AMINTIRI DIN COPILARIE de Ion Creanga In numarul din 1 ianuarie 1881 al "Convorbirilor literare" a aparut prima parte din volumul "Amintiri din copilarie". Intre anii 1885-1888 Ion Creanga a lucrat la partea a patra a acestei opere care alaturi de povesti si povestiri l-au facut atat de cunoscut si apreciat. In "Amintiri din copilarie", Creanga a descris copilaria din totdeauna si de oriunde, facand eterna aceasta minunata perioada a vietii. Intamplarile redate sunt privite atat cu ochii copilului cat si cu ai omului matur. De aceea se explica faptul ca naratorul isi priveste dascalii uneori cu dragoste, alteori cu ironie si sarcasm. Cateva momente din biografia acestuia ne vor face sa intelegem mai bine atitudinea scriitorului. 13381ssp96dxk3y Astfel, in 1848 ia fiinta scoala din Humulesti, din initiativa parintelui Ion Humulesteanu, "parintele Ioan de sub deal", cum il numea Creanga in "Amintiri". Creanga a fost unul dintre primii elevi ce au frecventat aceasta scoala din chilia construita in apropierea disericii. Inimosul parinte Ioan, aplica metode specifice timpului, greselile atrahand dupa sine pedepse corporale. Clericul aducea la scoala un scaun cu forma ciudata pe care l-a botezat "Calul balan".Impreuna cu mos Fotea, cojocarul satului, "doteaza" scoala cu un bici numit "Sfantul Nicolai". Cu el erau batuti copiii, daca gresau, atunci cand dascalul verifica sambata ce a invatat fiecare in cursul saptamanii. Masurile punitive nu dadeau intotdeauna rezultate, parintele Ioan, ii imbia pe copii cu pitaci si colaci din bisecica. Dascalul Vasile a Ilioaiei, "holteiu, zdravan si voinic" a ramas o vie amintire in sufletul lui Creanga. Copiii trebuie sa-l fi indragit mult, pentru ca atunci cand acesta este luat cu arcanul: "Flacaii ceilalti pe data s-au facut nevazuti, iara noi copiii ne-am intors plangand pe la casele noastre". sx381s3196dxxk De multe ori, in "Amintiri" Creanga era sentimental si se exprima elogios, dar stia sa fie si ironic. In contrast cu dascalul Vasile, dascalul Iordache "farnaitul" era foarte batran si avea si "darul suptului". O figura deosebita a fost si parintele Duhu (Isaia Teodorescu), era un amestec de asprime si blandete. Creanga a devenit muscator cand a descris catihetii de la Falticeni. Pentru atestatul de popa se cereau doar "galbeni, stupi, oi, cai, boi si alte bagateluri de alde acestea, prefacute in parale". Autorul era nemultumit de "metodele de predare" si de materialul didactic, in special de gramatica scrisa de Macarescu. Manualul era, in viziunea lui "cumplit mestesug de tampenie". La un moment dat, Creanga a fost numit "diaconul rasvratit", pentru ca isi taiase parul si trasese cu pusca-n ciori, ironizand clerul. Era de inteles si faptul ca Creanga, autorul unor manuale scolare foarte apreciate la momentul respectiv, Creanga, invatatorul care indragea copiii si incerca sa le explice totul cu rabdare, era ironic fata de dascalii ce dadeau de invatat "de ici pana ici". Ion Creanga a ramas unic in literatura romana prin faptul ca a reusut atat de bine sa redea modul de gandire, vorbirea, obiceiurile oamenilor din zona geografica in care a copilarit.
