Marocul - Prezentarea generala a Marocului - management international

Capitolul 1

Prezentarea generala a Marocului

Maroc - tara celor cinci capitale

Marocul - tara araba, africana si mediteraneana, situata la confluenta marilor civilizatii ce s-au succedat si intrepatruns cu repeziciune in lumea arabo-berbera a Maghrebului - constituie o reusita simbioza intre maretia trecutului si imperativele prezentului.

Marocul - leagan al unui trecut ce se masoara in secole si milenii - ofera vizitatorului decorul grandios al vestigiilor, picturile rupestre din regiunile presahariene sau Atlasul Mare, civilizatia desertului, monumentele artei islamice in care rafinamentul se imbina cu maretia, arta si folclorul cu originalitatea etalata in numeroase centre urbane si rurale.

Faurindu-si istoria si definindu-si personalitatea in spatiul limitat de Mediterana, Atlantic, triplul lant al Atlasului invaluit in legenda si nisipul Saharei - Marocul dezvaluie privirii prestigioase monumente ale civilizatiei, precum si farmecul inedit al peisajelor. Printr-un paradox al naturii rar intalnit, in aceeasi zi se poate trece prin toate anotimpurile: amatorii sporturilor de iarna pot schia pe pantele inzapezite ale Atlasului, in timp ce iubitorii marii pot face baie in Atlantic, pe plajele Agadirului.

Litoralul mediteranean si atlantic, piscurile inzapezite ale Atasului, creasta Rifului cu vestitele sale paduri de cedri, ineditul oazelor presahariene, varietatea florei si faunei, pitorescul oraselor prefigureaza un atragator itinerar turistic ce ofera vizitatorului imagini sugestive asupra frumusetii tarii, a transformarilor innoitoare prin care trece Marocul.

Marturiile milenarei civilizatiile si insemnul noului apar aproape pretutindeni. Dar, inainte de toate in capitalele imperiale - FES, MEKNES, RABAT- nume cu adanci rezonante in istoria mai veche si mai noua a Marocului.

FES - fondata in secolul al IX-lea - este un important centru cultural si religios al occidentului musulman. Oras al culturii si al credintei, pastrator al comorilor de arta islamica, el adaposteste Moscheea Al Qaraouiyyine, cel mai reprezentativ monument de arta islamica din nordul Africii - nu numai pentru vechimea sa de unsprezece secole si pentru dimensiunile sale gigantice ci mai ales pentru stilul arhitectural si neasemuitele sale decoratii interioare. Moscheea este sediul renumitei universitati musulmane si al bibliotecii, celebra pentru manuscrisele sale de mare valoare, veritabil tezaur al culturii islamice.

MARRAKECH - perla Sudului, orasul muzeu, capitala a imensului imperiu al dinastiilor almohada ( secolele XII - XIII ) si saadina (secolele XVI - XVII), oras in inima unei imense paduri de palmieri. Intinsele paduri de portocali, lamai, maslini, piersici si trandafiri, monumentele istorice, viata tumultuoasa a "sukurilor" (pietelor), activitatea neintrerupta a artizanilor, traditionalul festival folcloric al lunii mai fac gloria acestei "capitale a Sudului", aplecate spre imensitatea spatiului saharian.

MEKNES - orasul ce va intrerupe traditia istorica a succesiunii celor doua capitale (FES si MARRAKECH) odata cu urcarea pe tron a tanarului suveran Moulay Ismail (a doua jumatate a secolului al XVII-lea ) caruia ii datoreaza maretia si renumele. Ziduri impresionante de incinta, ce n-au rezistat, decat in parte, scurgerii timpului, palate somptuoase si sanctuare evoca perioada de mare prosperitate si glorie de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui de al XVIII-lea.

RABAT - frumoasa capitala a Marocului zilelor noastre - centru politic, cultural, si administrativ al tarii. Rabatul, ridicat in interiorul unor fortificatii ce apartin secolului al XII-lea, intruneste azi multe atribute ale civilizatiei moderne. Noile si variatele edificii, importantele obiective economice, pitorescul bazarelor, Turnul Hassan - de la inaltimea caruia se deschide intreaga panorama a orasului pana departe spre Sale - Mausoleul " Mahomed al V-lea" (chintesenta a stilului arhitectonic marocan, capodopera a artei islamice) constituie, in ansamblu, o adevarata sinteza a traditionalului si modernului, a trecutului indepartat si a prezentului creator.

Dar Marocul mai are inca o capitala si anume CASA-BLANCA, "capitala economica" a tarii. Cu o populatie ce depaseste doua milioane de locuitori, Casablanca, unul dintre cele mai mari porturi ale Africii la Atlantic, se afla la originea principalelor mutatii ale Marocului contemporan. Intreaga sa activitate industriala, comerciala si financiara reflecta, in esenta, liniile directoare ale dezvoltarii tarii. Casablanca, orasul impodobit cu palmieri, poseda numeroase edificii moderne si in stilul traditional arab, o bogata retea de plaje si faleze, cel mai mare acvariu din Africa, "sukurile" animate in pitoreasca Medina.

In Maroc exista, insa, si alte orase si centre puternic ancorate in viata economica, politica si culturala a tarii. Nu mai putin incarcate de istorie si legenda sunt TANGERUL - unul din cele mai vechi orase din lume, poarta maritima a Marocului, renumit centru turistic, loc al unor frecvente conferinte si colocvii internationale si al festivalurilor cinematografice sau AGADIRUL - statiune balneara, oras nou, reconstruit in intregime in urma cutremurului din februarie 1960, care a ingropat in cateva secunde cinci secole de existenta umana. VOLUBILIS, TETOUAN, OUJDA, MOHAMMEDIA, SAFI, KHOURIBGA, TAROUDANT, TIZNIT, NADOR, TOURIST, JERADA - iata numele altor catorva centre urbane ce pastreaza numeroase marturii ale trecutului si aprind noi torte ale civilizatiei pe harta tarii.

Marocul apare azi ca o tara in plina dezvoltare. Cucerirea independentei nationale, la 2 martie 1956, a deschis tarii largi perspective pentru inlaturarea grelelor sechele ale stapanirii coloniale, pentru dezvoltarea economiei si culturii in scopul propasirii nationale. Raspunzand dinamicii istoriei sale si evolutiei vietii internationale, Marocul si-a fixat obiective precise si realiste. Eforturile sustinute ale statului marocan, de dezvoltare economica si sociala de sine statatoare se reflecta in strategia planurilor economice, care vizeaza o crestere accelerata a economiei, ridicarea nivelului de trai material si spiritual al poporului.

Pe plan extern, Marocul promoveaza o politica de intensificare si diversificare a relatiilor cu toate tarile, in spiritul politicii de colaborare, independenta si neangajare.

Repere geografice

Marocul, situat in nord - vestul continentului african, cuprins intre 27° 40' - 35° 55' latitudine nordica si 1° - 13° 10' longitudine vestica, este marginit la vest de Oceanul Atlantic, la nord de Marea Mediteraneana, la est de Algeria si la sud de Sahara Occidentala.

African si vecin Europei, mediteranean si atlantic, cu jumatate din suprafata scaldata de apa si cealalta jumatate durata in piatra si in nisipul cald Saharei, Marocul isi afirma entitatea in cadrul unor coordonate geografice definitorii.

Suprafata Marocului este de 446.550 km patrati.. Are un relief variat, constituit din desert, campii si munti. In partea centrala, paralel cu litoralul atlantic, se desfasoara, pe directia SV - NE, Muntii Atlas, care domina campia inalta Molouya. Spre V se intinde un vast platou care atinge 1300 m altitudine si domina campia atlantica. In N se desfasoara muntii RIF.

Clima este variata: desertica in S, relativ secetoasa in podisurile interioare, oceanica in campia litorala atlantica si mediteraneana pe coasta nordica. Principalele rauri se indreapta spre Atlantic. Vegetatia saraca sau absenta in desert, stepica pe platouri si paduri, restranse in munti si in zona de coasta. Fauna este diversificata in functie de clima si asociatiile vegetale. Contrastele de temperatura se accentueaza de la o zona la alta si de la un anotimp la altul. Zonele de coasta inregistreaza o temperatura medie anuala de 17°C, in ianuarie 10 - 12°, iar in august 20 -22°. Ea oscileaza insa in zona Marrakech intre zero grade in ianuarie si 45° in august. De asemenea, in interiorul tarii, la FES, se inregistreaza in luna ianuarie sub zero grade, iar in luna iulie intre 26 -40°.

O data sau de doua ori pe an, desi numai cateva zile, mase de aer fierbinte din Sahara reusesc sa treaca peste lantul Atlasului.

Despre istoria Marocului

Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului intra in sec.5 - 2 i.e.n. in sfera de influenta a Catarginei, ca si Regatul Mauretaniei, creat de triburile berbere. Provincie romana sec. 1 - 5 d. Hr., posesiune vandala, sec. 5 - 6, apoi bizantina, sec. 6-8, Marocul este cucerit in sec. 8 de arabi, devenind o parte a lumii islamice. Portughezi si spanioli ocupa in sec. 15 temporar porturile Ceuta, Tanger, Melilla s.a. Moulay ar-Rasid, proclamat la FES, in 1666, sultan al Marocului, intemeiaza dinastia Alauita, ce domneste pana astazi. Pe la jumatatea sec. 19 Marocul devine o tinta a tendintelor coloniale ale Frantei, Spaniei, Marii Britanii si Germaniei. In 1912, Franta impune protectoratul sau Marocului. Spania ocupa regiunea Rif, iar Tangerul devine oras cu statut international. La 14.08.1957 Marocul isi redobandeste independenta; la moartea suveranului Mahommed V (1961) tronul este ocupat de fiul sau Hassan II, Marocul devenind, prin constitutia din 1962 o monarhie constitutionala.

Populatia Marocului

Populatia Marocului este de 306.645.305 (iulie 2002).

Structura pe varste:

0 - 14 ani : 34,39% (din care barbati 5.368.784 si femei 5.170.890)

15 - 64 ani : 60,93%( din care barbati 9.270.095 si femei 9.402.561)

peste 65 ani: 4,68%( din care barbati 646.567 si femei 786.407)

Rata de crestere a populatiei: 1,71%

Rata de natalitate: 24,16 nasteri /1000 locuitori

Rata de mortalitate : 5,94 morti / 1000 locuitori

Rata neta de migratie : -1,15 migranti / 1000 locuitori

Grupuri etnice : arab-berber (99,1%) ; altele (0,7%) ; evrei (0,2%).

Religii : musulmani ( 98,7%) ; crestini (1,1%) ; evrei (0,2%).

Limbile utilizate: araba (oficiala ) ; dialecte berbere; franceza (utilizata indeosebi in afaceri ).

Guvernarea

Nume tara : forma lunga conventionala : Regatul Marocului;

forma scurta conventionala: Maroc.

Tip de guvernamant : monarhie constitutionala.

Capitala : Rabat

Independenta : 2 martie 1956

Ziua nationala : 30 iulie.

Constitutia : 10 martie 1972 ; revizuita pe 4 septembrie 1992 ; in 1996 se creeaza Parlamentul bicameral.

Participari la organizatii internationale: ABEDA, ACCT (asociata), AfDB, AFESD

Moneda nationala

Moneda oficiala este dirham (DH). Introducerea precum si scoaterea valutei nationale din tara, este interzisa .In tara este permisa numai introducerea valutei care poate fi schimbata in banci, hoteluri, case de schimb valutar, la cursuri foarte apropiate. Recomandam schimbarea valutei treptat si pastrarea documentului pentru eventualitatea schimbului invers: 1USA=11DH. Cartile credit acceptate sunt: Visa Master Card, American Expres, AMU, CCC, ECA, FAO, G-77, IBDR, ICAO, ICFTU, UNESCO, OSCE, etc.

Capitolul 2

Cultura Marocului

Factori geografici, politici, sociali si religiosi au constituit fundalul perenitatii culturii milenare marocane. Trebuie amintit ca Marocul constituia inima vastului imperiu al Almoravizilor, Almohazilor sau Marinizilor care timp de secole si-au intins stapanirea si aria de influenta asupra intregului Magreb, a unei mari parti a Spaniei si asupra regiunilor occidentale ale Africii negre. Arhitectura este prin excelenta dinastica. Fiecare dinastie va cauta sa dea stralucire oraselor ce vor fi alese drept resedinta.

O remarcabila contributie a gandirii , marocane se releva in filozofie si, in aceasta ramura a stiintei, Marocul l-a dat pe cel mai mare filozof materialist al lumii arabe din Evul Mediu, Ibn Rashid, cunoscut mai mult sub numele de Averroes. Operele lui Ibn Rashid, ale lui Abou Ibn Badjda ca si ale altor filozofi au patruns in traducere latina in lumea occidentului.

Se releva organizarea unor institutii de invatamant: conservatoare si scoli de muzica, scoli de arte frumoase si de arte plastice. In numeroase orase exista biblioteci publice sau specializate :organizarea arhivelor, cercetarea manuscriselor . Situata in inima cartierului universitar al capitalei, "Biblioteca generala" joaca, gratie bogatiei colectiilor sale diversitatii publicatiilor si serviciilor, rolul de Biblioteca Nationala a Regatului. Ea ofera cititorului un impresionant numar de manuscrise, titluri de carti de stiinta si beletristica, periodice, harti si fotografii, un laborator de microfilme si de fotocopii. Biblioteca are o tot mai intensa activitate editoriala. Dintre publicatiile periodice in diferite limbi, remarcam cele doua mari colectii stiintifice: "Catalogul manuscriselor arabe din Rabat" si " Sursele inedite ale istoriei Marocului". Biblioteca generala din Rabat coordoneaza activitatea bibliotecilor - filiale ale acesteia - din numeroase orase ale tarii: Sale, Fes, Tanger, Azila, Oujda.

Valorificarea patrimoniului national, creatia artistica, literara si stiintifica reprezinta actiuni permanente cu caracter cultural. Acestea se traduc prin organizarea de conferinte publice, colocvii, expozitii in tara si in strainatate, concerte de muzica clasica si populara, reprezentatii de teatru, publicarea de carti si reviste. In cadrul actiunii culturale se intensifica schimburile culturale decurgand din acorduri si conventii internationale; se organizeaza "saptamani culturale" , manifestari artistice si culturale organizate in scopul difuzarii productiei literare si artistice marocane in strainatate. Comisia nationala marocana pentru UNESCO asigura legatura intre organismele publice sau private si organizatiile internationale. Comisia ia parte la toate activitatile UNESCO organizate in tara si in strainatate, se ocupa cu organizarea cluburilor UNES Invatamantul este una din institutiile cǎrora Marocul le-a acordat o deosebitǎ atentie in deceniul trecut si in ultimii ani. Formarea intr-un rǎstimp cat mai scurt a cadrelor necesare dezvoltǎrii economice si sociale se impunea drept un imperativ, procentul de scolarizare fiind foarte scazut.

Procesul de arabizare s-a desfasurat intr-un ritm sustinut, mai ales in cadrul scolilor primare. In primii doi ani de scoala primarǎ arabizarea este completǎ. Incepand din al treilea an este introdusǎ franceza ca limbǎ strainǎ.

Evolutia procesului de arabizare, adaptarea lui la structurile si realitǎtile nationale, este conditionat ritmul de crestere al numarului de cadre calificate. O deosebitǎ atentie se acordǎ dezvoltarii invatamantului tehnic. Fiecǎrui minister cu profil economic ii revine sarcina de formare a cadrelor necesare ramurii de care se ocupa. Astfel Ministerului Agriculturii ii este afiliat un Institut pentru pregatirea inginerilor agronomi, iar Ministerului Comertului si Industriei un Institut superior de comert si administratia intreprinderilor.

Invatamantul superior are o multiseculara traditie si se bucurǎ de prestigiu in Africa si in intreaga lume. Moscheea Al Qaraouiyyine si numeroasele sǎli de studiu pentru studentii universitatilor coranice din vechiul oras Fes-al-Bali erau vestite in intreg occidental musulman. Astazi, Universitatea Qaraouiyyine - care slujeste din secolul al IX-lea civilizatia islamicǎ si arabǎ -cuprinde facultatile de drept, limbǎ arabǎ teologie si stiinte islamice. In iulie 1959, Institutul de Inalte studii din Rabat a fost transformat in Universitatea Mahommed al V-lea. Celor trei facultati existente li s-a adaugat facultatea de medicina. Universitatii ii sunt afiliate Institutul de sociologie si renumitul Institut universitar pentru cercetari stiintifice, ale caror studii sunt editate in numeroase publicatii periodice.

Politica guvernului in domeniul invatamantului urmareste realizarea unui invatamant musulman in conceptie, arab in materie de limba si marocan ca orientare. Ridicarea nivelului cultural al poporului, difuzarea culturii arabo-musulmane, conservarea si dezvoltarea patrimoniului cultural,      reprezintǎ jaloane ale orientǎrii invǎtǎmantului si culturii in urmǎtorii ani.

Cele mai importante influente asupra managementului international le au urmǎtoarele elemente ale culturii: limba, estetica , religia, educatia, perceptiile si stereotipurile ,valorile.

Unicitatea unei culturi poate fi usor identificata in simbolurile sale, cu semnificatiile ei distincte (in lumea arabǎ nu se oferǎ un cadou cand intalnesti pe cineva pentru prima oarǎ. Poate fi interpretat ca o mitǎ. Nu trebuie lǎsata impresia ca se asteaptǎ oferirea cadoului atunci cand partenerul este singur.)

Alǎturi de simboluri, in comunicare un rol deosebit de important il au miscarile corporale, gesturile, modul de a adresa solicitarile, semnificatia numerelor (miscari corporale-ridicarea sprancenelor inseamna "da"; numerele: pozitive-3,5,7,9; negative - 13,15; simboluri - figurile rotunde sau patrate sunt acceptate ; steaua in sase colturi, aratatorul ridicat sunt evitate).

Legea islamului -Shari'ah -are o puternica influenta asupra vietii adeptilor acestei religii. Aceasta se observa numai cu pregnanta in cele cinci rugaciuni zilnice, postul in sfanta luna a Ramadanului si pelerinajul la Mecca .

Islamismul propaga onestitatea, virtutea adevarului, respectul fatǎ de dreptul altuia, moderatia, sacrificiul si munca asiduǎ. Islamismul sustine atreprenoriatul, descurajand totusi actiunile care ar putea fi interpretate ca exploatarea altora. S-a argumentat uneori cǎ fatalismul Islamic si traditionalismul au incetinit dezvoltarea economicǎ in tarile cu acestǎ religie.

Islamismul este o religie monoteistǎ, fondatǎ de profetul Mahommed si este bazatǎ pe perceptele Coranului - carte sfantǎ la musulmani. Teologia musulmanǎ defineste tot in ceea ce trebuie sǎ creada omul, iar legea musulmanǎ prescrie ceea ce trebuie sǎ faca el.

Un alt element important al credintei musulmane il constituie faptul cǎ ceea ce se intamplǎ, bun sau rau, se datoreaza vointei divine si este dinainte scris. Aceastǎ credintǎ fatalistǎ restrictioneazǎ incercarea de a aduce modificari in tarile musulmane. Cuvantul "islam" este infinitivul in arabǎ al cuvantului "supus".

Cei cinci piloni ai islamului sau datoriile marocanului sunt: credinta(recitarea crezului), rugaciunea, postul, milostenia (pomana) si pelerinajul la Mecca.

Credinta. Declaratia de credintǎ a musulmanilor, numitǎ SAHARADA este urmatoarea: " Nu existǎ alt Dumnezeu in afarǎ de Allah, iar Mahommed este profetul sǎu".

Rugaciunea zilnicǎ este numitǎ SALAT si este consideratǎ "firul direct cu Dumnezeu" . De remarcat cǎ nu existǎ o autoritate ierarhicǎ in Islamism, si nici la preoti, rugaciunile fiind conduse de o persoanǎ care cunoaste Coranul.

Postul, numit Ramadan, este de o lunǎ de zile si se interzice sǎ se manance, sǎ se bea si sǎ se fumeze pana la asfintitul soarelui. Bolnavii si femeile gravide nu postesc in aceastǎ perioadǎ, ci mai tarziu un numǎr de zile egal cu cele nepostite. Postul presupune cǎ-l intelegi pe cel infometat. In timpul Ramadanului productia se reduce deoarece mahomedanii mananca noaptea si se odihnesc mai putin decat in restul anului.

Milostenia (pomana), numitǎ ZACAT, presupune impartirea bunurilor cu saracii.

Pelerinajul la Mecca numit HAGIALAC, este binecunoscut. El este obligatoriu doar pentru cei capabil fizic si financiar sǎ-l faca. Pelerinajul incepe in a 12-a lunǎ a anului islamic, care este lunar nu solar, asa cǎ HAGIALACUL si RAMADANUL cad uneori iarna, iar alteori vara. Pelerinii se imbraca in haine speciale, simple, in asa fel incat toti sǎ fie egali in fata lui Dumnezeu. Ritualul HAGIALACULUI presupune inconjurarea pietrei sfinte de 7 ori si parcurgerea de 7 ori a traseului intre Muntii SAFA si MARWA. Musulmanii sunt impreunǎ pe campia Arafatului pentru rugaciuni de iertare, prefigurand Judecata de Apoi. Pelerinajul se incheie cu un festival, la care se fac rugaciuni, daruri, in ziua in care se consfinteste sfarsitul Ramadanului. Pelerinajul la Mecca este o formǎ specialǎ de consum.

Musulmanii nu consumǎ carne de porc si alcool. Este interzisǎ si camata, insa in practicile moderne de afaceri aceasta este adesea ignoratǎ.

Rolul femeii este strans legat de religie in islamism, in special in Orientul Mijlociu, unde femeile nu pot desfasura aceleasi activitati ca si in tarile occidentale. In Maroc restrictiile impuse femeilor au influentǎ atat asupra accederii femeilor in functiile de conducere, cǎt si asupra modelelor de cumparare. In afarǎ de produsele alimentare, la toate celelalte produse barbatul ia decizia finalǎ la cumparare.

In Maroc, o bunǎ gospodinǎ este cea care , in fiecare zi, merge la piatǎ pentru a cumpara legume, fructe, carne si paine. Ea va considera cǎ este bine servitǎ dacǎ poate atinge si gusta diferitele produse de pe tarabǎ. Ea va da comandǎ lui Hamidon, proprietarul, care va fi curtenitor si va pregati cu deplinǎ incredere produsele, in timp ce ea va merge altundeva pentru a-si continua drumul. O orǎ mai tarziu, ea va reveni pentru a plati: Hamidon va rotunji suma de platǎ, vor fi socotite cumparaturile si un baiat de pravalie va merge cu gospodina pana la masinǎ sau chiar pana acasa. A doua zi Hamidon va spune : "Cum au fost rosiile mele? Ti-am spus cǎ sunt bune!". Un bacsis va incheia tranzactia.

Comparativ cu o gospodinǎ marocanǎ, in Europa stapana exemplarǎ a casei este cea care, o datǎ pe saptamana merge la supermarket pentru a face piata, care cumpǎrǎ produsele ce prezinta cele mai bune garantii de igienǎ ( adica cele care nu au fost atinse de o altǎ persoanǎ sau care sunt bine ambalate), iar dacǎ gustǎ un produs o face pe ascuns. Ea nu va indrazni sǎ cearǎ unui angajat sǎ guste pepenele sau un biscuit. Ea trebuie sǎ acorde incredere marcii si magazinului.

Valorile reprezintǎ convingerile de bazǎ pe care le au oamenii referitoare la ceea ce este bun si rǎu, corect si incorect, important si neimportant.

Valorile culturale marocane:

siguranta familiei;

armonia familiei;

varsta;

autoritate;

compromis;

devolutie;

foatre rǎbdǎtori;

caracter indirect;

ospitalitate;

caracterformal/admiratie;

reputatie;

inrudiri;

apartenenta;

prietenie;

recunoastere socialǎ;

traditie

Ocupatia preferata a comerciantilor de bijuterii, piele, covoare sau mirodenii este tocmitul. Un pret, oricat de mic, acceptat fara tocmeala, este o adevarata jignire la adresa celor care vand obiectele.

Capitolul 3

Comunicarea in managementul Marocului

Comunicarea are o importanǎ deosebit in managementul international datoritǎ dificultǎtilor in transmiterilor semnificatiilor dintre emitǎtorii si receptorii din diferite tǎri.

Variabile nationale care influenteazǎ comunicarea sunt: mediul economic, mediul cultural, mediul politic si mediul legal.

Mediul economic. Comunicarea internationalǎ este influentatǎ in principal de urmǎtorii factori: protectionism, liberalism, infrastructurǎ, alte caracteristici ale economiilor strǎine.

Infrastructura. Facilitǎtile externe ale firmei si serviciile publice formeazǎ infrastructura economicǎ. Ea include: transportul, energia, infrastructura comunicatiilor, infrastructura comercialǎ si financiarǎ.

      Transportul. Importanta transportului in afaceri nu mai trebuie subliniatǎ. Dintre indicatorii ce caracterizeazǎ activitatea de transport, un loc important il detin numǎrul de camioane si autobuze si lungimea cǎilor ferate. Diferentele aceator indicatori sunt deosebit de mari intre regiuni.

Ritmul rapid de dezvoltare al retelei rutiere, feroviare, maritime si aeriene reprezinta unul din aspectele cele mai caracteristice ale evolutiei transporturilor in Maghreb.

Sectorul de transport si telecomunicatii, care joaca un rol de mare importanta in activitatea economica a Marocului, a cunoscut in ultimii ani o puternica expansiune concretizata prin extinderea retelei rutiere si feroviare, cresterea capacitatii si modernizarea instalatiilor portuare si aeroporturilor, dezvoltarea flotei maritime si aeriene.

Transporturile asigura intr-o masura tot mai deplina traficul intern si international al Marocului.

Transportul este un important element in activitatea economicǎ a Marocului. Acest sector, cu toate componentele sale contribuie cu 6% in PIB, cu 15% in bugetul de stat si redistribuie in jur de 25% din consumul national.

Transportul pe sosele - Marocul detine 1000 km de autostradǎ complet modernizatǎ. Din acesti 1000 de km de autostradǎ cea mai mare parte este ocupatǎ de axa nord-sud , care cuprinde urmǎtoarele rute:

o      Casablanca-Tanger-Tetoul-Sebta

o      Casablanca-Marrakesh-Hgadi-Taroundant

o      Casablanca-El Jaida.

Axa de est-vest ciprinde ruta:

Rabat-Fes- Oujda

Proiectele de dezvoltare ale transportului, intǎrind legǎturile si dezvoltand cǎle dintre Tanger si Lagos si dintre Rabat si Cairo, vor ajuta Marocul sǎ joace un rol important in dezvoltarea cǎilor dintre tǎrile Europei, pe de o parte, si tǎrile Africii, lumea arabǎ, pe de altǎ parte.

Transportul aerian - este operat de douǎ mari companii marocane de zbor "ROYAL AIR MAROC" si "AIR INTER". Marocul are 19 aeroporturi nationale si internationale, cele mai importante dintre acestea fiind: Mohamed V (Casablanca); Rabat-sale (Rabat); Angad (Oujda)

Miscarea aeroporturilor: 59440, incluzand 29430 in Mohamed V (Casablanca).

Traficul pasagerilor: 4.646.408

In 2001, compania nationalǎ Royal Air Maroc a estimat transportul la 2.363.024 pasageri.

      Energia. Statisticile consumului de energie pe locuitur servesc atat pentru orientarea spre o piatǎ, cat si ca un ghid pentru evaluarea infrastructurii locale. Consumul de energie este, de asemenea, corelat cu industrializarea generalǎ a tǎrii si astfel in legǎturǎ cu piata bunurilor industriale din Maroc. Se poate spune cǎ indicatorul consumul de energie pe locuitor este cel mai potrivit pentru evaluarea infrastructurii generale a unei  tǎri.

      Comunicatiile. In general, variatiile in infrastructura comunicatiilor urmeazǎ nivelul de dezvoltare economicǎ. Dintre indicatorii ce caracterizeazǎ infrastructura comunicatiilor, cei mai imoportanti sunt: numǎrul de telefoane la 100 de locuitori, numǎrul de ziare la 1000 de locuitori, numǎrul de calculatoare la 1000 de locuitori, numǎrul de televizoare la 1000 de locuitori, numǎrul de aparate radio la 1000 de locuitori.

In Maroc, sectorul telecomunicatiilor se afla in intregime sub controlul statului. Se remarca intrarea in functiune a primei linii telefonice automate intercontinentale, intre Maroc si Franta, realizata cu ajutorul unui cablu submarin, si inaugurarea primei statii africane de telecomunicatii prin satelit, construita la Souk El Arba, in apropiere de Rabat.

      Spatiul public. In lumea arabo-musulmanǎ este foarte marcat de cei numiti "neo-patriarhali", unde puterea este detinutǎ de cǎtre "sef"(presedinte sau monarh); mass-media, care evolueazǎ in acest spatiu, peproduce modelul acestui stat "patriarhal". In consecintǎ, informatia asa-zis "liberǎ"si jurnalistul :independent" nu se dezvoltǎ decat intr-un mediu restrans, acest cadru fiind constituit din principii explicite si mai ales implicite pe care statul le deloimiteazǎ si le apreciazǎ in functie de evenimentele momentului, ce apar in functie de de sensul pe care il dǎ unor notiuni cum ar fi "interes general" sau "ordinea publicǎ". Dar aceastǎ configuratie a spatiului public atige ast tehnologie a comunicǎrii:aparitia antenelor parabolice din locuintele oamenilor si utilizarea din ce in ce mai generalizatǎ a Internetului.

Noile tehnologii in tǎrile arabe

In Maroc ,in 2002, existau 1.3391 milioane de linii telefonice utile, iar numǎrul de telefoane mobile era de 116.645.

Sistemul de telefonie:existǎ un sistem modern, cu toate accesoriile, cu toate cǎ densitatea este joasǎ:4,6 linii valabile la 100 de persoane.

Sistemul de telefonie este compus din fire deschise, cabluri si microunde rodio: Internetul este accesibil, dar foarte scump.

Legat de managementul comunicarea in maroc se realizeazǎ de sus in jos. Aceasta reprezintǎ transmiterea informatiilor de la superior la subordonat. Principalul scop al acestei cominicǎri este de a transmite ordine si informatii. Managerii folosesc acest canal pentru a informa subordonatii ce trebuie sǎ facǎ si cum sǎ facǎ. Canalul faciliteazǎ circulatia informatiei spre cei ce trebuie sǎ realizeze sarcinile.

Comunicarea la prima intalnire de afaceri

Prima impresie conteazǎ foarte mult. Modul de prezentare la prima intalnire poate influenta pozitiv sau negativ relatiile viitoare de afaceri cu partenerul. In lumea facerilor modul cum este perceputǎ o persoanǎ poate influenta decisiv volumul afacerilor care se vor face. O primǎ imoresie bunǎ depinde de modul in care sunt intelese si aplicate diferentele culturale la specificul situatiilor respective, pentru a evita orice interpretare gresitǎ.

Oamenii din fiecare culturǎ au proceduri diferentiate si soerante diferite atunci cand se intalnesc pentru prima oarǎ cu alte persoane.

La prima intalnire de afaceri dintre managerii din diferite culturi este foarte important sǎ se inteleagǎ obiectivele culturale ale fiecǎrei pǎrti:

obiective culturale - stabilirea de relatii personale ;

cǎrtile de vizitǎ - o formalitate, fǎrǎ valoare intrinsecǎ;

deschiderea discutiei - stabilirea statului personal / contextului familial, conversatii generale;

imaginea de sine - parte a unei culturi bogate;

limbaj - salutǎri formale, flatǎri, expresii de admiratie;

mesaje nonverbale - expresii faciale, limbajul trupului;

orientare spatialǎ - distanta apropiatǎ, informalǎ;

orientare temporarǎ - orientare pe termen lung, asumarea initiativei;

schimb de informatii - personale;

incheiere - expresia ospitalitǎtii / relatiilor personale;

valori culturale aplicate - armonie religioasǎ, ospitalitate, sprijin emotional, statut/ritual.

Comunicarea in cadrul intalnirilor de afaceri:

obiective culturale - stabilirea de relatii si castigarea increderii;

deschiderea discutiei - o perioadǎ de "incǎlzire"/expresia ospitalitǎtii

participare - dupa varsta/implicarea specialistilor/caracter indirect;

imaginea de sine - cultura bogata generozitate;

limbaj - flatare,ocolire;

orientare spatialǎ - dupa statut si varstǎ;

orientare temporala - context istoric;

luarea deciziilor - intuitie,fundal religios;

incheiere - orientatii spre intalniri viitoare;

valori culturale aplicate - ospitalitate, crdinte religioase, varstǎ / statut, flatare / admiratie;

Diferente culturale in timpul prezentarilor de afaceri

Obiective culturale - prezentarea problemei, identificarea opiniilor ;

Deschidera discutiei - informatii de bazǎ;

procedurǎ - controlat de statut, informatii de la specialisti;

imaginea de sine - apartenenta familialǎ;

limbaj - elaborat, emotional;

instrumente de persuasiune - crize, relige, nationalism

schimb de informatii - indirect, la obiect;

incheiere - relatii de viitor, nevoia de judecatǎ a superiorilor;

valori culturale aplicate - mesaj nonverbal, comunicarea indirecta la obiect;

Ca in toate tarile musulmane, politetea traditionala in Maroc este inseparabila de conduita religioasa.

Cuvantul Dumnezeu este invocat in orice ocazie: Bismillah (in numele lui Dumnezeu) pentru a primi o veste buna, pentru a raspunde la intrebarile despre sanatate, pentru a aduce multumiri dupa masa: In sha Allah .

Formula obisnuita marocana de salutare este " Care sunt vestile tale?" la care se adauga "Nici un rau asupra ta?" . Se raspunde prudent " Nici un rau gratie lui Dumnezeu!" Pentru a multumi un marocan raspunde : "Dumnezeu sa te binecuvinteze!" , iar la despartire : "Dumnezeu sa te protejeze!" .

Altadata si in prezent doar la tara in special in cazul femeilor, conversatia era presarata de antifraze eufemistice ( adica toate lucrurile dezagreabile erau exprimate prin atenuare sau din contra). Astazi , tinerii marocani folosesc aceste formule mult mai rar.

Capitolul 4

Riscurile in afacerile din Maroc

In afacerile economice internationale pot aparea o mare varietate de riscuri datorita complexitatii relatiilor economice dintre tarile lumii, a diferentelor culturale, precum si a modificarii permanente a mediului economic si politic international.

In afara acestor riscuri cu caracter obiectiv pot aparea si o serie de riscuri de natura subiectiva datorate incompetentei sau relei credinte a partenerilor straini.

Din punct de vedere al caracterului lor, riscurile pot fi:

riscuri cu caracter economic, cum sunt riscurile financiar-monetare, datorita fluctuatiilor valutare; riscuri de pret, datorate inflatiei si instabilitatii preturilor; riscuri contractuale determinate de neplata marfurilor livrate, nerespectarea obligatiilor contractuale.

riscuri cu caracter politic cum ar fi expropierea, confiscarea, nationalizarea, determinate de schimbarea regimului politic, starea de razboi.

riscuri cu caracter natural, cum sunt inundatiile, cutremurile, uraganele, eruptiile vulcanice.

Vulnerabilitate economica are ca obiectiv previzionarea instabilitatii politice a unei tari pentru a ajuta firma sa identifice si evalueze evenimentele politice si influenta lor potentiala asupra deciziilor actuale si de perspectiva privind afacerile internationale.

Evaluarea vulnerabilitatii politice se face nu doar cu scopul de a determina daca poate fi facuta o investitie intr-o tara sau nu, ci si pentru a determina nivelul riscului pe care firma este pregatita sa-l accepte.

Conform ierarhizarii tarilor dupa gradul de libertate economica, Marocul se incadreaza in randul tarilor in mare parte libere (aflandu-se pe locul 40, urmata de Elvetia, Uruguay si Uganda ).

Guvernul marocan incurajeaza investitiile straine si a realizat un numar de modificari destinate valorificarii climatului investitional in ultimii ani. In octombrie 1995 Parlamentul marocan a aprobat un nou cod al investitiilor. Codul este aplicabil in egala masura atat investitorilor straini, cat si celor marocani. Ministerul Finantelor si investitiilor straine a creat un birou de promovare a investitiilor si studiaza masurile de reducere a muncii de birou asociata cu investitiile.

In aprilie 1996 statul marocan a semnat un acord cu compania U.S. CMS si cu compania SWISS pentru un proiect de difuzare a energiei electrice evaluat la aproximativ 1,5 bilioane $. Autoritatea locala din Casablanca a semnat recent un acord cu o firma franceza pentru conducerea si imbunatatirea sistemului de distribuire a apei si electricitatii.

Managementul privat al altor proiecte de infrastructura, incluzand sosele, porturi si reteaua de apa si electricitate, sunt de asemenea in curs de finalizare. Marocul detine un sistem legal nediscriminatoriu, care este foarte accesibil.

Este membru al World Intellectual Property Organization (WINO )   Si face parte din Berns Copyright s.a.

In particular, liberalizarea sistemului de alocare a schimburilor externe, regimul importurilor si sectorul financiar au redus rolul guvernului in economie.

Moneda nationala ( dirhamul marocan ) este convertibila in toate tranzactiile curente, cat si in cele de capital, indeosebi in cadrul repartizarii capitalurilor investitorilor straini, daca investitia originala a fost inregistrata la Oficiul de Schimburi Externe.

Marocul a optat pentru o economie libera, diversificata, bazata pe initiativa privata . Succesul investitiilor este datorat potentialului economic si resurselor umane. Multumita acestor remarcabile performante, in particular sectorul industrial. Marocul este deja pregatit sa contribuie cu un important coeficient intre operatorii interesati de Maroc si peste hotare, schimbul de marfuri si cooperari legate de tehnica. Tara a incercat continuu sa valorifice climatul investitional prin intarirea masurilor de inducere si incurajarea in favoarea ambilor investitori si nationali si straini.

In regularizarea schimbului care autorizeaza transferul liber si automat al veniturilor si capitalurilor investite s-au emis o polita de credit investitional si o reforma a sistemului financiar, care urmareste sa adapteze sistemul bancar marocan la standardele europene.

Sectorul financiar este supus unei puternice interventii a statului, concretizata, in perioada imediat urmatoare obtinerii independentei, prin instituirea monedei nationale - dirhamul (DH)- si infiintarea unei institutii proprii de emisie - Banca Marocului.

Numarul mare al bancilor si existenta "Bursei de valori" la Casablanca subliniaza inca odata importanta acestui oras, ca fiind cel mai mare centru financiar si comercial al Marocului.

Banca Marocului, ca banca centrala, reprezinta principala institutie de emisie a tarii: acorda avansuri, aproba scaderea taxelor vamale si-si da acordul pentru obtinerea unor credite straine.

Banca Nationala pentru Dezvoltare Economica (B.N.D.E.): acorda credite pe termen lung si mijlociu si participa la realizarea unor importante proiecte de dezvoltare.

In legatura cu armonizarea si generalizarea in aria contabilitatii Marocul a adoptat un cod de normalizare a contabilitatii. O reforma globala a pietei capitalurilor a fost adoptata, cuprinzand reforma : "Stocul de Schimburi din Casablanca", crearea corpurilor colective pentru investitia proprietatii private sub forma ICV's ( companii de investitii cu capital variabil ) si crearea de fonduri comune de investitii.

Potentialul economic si uman confera Marocului un loc de prim ordin in randul statelor africane in curs de dezvoltare. Redresarea si dezvoltarea de ansamblu a economiei s-a impus ca necesitate in perioada urmatoare proclamarii independentei nationale.

Politica economica adoptata de catre guvernul marocan s-a axat pe concentrarea eforturilor poporului pentru realizarea cu precadere a acelor obiective menite sa afirme personalitatea nationala.

Industria Marocului este foarte dezvoltata, mai ales in urmatoarele domenii: industria zaharului, industria laptelui, a fainii, cea textila, de ciment, chimica, mecanica.

In acord cu " Centrul marocan de conjuctura " in 1998 GPD a avut o crestere cu 6,3% fata de 2% in 1997. Aceasta crestere este in special datorata cresterii cu 24% a valorii adaugate in agricultura. Valoarea adaugata a nonagriculturii a crescut deja cu 3,4% datorita constructiilor, energiei si unor transferuri in sectorul industrial. Conform CMC, cresterea activitatii in nonagricultura a dus la expansiunea investitiilor, a carui volum a crescut cu 14% in 1998 fata de 4,8% in ultimul an.

Privind schimbul strain, cresterea exporturilor (2,7%) a fost mai mica decat a importurilor (8,5%). Aceasta accelerare a importurilor privind principalele bunuri durabile, care sunt esentiale pentru reevaluarea investitiilor.

Angrenat in circuitul economic mondial, comertul exterior are un rol deosebit de important in economia tarii, prin volum si structura , prin influenta pe care o exercita asupra cresterii si diversificarii economiei nationale.

Masurile de stimulare a exporturilor, conjunctura favorabila a minereurilor pe piata mondiala, in special la fosfati si, totodata, cresterea deosebita a importurilor de masini si utulaje, ca urmare a intensificarii procesului de industrializare, au determinat cresterea continua a volumului schimburilor comerciale si extinderea ariei geografice a acestora.

Exportul marocan este dominat de materiile prime minerale si de catre unele produse agricole, cu predilectie citrice, legume si zarzavaturi. Marocul detine primul loc in exportul mondial de fosfati. Prin incasarile obtinute, Oficiul Marocan al Fosfatilor constituie una din cele mai importante surse de finantare a dezvoltarii economiei.

La importul marocan ponderile cele mai mari le detin masinile, utilajele si instalatiile industriale, produsele metalurgice, produse chimice.

Marocul importa, deasemenea, un numar important de autovehicule si subansamble necesare industriei de montaj, precum si aparate de radio si televiziune.

Pentru protajarea consumatorilor, guvernul marocan urmareste concretizarea unui complex de masuri care vizeaza franarea fenomenului de crestere a preturilor. Se are in vedere fixarea rationala si supla a preturilor, unificarea diverselor organisme, care au drept scop reglementarea si controlul preturilor, informarea perpetua a consumatorilor prin intermediul presei, radioului si televiziunii.

Succesele obtinute pe linia reactivizarii intregii economii au fost acompaniate de importante transformari pe plan social, care au vizat o mai buna repartitie a veniturilor pe cap de locuitor, cresterea nivelului de trai al populatiei, dezvoltarea invatamantului si a culturii.

Realizarile obtinute de poporul marocan in cele sase decenii care au trecut de la dobandirea independentei au dus aparitia pe harta economica a Marocului a numeroase si importante obiective economice in agricultura, industrie, transporturi si alte sectoare economice.

Capitolul 5

Negocierea in afaceri

Obiectivul negocierii este de a se ajunge la un acord avantajos ambelor parti.Atingerea acestui obiectiv presune atat artǎ cat si stiintǎ.

v   Procesul de negociere presupune parcurgerea anumitor etape:

v   Planificarea:

v   Construirea relatiilor interpersonale;

v   Schimbul de informatii legat de problema in cauzǎ ( la marocani deciziile se iau adesea de persoanele mai in varstǎ, informatiile mai detaliuate sunt oferite de specialistii pe domenii de activitate.Problemele tehnice si cele financiare sunt lǎsate in responsabilitatea comisiilor de evaluare, decizia poate fi influentatǎ de factorii politici sau de cei personali.)

v   Persuasiunea (este consideratǎ cea mai importantǎ etapǎ. Marocanii continuǎ abordarea indirectǎ a afacerilor facǎt apel la relatiile personale, constituite anterior. Consruirea relatiilor personale este atat de integratǎ in etapa de persuasiune, incat este dificil de fǎcut o demarcatie intre discutiile afaceri si cele personale. Marocanii fac apel la relatiile de afaceri si personale viitoare, asteptand momentul si locul oportun pentru a discuta termenii acordului final.);

v   Acorduri.

Caracteristici ale negociatorului marocan

Contrar americanilor, spatiul nu are aceeasi valoare. Sfera de izolare a americanilor, spatiul inviolabil din jurul acestuia, nu exista in Maroc. Spatiul public este al tuturor. Este esential pentru un marocan de a ramane in zona olfactiva a partenerului, pe cat este de evitata aceasta apripiere la americani.

In general, marocanii isi privesc intens interlocutorii si nu sunt niciodata indiferenti la propunerile acestora.

Nu fiti suparati daca:

o sunteti primit cu sarutari de doua frumoase dansatoare; faceti ca ele!

o omul de afaceri marocan va ia mana cat mai aproape de el sau va poate imbratisa; este un semn de prietenie.

In intalnirile de afaceri negociatorul marocan evita sa-si puna partenerul intr-o postura nefavorabila. El il respecta. Mai mult, are o deosebita capacitate de a lua decizii si stie sa se faca ascultat. Statutul social este foarte important; de aceea, cartea de vizita nu trebuie uitata. El poate intelege pozitiile ambelor parti fara a fi partinitor.

Nu trebuie deviata negociata spre conflict; negociatorul marocan evita confruntarea directa! Si cu cat se mananca mai mult, cu atat se arata respectul pentru gazda.

Marocanilor le place expresivitatea si au manifestǎri emotionale.

Intreruperile frecvente si asteptǎrile indelungate sunt o obisnuintǎ.

Raspunsul "da" poate insemna "poate" sau chiar "nu" si invers.

Exprimarea admiratiei fatǎ de un obiect apartinand unui marocan trebuie evitat, intrucat se va simti onorat sǎ vi-l ofere.

Marocanii sunt emotivi si se pot supara usor.

Criticarea in public al unui membru al echipei lor de negociere va impresiona neplacut.

Intalnirile de afaceri in grup sunt tipice, insa abordarea subiectului se face direct.

Onoarea, pozitia familiei si statutul sunt elemente foarte importante la marocani.

Argumentele empirice sunt inutile si evitate. Lipsa tocmelii este consideratǎ o jignire.

Religia joacǎ un rol major si de aceea trebuie acordat un respect deosebit practicilor si obiceiurilor marocane. Rabdarea este o necesitate, nu o virtute in negocierile cu marocanii. Nu se poate incheia nici o afacere vinerea, care este Ziua Sfantǎ a Islamului. Nu se planificǎ intalniri in zilele religioase.

Capitolul 6

Managementul resurselor umane in firmele marocane

Comportamentele manageriale din societatea marocana sunt la fel de apropiate de traditiile tribale ca si de influentele vestice. Ali arata ca managerii din tarile arabe "se comporta ca niste tati protectori, grijulii, care preiau toate responsabilitatile afacerii si impun un stil de management autoritar. Structura autoritara este dominata in firmele private si de stat, care sunt puternic centralizate."

Se arata ca influentele tribale sunt de tipul excluderii grupurilor care nu apartin familiei din succesul afacerii, din dezvoltarea problemelor. Se merge pana la impartirea companiei in doua, daca exista neintelegeri intre doi top-manageri. Este practica tribala a tratamentului egal si dorinta de a face placere "rivalilor". Orientarea administrativa centralizata, regulile rigide, diviziunea clara a muncii, toleranta slaba fata de ambiguitate si fata de autonomie, combinate cu valorile tribale, au dezvoltat stilul managerial denumit "seicocratie".

Caracteristicile lui sunt:

     autoritate ierarhica;

     reguli si regulamente adaptate la personalitatea si puterea individului care face regulile;

     subordonarea obiectivelor de eficienta relatiilor umane si prieteniilor personale;

     indecizie in luarea deciziilor;

     abordarea patriarhala a leadershipului;

     nepotism la toate nivelurile ierarhice;

     politica usilor deschise.

Influentele Vestului in metodele de management au schimbat comportamentul unor manageri marocani, dar abordarea participativa, democrata se loveste de rezistenta segmentelor conservatoare din societate.

Ali arata ca aceste influente produc o "dualitate" a stilului managerial marocan prin:

crearea de numeroase reguli (simboluri de modernitate) fara a face eforturi de implementare a lor;

crearea sistemului de selectie si promovare bazat pe performante, in timp ce selectia si promovarea, in realitate, se bazeaza pe relatii personale, sociale, nepotism;

crearea structurilor si utilizarea lor numai ca simbol al modernismului, pentru ca viata in organizatie continua sa se desfasoare pe valorile culturale traditionale.

Modelul de lider marocan prezinta o sinteza excelenta a patru dimensiuni:

Ø     personalism;

Ø     individualism;

Ø     nevoia de institutionalizare;

Ø     asteptarile de la "marele om".

In Maroc sunt prezente urmatoarele stiluri de management:

factual - semnificatiile vin din mediu, timpul este considerat flexibil;

intuitiv - superstitios, ideile le obtine din discutiile de grup, perceptia este cel putin tot atat de importanta ca realitatea;

analitic - orientat spre proces, gandirea este puternic interiorizata, fiind asimilata cu "simtirea";

normativ - conceptul de rudenie este foarte apreciat, prietenia este inaintea afacerilor si este de durata, bazata pe sinceritate.

Instruirea managerilor este procesul de schimbare a comportamentelor si atitudinilor salariatilor cu scopul cresterii profitabilitatii atingerii obiectivelor.

Procesul de instruire prezinta anumite diferente datorate culturii. Astfel, in Maroc aspectele instruirii sunt:

marimea grupului / componenta: foarte mare, sensibili la nivelul ierarhic;

programul de instruire: 9/10 - maximum15, fara pauza de pranz;

pregatirea instruirii: nu este necesara si nici importanta;

inceperea instruirii: prezentarea se face in functie de statutul social, cel mai in varsta (in functie) se prezinta primul;

derularea procesului de instruire: accentul se pune pe memorarea deprinderilor de baza, antrenare, demonstrarea de catre conducator, lecturi minime;

materiale de instruire: vizuale, instruirea se face de catre conducatorul grupului;

verificarea cunostintelor: nu se pun intrebari directe, individuale, participantii au nevoie de o perioada de pregatire;

valori culturale: respectul fata de cei mai in varsta, reputatie, realizari individuale.

Diferente culturale in motivare

In functie de stilul de management: instruire, atentie personala, paternalism. Managerii marocani sunt mai eficienti in rolul paternal. Statutul managerilor, nivelul de autoritate si posibilitatea de a pedepsi sau rasplati salariatii le permit sa-si asume acest rol. In acelasi timp, managerii separa relatiile de munca de cele personale, pentru a nu-si pierde autoritatea si controlul din subordine.

Controlul este realizat de catre o alta persoana (paternalism). Managerii se straduiesc sa controleze pe altii printr-o relatie parentala. Fiecare incearca sa fie in locul managerului in dorinta de a castiga respect si responsabilitati.

Atractia emotionala are la baza religia, nationalismul si admiratia. Motivatia vine din atractia promovarii. Un manager va accepta asignarea in strainatate daca ea va aduce la castiguri personale concretizate in pozitie ierarhica, statut sau bani. Atractia religiei poate fi puternica in momente de criza. Admiratia si flatarea pentru realizarile individuale sunt deasemenea factori motivationali.

Diferentele ce au la baza recunoasterea sunt: statut individual, clasa / societate, promovare. Recunoasterea la marocani provine din statutul individual in cadrul ierarhiei. Cand un departament isi realizeaza obiectivele, recunoasterea va reveni sefului de departament, care va recunoaste meritele nivelului sau imediat inferior, proces care continua pana la cel mai mic nivel.

Rasplata materiala presupune cadouri individuale / familiale, cresterea salariului. Marocanii sunt motivati de cadourile individuale sau pentru familie, care sunt considerate un semn de admiratie sau apreciere al realizarilor individuale. Un bonus de 1 - 2 zile la salariu, de exemplu, pentru muncitorii marocani care-si depasesc normele este un bun motivator si un imbold pentru alte persoane. In firmele mici, intreprinzatorul poate trimite acasa unui muncitor bun un cadou sub forma de bunuri de gospodarie pentru a se bucura de ele impreuna cu familia.

Ca amenintare se poate aminti compromiterea reputatiei. Pentru marocani, retrogradarea din functie este o amenintare a reputatiei si statutului social. Daca se impune o astfel de masura, procedura de revizuire este foarte lunga, pentru a se asigura ca actiunea este justificata si sa dea salariatului timp sa-si corecteze performantele. Pierderea locurilor de munca este o povara foarte grea pentru salariat, colegi si familie si este foarte dificil de remediat o astfel de situatie.

Cele mai importante valori culturale intalnite la marocani sunt: reputatia, siguranta familiei, religia si statutul social.

Evaluarea performantelor

Este un proces continuu, oferind managerilor posibilitatea de a aprecia rezultatele pozitive de a-i corecta pe cei ce nu au obtinut rezultate satisfacatoare.

Pentru marocani, obiectivul evaluarii performantelor reprezinta pedepsirea salariatilor care nu si-au realizat sarcinile date de manageri. Se urmareste mentinerea performantelor la acelasi nivel si supravegherea angajatului.

Legat de structura evaluarii, managerul marocan va chema salariatul in biroul sau, daca rezultatele sale sunt sub asteptari. El va admonesta salariatul in particular, pentru a nu ii crea un disconfort public, folosindu-si

autoritatea pentru a-l ameninta ca va fi pedepsit, daca nu isi va revizui conduita.

Interactiunea (comunicarea intre angajat si manager ) se realizeaza intr-un singur sens. Managerul, figura cu autoritate, judeca si pedepseste, daca este cazul. Salariatul joaca rolul unui copil pedepsit. Feed-back-ul este aleatoriu.

Performantele salariatilor marocani sunt evaluate in functie de contributiile lor majore. Unii membri din echipa pot excela, pentru a arata managerului ca au performante deosebite, acesta admirandu-i pentru rezultatele obtinute.

Rasplata salariatilor marocani o reprezinta un bonus de 1-2 zile la salariul lunar sau promovarea, care presupune in mod automat o marire de salariu. Pedeapsa pentru rezultate nesatisfacatoare consta in diminuarea salariului sau retrogradarea din functie.

In incheierea evaluarii, managerul marocan felicita salariatii pentru realizarile obtinute, promovandu-i sau pedepsindu-i. Daca salariatul are o contributie majora la succesul firmei este onorat cu ceremonie speciala.

Privind valorile culturale, modelul marocan de evaluare a performantelor subliniaza autoritatea si varsta.

Cel mai semnificativ comportament, in Maroc se refera la "rusine si pudoare". O trasatura esentiala a marocanilor este legatura cu traditia si obiceiul.

Ospitalitatea marocana este proverbiala . Un motiv in plus pentru a nu abuza . Echipamentul hotelier este foarte bun , cu mai mult de 300 de hoteluri care au in total 40.000 de paturi din care 10 hoteluri de lux si 40 de hoteluri pentru "turismul de mare ". In caz de urgenta, nu vom regreta niciodata daca vom incredinta soarta noastra unui marocan. Walter B. Harris scria, de altfel in Maroc-ul disparut : "Toata viata mea si in toate calatoriile mele mi-am format ca linie de conduita sa am incredere in fiecare om si rar , extrem de rar, am fost dezamagit in Maroc".

In traducerea cartii , Paul Ouinot a adaugat : "Prin prisma experientei mele , consider ca parerea lui Walter B. Harris este justa si ca orice european in Maroc ar trebui sa se comporte la fel ". In practica, nimeni nu este mai onest si mai demn de incredere decat marocanul.

Brain Drain se refera la un numar nu foarte mare de indivizi , insa importanta calitativa a acestui fenomen este foarte mare . Conditiile defavorabile in munca intelectuala si remuneratiile mici (slabe) in acest sector si conjugate cu evenimente politice si cu ofertele tentante ale tarilor industrializate ce parasesc tara, sa lucreze in Europa si in America.

Cei 2 factori ai imigratiei marocane actuale sunt: import de muncitori necalificati pentru industria si agricultura industrializata ale tarilor dezvoltate si "brain drain". In primul caz este vorba despre o imigrare sezoniera sau temporara , dar sunt cazuri , si nu putine , de imigrari permanente .De exemplu, in Franta , muncitorii din Africa de Nord au putut sa aduca cu ei familiile.

Sistemele ideologice propun individului de a-si supune in totalitate viata sa cotidiana la realizarea unui ideal global:

societate musulmana armonioasa in conformitate cu viziunea coranica;

natiune independenta si unita;

societate ce elimina privilegiile nemeritoase.

Fiecare alege si isi constituie astfel o ideologie personala luand in considerare normele mai mult sau mai putin teoretice, derivate din practica sociala trecuta sau prezenta.

Modelele comportamentale propuse de sistem sunt:

o      fidel;

o      patriot;

o      militant / socialist.

Elementul principal al acestor modele pe care lumea araba actuala le-a mostenit de la arabii preislamici propune ideea de mentinere a "onoarei" ('ird) individului sau a grupului.

Se poate spune ca acest cult al onoarei constituie adevarata religie, adevarata legatura sociala cu Arabia preislamica.

Razboiul fiind aici un fenomen de amploare intre unitati sociale, onoarea inseamna forta, putere materiala si morala. Acest lucru implica curaj, capacitate si dorinta de a apara independenta grupului, de altfel ca si castitatea si libertatea femeilor si a protejatilor, dispozitia de a razbuna afronturile si ospitalitatea.

Pierderea onoarei, rusinea este pentru poporul marocan o pedeapsa teribila.

BIBLIOGRAFIE:

Marcu, Ghe., Maroc, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1995

Monteil, V., Maroc - PETITE PLANETE, Edition du Seuil ,1993

Matei, H., s.a., Statele lumii - mica enciclopedie, Ed. Meronia, Bucuresti, 1994

Rodinson, M., Les arabes, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1991

Sasu, C., Management international, Ed. Gheorgheni, Harghita, 2003

w.w.w.encarta.com

w.w.w.morocco.com

w.w.w.focus.com

w.w.w. worldatlas.com

w.w.w.geografic.com

w.w.w.globalforum.ma