorul baletului clasic rus. Anton Pann (1797-1854) “Vad poeti ce-au scris o limba Ca un fagure de miere… S-au dus toti, s-au dus cu toate Pe o cale ne-nturnata S-a dus Pann, finul Pepelei Cel istet ca un proverb.” M. Eminescu – Emigonii
Printre cei destoinici si capabili de a duce la bun sfarsit infiintarea unui invatamant ntional cu limba de predare materna, romaneasca, s-a numarat si Anton Pann. Stindardul fluturat scurt timp de T. Vladimirescu in anul 1821 pentru liberate nationala a trezit in sufletul carturarului dorinta pentru intronarea primatului national in limba, literatura si muzica romaneasca. Anton Pann s-a nascut in anul 1797 la Silven in Bulgaria. De copil vadeste o mare inclinatie catre muzica, invata buchiile grecesti, dar invata si rugaciunile pe care le canta in strana, alaturi de dascal, cu o rara maiestrie. Ajunge ulterior cantaret in bisericile ortodoxe la biserica Olari din Bucuresti, apoi profesor de muzica la seminarul din Bucuresti. Noul profesor se pune cu sarguinta pe munca de a “romaniza” cantarile grecesti si slavone. In aceasta calitate este trimis de episcop pentru scurta vreme la Manastirea de maici “Dintr-un lemn”, pitita in codrii din jurul orasului Ramnicu-Valcea. In Bucuresti invata si mestesugul tiparnitei la tipografia lui Petru Efesiu, indeletnicire ce il va ajuta sa-si raspandeasca operele scrise. Aici au vazut lumina tiparului majoritatea lucrarilor lui Anton Pann: inteleptele lui “Fabule si Istorioare”, “Culegere de Proverburi sau Povestea vorbii”, colectia poeziilor populare si cea cuprinsa in Spitalul amorului sau cantatorul dorului. Tot aici a daruit Anton Pann muzicii “Mica gramatica muzicala teoretica si practica” si “Bazul teoretic si practic al muzicii bisericesti”. Din aceasta tiparnita bucuresteana au pornit “Cantece de lume”si “Versurile muzicesti” laolalta cu “Cantarile de stea”. Muzicologul George Sbarcea descopera in creatia sa chiar inceputul muzicii usoare romanesti: “S-ar mira pana si Anton Pann insusi, daca ar afla ca muzica usoara romaneasca incepe odata cu el”. Meserias si proprietar de tipografie, psalt bisericesc si cantaret lumesc, literat si compozitor, Anton Pann foloseste toate aceste calitati in stradania incununata de succes, aceea de popularizare in mase a culturii si artei romanesti. El a ramas tot timpul un credincios slujitor al realitatii vietii romanesti, pe care o zugraveste artistic, folosindu-se de muzica psaltica si de cea laica, de poezie, de cantecul si zicala populara. Dragostea sa fata de pamantul romanesc este redata si de versurile: “Canta, mai frate romane, Pe graiul si limba ta, Si lasa cele straine Ei de a si le canta. Canta sa-ntelegi tu insuti, Si cati la tine ascult Cinsteste ca fiecare, Limba si neamu-ti mai mult!” S-a stins din viata in toamna anului 1854 la Bucuresti. Pe piatra funerara stau sapate si astazi cuvintele de ramas bun, pe care le scrisese, din vreme, insusi Anton Pann: “Aici s-a mutat cu jale In cel mai din urma an Cel ce in cartile sale Se subscrie Anton Pann. Implinindu-si datoria Si talentul ne-ngropand, Si-a facut calatoria Dand altor in lume rand.”
Gioacchino Rossini (1792 – 1868) Desi a trait 76 de ani, Rossini a realizat monumentala sa creatie in numai 19 ani, intre 1810-1829, pentru ca apoi, din motive de sanatate se pare, timp de aproape 40 de ani sa nu mai scrie decat sporadic si nu in genul care l-a consacrat – opera. S-a nascut la Pesaro – Italia, in familie de muzicieni si primele indrumari le-a primit de la parintii sai. S-a format apoi mai mult ca autodidact, avandu-i ca modele pe Haydn si pe Mozart. A reusit sa devina cel mai aclamat compozitor al vremii gratie frumusetii, stralucire, vervei si optimismului muzicii sale. Numele sau este considerat sinonim cu “triumful operei bufe”. Amintim cateva titluri: Tancred, Italianca in Alger, Barbierul din Sevilla, Cotofana hoata, Semiramida etc. El acorda orchestrei un rol foarte important; de aceea multe dintre uverturile sale au intrat in repertoriul concertelor simfonice, ca lucrari de sine statatoare.
