Teatrul si psihodrama au ca si interes un punct comun, si anume omul. Ambele domenii sunt consacrate dezvoltarii individului din punct de vedere psihic si spiritual. Prin teatru si psihodrama omul este ajutat sa se autocunoasca. In ceea ce priveste teatrul, procesul de autocunoastere depinde in mare masura de prioritatiile fiecarui individ ce imbratiseaza aceasta meserie. Motivul pentru care un individ se dedica teatrului difera de la caz la caz. Unii pot practica actoria pur si simplu din vanitate, altii pentru putearea si importanta pe care acest statut le-o da, unii din curiozitate, altii din dragoste, poate exista cazuri in care in care individul nici nu recunoaste motivul pentru care face aceasta meserie. Important este ca aceasta chemare catre a face teatru, catre a te manifesta, presupune existenta unei “probleme”. Autocunoasterea poate deveni in timp un scop, sau poate aparea fie si in mod inconstient, prin acumularea de experienta. 16557xkd32yvc8s Existenta unei probleme este si motivul pentru care cineva se indreapta catre sedintele de terapie sub forma de psihodrama. Omul invata sa isi constientizeze problema, sa o inteleaga si sa o rezolve. Atat prin teatru cat si prin psihodrama omul isi educa propriile emotii si isi dezvolta spontaneitatea. Spontaneitatea in teatru presupune debarasarea actorului de inhibitii, dezvolatarea capacitatii sale de a actiona si a reactiona in mod liber, neconstrans de propriile probleme sau alti factori externi. Totodata spontaneitatea presupune dezvoltarea imaginatiei, posibilitatea actorului de a se debarasa de problemele sale cotidiene, conncentrarea sa asupra unui singur lucru. In acelasi timp confruntarea cu diferite tipologii, cu diferite personaje, relatii, situatii pe care in mod normal actorul, ca si individ, nu le-ar putea experimenta in viata sa cotidiana, il ajuta pe acesta sa gaseasca singur raspunsuri si rezolvari la problemele sale, sau chiar sa identifice anumite probleme de care nu era constient. kv557x6132yvvc Sigur, in ceea ce priveste teatrul, actorul este propriul sau pedagog, propriul sau psihodramatist, iar rolul pe care teatrul il are in joaca in dezvoltarea personalitatii sale depinde de foarte multi factori, cum ar fi cultura, interesul, inteligenta, receptivitatea etc. In cadrul sedintelor de psihodrama, protagonistul, sau protagonistii sunt indrumati de catre un psihodramatist, o persoana care este total detasata si obiectiva in fata problemelor pe care fiecare dintre acestia o prezinta. Astfel ajutorul primit de protagonist vine atat din partea lui, cat si din afara. Teatrul, ca si “oglianda a lumii”, joaca acelasi rol. Publicul de teatrul nu este intotdeauna acelasi cu cu publicul unei sedinte de psihodrama. Publicul de teatru este de cele mai multe ori distantat, nu participa in mod direct la spectacol, dar atitudinea sa poate influenta de cele mai multe ori reprezentatia. Fireste, in functie de felul in care un spectacol este construit, in functie de tipul textului dramatic, distanta dintre actor si spectator se poate mari sau micsora. Anumiti cercetatori, cum ar fi de exemplu Jerzyi Grotowski, au urmarit in mod special integrarea spectatorului in spectacol, chiar la modul concret, prin asezarea lor in interiorul spatuilui scenic. Acest lucru se intampla si in psihodrama, unde publicul joaca un rol activ, prin participare directa, fara insa a se implica si fara a avea dreptul de a “critica” prestatia sau protagonistul. In psihodrama, rolul spectatorului este de a-l ajuta pe protagonist, sau pe sine insusi. Si alti cercetatori si regizori, cum ar fi Peter Brook, au folosit teatrul in scopuri terapeutice. Experimentele sale teatrale cu copii sau surdomuti au avut ca scop atat ajutorarea celor ce participau, cat si un scop personal, acela de a gasi noi si noi adevaruri teatrale, noi forme de a practica aceasta arta. Daca despre psihodrama se poate vorbi ca despre o forma de terapie, deci de vindecare a psihicului uman, scopul si necesitatea teatrului depind de forma pe care aceasta arta o ia. Teatrul ca si terapie, ca si modalitate de autocunoastere nu reprezinta un adevar comun tuturor celor care il practica, cel putin nu in mod constient.
