la literatura universala pe tema “Viata si activitatea literara a lui Ernest Hemingway” Ernest Hemingway-un povestitor an cautarea adevarului (21.07.1889-2.07.1961) 29932shr55bfu3m Prozatorul american se numara printer maestrii genuluiscurt al literaturii universale. Antr-un stil frust, Hemingway a ancercat sa redea impresile si trairile personale. Temele principale abordate an creatiile sale le-au constituit dragostea, moartea, cat si esecul existentei umane. Fiu al unui medic si al unei cantarete de opera, Hemingway s-a nascut an localitatea Oak Park din apropiere de Chicago ,unde, alaturi de ceilalti 5 frati ai sai, a crescut si a urmat primii ani de scoala. Pasionat al sporturilor, tanarul Ernest a decis anca de timpuriu, an urma colaborarii la revista scolii an care studia, sa devina jurnalist. Anceputa la varsta de 18 ani, ucenicia sa ca membru al redactiei ziarului Kansas City Star a fost antrerupta de hotarirea de a deveni lucrator al Crucii Rosii si de a se angaja in operatiunile desfasurate de aceasta organizatie pe frontul din Italia. Grav ranit an lupte, a asteptat ancheierea perioadei de convalescenta pentru a se prezenta voluntary la dispozitia trupelor de infanterie. Ranirea an razboi a declansat an constiinta lui Hemingway o spaima cumplita an fata mortii, tema care ai va strabate antreaga opera. 1924-An vremea noastra Este alaturi de prima sa sotie, Hadley Richardson (cu care se casatorise an anul 1920, de care avea sa divorteze 4 ani mai tarziu si ampreuna cu care a avut un copil; Hemingway a ancheiat si o a doua casatorie cu jurnalista Pauline Pfeiffer, cu care a avut 2 copii si de care a divortat an anul 1940), Hemingway a antreprins o calatorie an Europa, ca reporter an strainatate al ziarului Toronto Star Weekly. Anul 1921 al gaseste pe Hemingway ca raportor de presa al conflictului greco-turc, an timp ce un an mai tarziu relateaza despre marsul lui Mussolini ampotriva Romei. Orientarea spre literatura se datoreaza antalnirii cu scritoarea americana Gertrude Stein, avand ca prim rezultat publicarea culegerii de povestiri scurte “In our time”(An vremea noastra-1924), pe parcursul careia, antr-un limbaj firesc si clar, asi descria propriile impresii, cu intentia de a patrunde realitatea dincolo de aspectele ei de suprafata. hf932s9255bffu 1923-Adio arme! An anul 1926 Hemingway si-a publicat primul roman,”The sun also rises (Si soarele rasare/Fiesta).” Era povestea unui american care an urma ranilor de razboi,devine impotent si-si pierde toata ancrederea an sensul vietii. Paginile cartii au reflectat dispozitia asa numitei „generatii pierdute”(o generatie a deziluzionatilor literati americani din Parisul anilor 20). Un mare success l-a constituit aparitia unui alt roman. „A farewell to arms” (Adio arme-1929),scriere pe care a anteles sa o transforme an acuzatie la adresa fanatismului national,pe fundalul caruia a dezvoltat povestea de dragoste dintre un soldat ranit si o asistenta medicala. Barbatul care descopera absurditatea razboiului,este nevoit sa mai suporte o lovitura :moartea iubitei ansarcinate. Mijlocul perioadei anilor ‘30:accentele politice. An urma unei calatorii effectuate an Spania a scris,an anul 1931. Death in the Afternoon (Moarte an dupa amiaza),un omagiu adus acestei tari si tauromahiei spectacol care avea sa devina o pasiune a vietii scriitorului. O alta calatorie, de asta data an Africa ,avea sa stea la originea creatieiei din anul 1935 ,The green hills of Africa(Colinele verzi ale Africii). Un an mai tarziu Hemingway declansa o companie de sustinere a fortelor republicane angajate an razboiul civil din Spania(face o inportanta donatie serviciilor sanitare ale armatei republicane si devine corespondent de razboi an aceasta tara, atasat pe langa aceleasi trupe republicane). La aceasta activitate angajata se adauga colaborarea cu Jarris Ivens la scrierea scenariului si realizarea peliculei ,The Spanish Earth (Pamant spaniol-1938). An anul 1939 Hemingway s-a retras an Cuba, iar un an mai tarziu a ancheiat cea de-a treia casatorie cu jurnalista Martha Gelhorn de care s-a despartit patru ani mai tarziu (acestei casatorii i-a urmat o a patra, ancheiata an anul 1946 cu Mary Welsh. Tot an cursul anului 1940 avea sa apara si romanul sau de succes ,For whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele). Reprodusa si de ecranizarea din anul 1943 ,actiunea romanului este plasata an miezul evenimentelor razboiului civil spaniol: conferentiarul universitar Robert Jordan participa la lupte ancadrat antr-o unitate de gherila ,punand la cale dinamitarea unui pod de importanta strategica nesemnificativa, Jordan care se androgasteste de tovarasa sa de lupta,Maria, este ranit de trupele franchiste si moare. An aceasta creatie despre dragoste si moarte ,Hemingway nu mai plaseaza an centrul atentiei interesele individuale ci se declara responsabil de soarta comunitatii. Consecinta unei asemenea atitudini avea sa transpara cativa ani mai tarziu ,an 1942,cand se alatura cu propria ambarcatiune marinei militare americane an supravegherea activitatilor submarinelor hitleriste . Doi ani mai tarziu ,scriitorul devenea corespondent de razboi, martor al debarcarii din 1944 an Franta si al eliberarii Parisului. 1945:Premiul Nobel pentru Literatura Dupa modestul succes anregistrat cu romanul Acroos the rive and into the trees (Dincolo de fluviu si printre copaci-1950),an anul 1952 vedea lumina tiparului capodopera scriitorului ,”The Old Man and the Sea (Batranul si moartea).” Eroul acestui roman de mica antindere, batranul si nevoiasul pescar cubanez Santiago, se antoarce, dupa alte 84 de expeditii marine esuate, cu o captura magnifica: un peste –spada urias. Bucuros de reusita sa asi ancoreaza bine prada de barca si face cale antoarsa catre casa. Cu toate ca pana la tarm, pestele ai este sfartecat de rechini, chiar de a doua zi Santiago iese din nou an larg, la pescuit. Parabola a existentii umane, romanul aduce an prim -plan zadarnicia stradaniei individului de a atinge reusita. Zbaterea acestuia ampotriva naturii este determinate de nevoia de a ucide. An ciuda tuturor loviturilor primte, individual revine an mijlocul luptei pentru existenta. Anul 1953 a ansemnat an cariera militara a lui Hemingway decernarea Premiului Pulitzer, iar an anul urmator opera sa era distinsa cu Premiul Nobel pentru Literatura. Sapte ani mai tarziu, la varsta de 61 de ani, Hemingway candva un vanator pasionat, este doborat de arteroscleroza si, an asemenea circumstante, asi pune capat zilelor, sinucigandu-se cu arma de vanatoare la locuinta sa din Ketchum, statul Idaho “Batranul si marea” Prezentare generala: Desi a aparut an anul 1952, subiectul i-a fost cunoscut scriitorului anca din 1936, cand E.Hemingway a publicat an revista Esquire un articol intitulat “Pe apele albastre-Scrisoare de pe Gulf Stream”, an care descrie cum un batran pescar a carui prada fusese devorata de rechini a supravietuit. Sa urmarim sfarsitul articolului: “Dupa ce l-au legat de barca, rechinii au si anceput sa muste din marlin, si batranul sa batut cu ei, singur, an barca aceea care aluneca pe apele Gulf Sreamului, lovindu-i cu maciuca, ampungandu-i cu cutitul, lovindu-i cu vasla, pana a cazut epuizat si rechinii au mancat din peste cat au vrut. Cand l-au gasit ceilalti pescari, batranul, aproape annebunit de pierdera suferita, plangea si, rechinii dadeau tarcoale anca barcii.” De la o antamplare prezentata au trecut multi ani, prilej de reflectie pentru scriitor.”Aveam impresia an acelasi timp ca, ca totusi n-as fi an stare sa scriu aceastapovestire…Am anceput sa studiez satul(Cojimar) cu atentie. Cind , 13 ani mai tirziu, m-am apucat sa scriu cartea, cred ca stiam totul despre acesti oameni: cum traiesc, pe cine iubesc, pe cine urasc si ce le este indiferent. Cunosteam fiecare familie din sat si viata fiecaruia. Am considerat necesar sa i-au doar o particica din viata lor. Un crimpei prin care am incercat sa exprim toata caldura acestor oameni. Personaje: Santiago-batrinul pescar cubanez Manolin-un copil atasat de batrini Pedrico-chelner la “Terasa,,. Subiectul operei: Dupa 84 de zile pe mare, “Fara sa-i cada vreun peste“, batrinul Santiago traieste cu speranta ca a 85-a zi ii va aduce noroc, incredere marturisita lui Manolin, un copil de pescari, atasat de acesta “85 e numar cu noroc-facu batrinul. Ce-ai zice sa ma vezi venind cu unul din ai grozavi, de peste 500 kg? “ Ajutat de baiat , a 2 zi, cu mult inaintea zorilor, batrinul se avinta in larg, lasind departe de tot luminile Havanei. Norocul nu pare al ocoli, caci un marlin de aproape 700 kg se prinsese in una din unditile lansate in apa. De acum, va incepe o lupta indirjita intre pestele captiv si Santiago. Pe de o parte, pestele este viclean si puternic, dar batranul pescar duce cu sine o experienta de-o viata:”Dar am sai arat ce pot face sic ate andura un om. I-am spus baiatului ca sunt un batran cum nu mai e altul - asi zise el. Acum a venit vremea s-o dovedesc.” Orele zilei, ale noptii si iar ale zilei, treceau chinuitor de ancet, caci ancordarea, greutatea funiei, trecuta “chinga peste spate” si tinuta cu mainile amortite si ranite, foamea si setae ai creasera si momente si stari de ameteala, somn si anfrangere. Gandurile lui Santiago andreptate voit spre anii tineretii, compasiunea fata de pestele captiv, dar si admiratia sensibila fata de mare (“Batranul se gandea ansa totdeauna la ea ca la o femeie, ca la ceva ce dainuieste sau tainuieste mari binefaceri, iar daca vreodata se arata salbaticaori rea, asi zicea ca pe semen nu poate fi altfel…Luna o anraureste ca sip e o femeie –asi spune an sinea lui”), umplu de frumusete paginile povestirii. El e un Homo Sapiens, constient de puterea adversarului si de faptul ca poate deveni usor prada a oceanului (“E un peste mare si trebuie sa-l anduplec –cugeta el. Nu trebuie sa-l las sa afle cumva cata putere are si nici c ear fi an stare sa faca daca si-ar pune mintea cu mine. Daca as fi an locul lui, as ancerca orice si as duce-o asa pana ar plesni ceva. Dar slava domnului, ei nu sant atat de destepti ca noi, cei care ai ucidem; suntem totusi mai de soi si haraziti cu mai multe daruri.” Veni ansa si momentul mult asteptat, cand batranul “ridica harponul cat putu de sus si-l repezi cu toata puterea pe care o mai gasi antr-ansul.” De acum pestele va pluti linistit an voia valurilor, ancorat de barca. Norocul (“As vrea sa-l vad –asi zise- sa pun man ape el sis a-l simt. El mi-e norocul”) ansa ancepe sa alunece spre drama. Antai un rechin, apoi altul, si an final o multime tabara asupra pestelui”Nu voia sa se mai uite la peste, caci fusese mutilate. Cand rechinul ai atacase pestele, batranul simtise muscatura de parka fiara si-ar fi anfipt coltii chiar an trupul lui.” Batranul Santiagomai gasi rezervele necesare luptei cu primii rechini”Dar omul nu-I facut sa fie anfrant –grai batranul. Un om poate fi nimicit darn u anfrant”, dar acestia deveneau din ce an ce mai multi. Regretul ancepe sa-l stapaneasca:”Si totusi ami pare rau c-am ucis pestele –gandi el.” An final, rechinii atacara si scheletul pestelui, “asa cum cineva ar aduna firimiturile de la masa.” Dup ace barca ajunse an port, purtand “sira spinariipestelui, mare lunga si alba, ce se termina cu ocoada uriasa.” Batranul se duse la coliba lui si adormi. Trezindu-se, vazu langa el chipul lui Manolin, senin si ancurajator. Aspecte functionale: “Batranul si marea” impresioneza prin multimea de idei pe care, fara andoiala, cititorul trbuie sa le sesizeze. O prima idée ar fi aceea ca omul este supus unor neancetate ancercari din partea naturii, indiferent pe cat de frumoasa ar fi, sin u rareori este strivit de ea. Marea este atragatoare, cu farmece deosebite, dar lumea acesteia, cu pesti si rechini, nu este accesibila antotdeauna omului.Asadar, an ciuda imensului efort, punandu-si viata an pericol, batranul Santiago se va antoarce, ca si an celelalte 84 de zile, fara peste. O alta idée e aceea ca individual care accepta sa fie singur, sa aiba demnitatea solitudinii, e cuprins de neliniste si simte anstrainarea ca pe o povara. Povestirea nu staruie numai asupra aventurii de pe mare a batranului, ci si a relatiilor dintre el si ucenic, antre acestia existand un sentiment de ancredere reciproca”Dar nu-I asa ca noi avem ancredere unul an celalalt?” Bazandu-se pe baiat, eroul lui Hemingway depaseste conditia tragica a existentei umane, manifestand chiar optimism. Ancrederea, dar mai ales reintegrarea an comunitatea umana, se naste din dorinta de continuare si transmitere a experientei personale. Manolin, ucenicul, asi formuleaza clar aspiratia, de altfel tonifianta pentru batran:”Dar de acum anainte pescuim ampreuna, fiindca mai am multe de anvatat.” De aceasta data personajul nu-si pierde individualitatea, fiind o regasire care ai va da sens vietii. Ideele se nasc si din simboluri, iar Hemingway, prin declaratia sa, ne andeamna sa reflectam:”Am ancercat sa fac un batran adevarat, un baiat adevarat, o mare adevarata si un peste adevarat sir echini adevarati, dar daca i-am facut destul de bine si de adevarati, vor ansemna multe lucruri.” Aprecieri critice: -“…a transformat conditia eroului sau din cea a omului care gandeste despre soarta sa an aceea a omului care actioneaza, data fiind aceasta soarta… Eroul lui Hemingway nu ignora conditia initiala a esecului omului an societatea an care traieste. Esential pentru el ramane ansa posibilitatea de a andura cu demnitate acest esec si daca e posibil a transforma acest esec an gratie.” Referat redactat de catre Fratea Nicolae din R.Moldova, comuna Peresecina, raionul Orhei Data redactarii:21.03.04
