Maitreyi sau fascinatia iubirii
Mircea Eliade este una dintre cele mai complexe personalitati ale culturii romane. Opera sa, scrisa de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, literatura memorialistica, lucrari de indianistica, mitologie, folclor, sociologie, antropologie, autorul aducand contributii esentiale in fiecare din aceste domenii. Operele lui Eliade au fost traduse in numeroase limbi, acesta fiind cel mai cunoscut scriitor roman in spatiul european. In literatura noastra, Mircea Eliade are meritul de a fi creatorul romanului exotic si reprezentantul cel mai de seama al literaturii fantastice.
"Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a gideismului in literatura noastra." (George Calinescu)
Maitreyi, aparut in 1933, este romanul cu cel mai mare succes de public al autorului. Document sufletesc si, in acelasi timp, carte singulara in literatura romana, romanul reprezinta rodul intalnirii tanarului Eliade cu un orizont de spiritualitate ce pare a-l fi fascinat dintotdeauna: India. Maitreyi este un roman exotic si in acelasi timp erotic, un roman al autenticitatii in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea la persoana I. Romanul este marturisirea unei iubiri devastatoare, imprejmuite de tragic. Vraja pe care confesiunea o exercita asupra cititorului este intretinuta de prezenta personajului feminin, intruchipare a mirajului si, deopotriva reflex al perceptiei subiective, limitate si perpetuu schimbatoarea a eroului.
Subiectul romanului se organizeaza in jurul unui cuplu: Allan - inginer european venit la Calcutta - si Maitreyi - fiica inginerului Narendra Sen, personalitate locala respectabila. Dupa o perioada de spitalizare, Allan este invitat, in perioada convalescentei, sa locuiasca in casa inginerului Sen, unde intalneste pe fiica acestuia, o adolescenta de 16 ani. Initial, intalnirea nu anunta nimic deosebit, iar lui Allan i se pare ca parintii fetei incurajeaza prietenia lor in vederea unei eventuale casatorii.
Inca de la inceputul romanului, eroul vorbeste de o repulsie fata de Maitreyi: "Mi se parea urata - cu ochii ei prea mari si prea negrii, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt." Pielea ei era "mata, bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara", iar bratul gol avea o nuanta stranie de un "galben intunecat atat de tulburator, atat de putin feminin, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite sau la unei cadre decat al unei indigene."
Mai tarziu o vede totusi "mult mai frumoasa", imbracata "in sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi, cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene, si buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea rosii", i se paru acum miraculoasa.
In primele luni pare sa nici nu o observe, dar totusi ii trezeste mereu curiozitatea. Parintii fetei ii incurajeaza totusi sa petreaca timp impreuna si astfel Allan ajunge sa-i dea ore de franceza Maitreyiei, iar ea lui ore de bengaleza. Visatoare si distrata, Maitreyi rar e atenta. Mereu scrie cate ceva, ca de exemplu numele gurului ei Robi Thakkur. In ochii lui Allan, Maitreyi apare ca o tanara foarte ciudata, mai ales datorita acelei pasiuni anormale pentru un barbat de saptezeci de ani. Afla ca fetele la o varsta mai frageda iubesc pomi, ca petrec mult timp in compania lor si ca ii considera insufletiti. Allan nu intelege si nu poate deslusi acest sentiment, pe care il considera in final anormal.
Curand fata devine un mister pentru erou: o descopera cand infantila, cand matura. Il surprinde mereu cu intrebari copilaroase care il pun in dificultate: "Si eu as vrea sa fiu alba, nu se poate asta, nu e asa?" Eroul noteaza in jurnalul sau: "Prima discutie cu Maitreyi. De remarcat primitivismul gandirii ei. Un copil care a cetit prea multe." Treptat Allan descopera in persoana Maitreyiei o adevarata fascinatie. Acesta e si mai controversat cand afla de la inginerul Sen despre retinerea fetei fata de barbati. O data la ceai la delegatia italiana, consulul a luat-o de brat pe fata, incercand s-o ajute sa traverseze curtea interioara pe ploaie cu o singura umbrela. Dar ea s-a speriat asa de tare incat a fugit prin ploaie pana la masina si nu s-a oprit din plans pana acasa. Alta data fiind invitati de o familie europeana la opera, un tanar elegant incercase s-o ia de mana, dar Maitreyi a ripostat cu voce tare: "Am sa te bat cu papucul peste gura." S-a starnit panica, iar ea a intrebat candid: "Am facut vreo greseala de gramatica?"; cele aflate il fac pe Allan sa se intrebe "daca fata aceasta ascunde inocenta ori un perfect rafinament." Descopera astfel ca Maitreyi il tulbura si il descumpaneste dezvaluindu-i mereu alte si alte laturi ale personalitatii ei, care se dovedeste in final a fi una foarte complexa.
O alta latura a Maitreyiei este relevata de tatal sau care, cu mandrie, ii spune lui Allan ca Maitreyi "scrie poeme filozofice, care ii plac foarte mult lui Tagore." Acum eroul e si mai controversat, nu intelege cum poate un copil sa scrie poeme filozofice, ea care nu are nici un fel de experienta de viata, considerand ca acestea sunt manifestari infantile de rasfat.
Treptat Maitreyi reuseste sa-l intereseze si sa-l smulga din egotismul sau. De fiecare data Allan descopera in aceasta nu numai o fiinta cultivata si remarcata in cercurile culturale ale Bengalului, apropiate de Robi Thakkur(Tagore), dar si o feminitate de un tulburator exotism. Eroul e puternic impresionat cand afla ca fata dormea pe o rogojina si ca in patul din camera ei, care era aproape goala, dormea surioara ei; o priveste ca pe o zeita, notand in jurnalul sau: "Am adorat-o aproape in acea clipa." In sufletul lui Allan se nastea o dragoste tulburatoare, alimentata de exploziile temperamentale ale fetei, care il surprindea mereu. Ceremonialul atingerii picioarelor il tulbura si mai mult pe erou. Curand el noteaza in jurnalul sau: "Nici o femeie nu m-a mai tulburat atat. Suferinta mea senzuala e un blestem.(.) Sa fie oare misterul trupului ei?(.) Ma tulbura orice conversatie care imi insinueaza primejdia, adica unirea mea cu Maitreyi."
Maitreyi - intruchipare mistica a unei alte lumi
Taina iubirii si taina Indiei isi dau intalnire, spre a se contopi - ingemanate intr-un amestec indestructibil de sfintenie, candoare si senzualitate - in faptura exotica a Maitreyiei. Povestea de dragoste a acesteia se naste atunci cand zeii ii dezvaluie "alesul". Formata in spiritul credintelor stravechi ale Indiei - mai bine spus putandu-le intacte in abisurile sufletului sau - ea isi astepta de mult "trimisul din cer", dar nu indraznea sa creada ca acela ar putea fi Allan. Sentimentul abia infiripat asteapta o confirmare din transcendent. Maitreyi interogheaza absolutul prin intermediul hazardului cartilor; ceea ce savarseste ea in biblioteca este impresionant si plin de semnificatii profunde, inaccesibile occidentalului. Asa cum misterioasele carti de tarot dezvaluie celui care le cerceteaza destinul sau implacabil, asa si cartile din biblioteca ii dezvaluie fetei ca Allan e "alesul". Cartile pe care le aleg acestia au titluri sugestive. Din acel moment, fata se abandoneaza in vartejul ametitor al dragostei, tragandu-l dupa ea in adancul sentimentelor pe nedumeritul si uluitul Allan. Dragostea celor doi trebuie sa fie tainuita. Pentru Maitreyi, absolutul iubirii, daruirea totala vor coincide cu suferinta si sacrificiul de sine. Aceasta este, prin insasi conditia ei, o sacrificata pa altarul iubirii.
Desavarsirea Maitreyiei nu se poate infaptui decat pe fondul inaltarii spirituale a lui Allan. De aceea, pentru englez, dragostea lor nu trebuie sa fie o simpla aventura exotica sau un simplu capriciu, ci o ascensiune traita intens. Iubirea are in consecinta un caracter profund initiatic. Maitreyi va fi calauza si totodata roaba lui Allan. In superbul act de la Lacuri, al logodnei - de fapt punctul culminant al drumului lor ascensional - Maitreyi in fata Zeitei Pamant, careia i se promite rodul acestei uniri, ii daruieste lui Allan intregul sau suflet, urmand ca apoi noaptea sa-i cedeze si trupul. Totul e un ritual mirific, in aceasta clipa a trairii ilimitate, masculinul si femininul s-au adunat la un loc, formand un tot indestructibil in iubire.
Taina Maitreyiei sta in uriasa ei putere de transfigurare si devotiune. Ca o demna si staruitoare credincioasa in ritual iubirii, ea il ridica pe Allan de la stadiul de om la nivelul cosmic al zeului. Felul de a fi al acesteia ne duce cu gandul la simbolismele si ritualurile tantrismului, prin care se tinteste unirea contrariilor. Toata mistica erotica indiana are ca scop desavarsirea omului prin identificarea lui cu o "pereche divina", adica prin androginie. Mai presus de toate acestea, pe Allan il va surprinde insa dragostea neobisnuita a fetei, revarsata asupra-i: iubirea ii disloca personalitate, lucrand asupra sa cu puterea unei forte subtile.
Ultima, dar si cea mai grea incercare la care e supusa iubirea lor este despartirea violenta, ca urmare a descoperirii iubirii lor de catre parintii fetei. Drama pe care o traiesc cei doi tineri, dovedeste iubirea pura ce ii lega, dar care era impotriva normelor castei.
Maitreyi este, indiscutabil, cel mai exotic personaj feminin din literatura romana. Ea este o prezenta socanta a carei imagine este sugerata treptat de-a lungul intregului roman. La inceput Allan retine mai putin detaliile fizice, fiind impresionat de o vraja indefinibila. Pe erou il frapeaza privirea, un gest anume, pentru ca apoi bogatia nuantelor fizice si morale sa se armonizeze intr-unul dintre cele mai izbutite portrete feminine, amestec de frumusete fizica, senzualitate, candoare, spirit de sacrificiu. Comentand romanul, Pompiliu Constantinescu scria privitor la acest memorabil personaj: "Fiinta umana si aspiratie metafizica, naivitate animala si trecere lunara printre nori diafani, ingenuitate si rafinament, pudicitate si indrazneala impetuoasa, pachet de senzatii forte si prelungire de vis magic, consumare de simturi si ecou de adoratie mistica - in aceasta armonie de antinomii traieste, ca intr-o transa, nefericita Maitreyi."
Bibliografie Limba si literatura romana proza - Mariana Badea
Limba si literatura romana - manual pentru clasa a XII-a (Bucuresti 1993)
Limba si literatura romana - revista trimestriala pentru elevi (nr.2, Bucuresti 1994)
Cocis Monica Laura
