UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI
ENACHE ADRIAN - MIHAI
GRUPA 1031 E
In cele mai multe cazuri, grupele de lipide prezinta solubilitati caracteristice deferite in anumiti solventi, proprietate care sta la baza izolarii lor din sursele biologice.
uleiuri si grasimi
fosfolipide
acizi grasi
colesterol
solventi
Glicerina libera sau sub forma de esteri - gliceride -
la incalzire cu bisulfat de potasiu sufera o reactie de
deshidratare formand acroleina, cu miros caracteristic, respingator.
Gliceridele tratate la cald cu hidroxizi alcalini se transforma in glicerina si saruri ale acizilor grasi (sapunuri).
Sapunurile de sodiu si potasiu sunt solubile in apa, iar prin tratare cu solutii ale sarurilor de calciu, magneziu, plumb, formeaza precipitate insolubile in apa.
 |
Grasimile pot prezenta nesaturare sau nu, in functie de natura resturilor acil din molecula gliceridelor sau a acizilor grasi liberi, cu care acestea se pot afla in amestec.
Gradul de nesaturare a unei grasimi se evidentiaza prin reactii de aditie la dubla legatura a unor halogeni (bromu sau iodul).
Bromul fiind un halogen, ataca pielea si mucoasele cailor respiratorii, motiv pentru care trebuie manipulat cu atentie - in pipeta nu se trage cu gura. Proprietatile de aditie joaca rol deosebit de important in procesul tehnologic de obtinere a margarinei.
1. Determinarea indicelui de aciditate
Prin indice de aciditate se intelege cantitatea de hidroxid de potasiu, exprimata in miligrame, necesara pentru neutralizarea unui gram de grasime.
Valoarea acestui indice ajita la aprecierea calitatii grasimilor, prin determinarea acizilor grasi liberi ce apar ca rezultat al hidrolizei partiale in prezenta microorganismelor, cat si al transformarilor degradative din procesul rancezirii.
Principiu
Acizii grasi liberi continuti intr-o cantitate cunoscuta de grasimi, se titreaza cu o sulutie alcoolica de hidroxid de potasiu de concentratie cunoscuta, utilizand fenolftaleina ca indicator
5,6 - numarul de mg hidroxid de potasiu continut intr-un ml solutie de hidroxid de potasiu 0,1N;
V - volumul de hidroxid de potasiu 0,N;
a - cantitatea de grasime luata in proba, exprimata in grame.
2. Determinarea indicelui de saponificare (indice Koettstorfer)
Principiu
O proba cunoscuta de grasime sau ulei este tratata cu o cantitate de solutie alcoolica de hidroxid de potasiu avand concentratia cunoscuta - luata in exces.
Acizii grasi rezultati din reactia de hidroliza, neutralizeaza o parte din solutia bazica, iar excesul se titreaza cu o solutie de acid clorhidric de aceeasi concentratie.
Prin indice de saponificare se intelege cantitatea de hidroxid de potasiu, exprimata in miligrame, capabila sa neutralizeze acizii grasi rezultati din hidroliza comlpeta a unui gram de grasime.
Vm - volumul de acid clorhidric 0,5N consumati la titrarea probei martor;
Vp - volumul de acid clorhidric 0,5N, folositi la titrarea probei;
p - greutatea probei de analizat luata in grame;
28,5 - mg hidroxid de potasiu corespund la 1 ml acid clorhidric 0,5N
Observatii
Indicele de saponificare da informatii in legatura cu masa moleculara a acizilor grasi constituenti ai gliceridelor de analizat. Acizii grasi liberi din materialul de analizat contribuie la cresterea valorica a indicelui de saponificare, in timp ce componentele nesaponificabile determina o scadere a valorii acestuia.
Lipidele animale si vegetale, contin in molecula radicali acil proveniti de la acizii grasi saturati si nesaturati, in diferite proportii. Gradul de nesaturare a unei grasimi se apreciaza prin indicele de iod. Indicele de iod este o valoare care reprezinta cantitatea de iod exprimata in grame, ce se aditioneaza la 100g lipida. Aceasta valoare se poate determina experimental, prin anumite metode.
Metoda Hubl
Principiu
O proba de lidipa cantarita la balanta analitica, se trateaza cu o cantitate cunoscuta de iod.
Excesul de iod ramas neaditionat, se titreaza cu o solutie de trisulfat de sodiu in prezenta iodurii de potasiu, utilizand drept indicator, amidonul.
- factorul de
corectie al solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1N
V1 - volumul solutiei de dicromat de potasiu 0,1N luat in lucru
V2 - volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1N consumat la titrare
Vm - volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N necesara titritii probei martor
Vp - volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea probei de analizat
F - factorul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N
0,0127 - cantitaea de iod care este se titreaza cu 1 ml solutie de tiosulfat de sodiu 0,1 N
p - cantitatea de material lipidic, in g, luat in analiza.
Metoda Hanus
Vm - volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N necesara titritii probei martor
Vp - volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea probei de analizat
(Vm - Vp) - volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,05 N, ce corespunde cantitatii de iod aditionat
F - factorul de corectie al solutiei de tiosulfat de sodiu 0,05 N
- reprezinta cantitatea de iod titrata cu 1 ml solutie tiosulfat de sodiu 0,05 N si se deduce dupi relatia:
p - cantitatea de material lipidic, in g, luat in analiza
