Proprietatile terapeutice ale fructelor Caisele cresc capacitatea de munca Caisele sint foarte bogate in provitamina A, in vitaminele B1, B2, PP, fosfor si fier. Principala lor calitate dietetica consta in continutul ridicat de potasiu – in fructele proaspete nivelul lui ajunge pina la 350 mg (la 100 de grame de fructe proaspete). De aceea, caisele proaspete, sucul de caise cu pulpa, decocturile si infuziile de caise sint un mijloc diuretic eficace. Consumul de caise are efecte binefacatoare in bolile sistemului cardiovascular, ale rinichilor, in obezitate. Ele contin foarte mult fosfor si magneziu, prin aceasta imbunatatind memoria si crescind capacitatea de munca. Au de asemenea o actiune pozitiva asupra vaselor cerebrale. Sucul de caise se pregateste din fructe coapte. Acesta contine multe vitamine si mult potasiu si fier. Sucul de caise are rezultate uimitoare in anemie, in bolile gastro-intestinale si car-diovasculare, in bolile de piele, in afectiunile mucoasei bucale, este folosit in ranile gambelor, dar si pentru femeile insarcinate. Daca nu exista niste recomandari speciale, se bea cite o jumatate de pahar cu suc de caise amestecat cu lapte de doua-trei ori pe zi. Caisele, ca si infuziile si compoturile din ele cresc efectiv capacitatea de munca la persoanele cu tulburari nervoase si emotionale. Atentie: caisele si sucul de caise sint contraindicate bolnavilor de diabet zaharat. Folositi corcodusele in afectiunile respiratorii In 100 de grame de corcoduse se gasesc 7,4 g hidrati de carbon, 89 g apa, 2,4 g acizi organici liberi, 188 mg potasiu, 3 g pectine, mult fier, magneziu, calciu, fosfor, vitaminele din grupa B si provitamina A. In alimentatia dietetica, corcodusele se folosesc cel mai adesea uscate sau facute dulceata, gem. Practic, tuturor oamenilor le sint folositoare compoturile, cremele si ceaiurile cu dulceata de corcoduse. Sucul din aceste fructe este o bautura revigoranta, tonifianta, care iti potoleste setea foarte repede. Se foloseste in cazurile de hipovitaminoza, in afectiunile respiratorii acute, in bolile stomacului. De asemenea, sucul este usor purgativ. Compresele din suc de corcoduse diluat cu apa si adaugat putin camfor sint foarte bune cicatrizante. Daca nu exista recomandari speciale, se bea de trei ori pe zi inainte de masa cite 0,5-1 pahar cu suc proaspat de corcoduse, la care se adauga o lingura de miere. Prunele impiedica aparitia anemiei In 100 de grame de prune coapte se gasesc 87 g apa, 0,8 g albumina, 9,9 g hidrati de carbon, 65 g fibre alimentare, 1,3 g acizi organici liberi, 214 mg potasiu, 18 mg sodiu, 28 mg calciu, 17 mg magneziu, 27 mg fosfor, 0,09 mg cupru, 1,1 mg mangan, 1 mg zinc, cite 0,04 mg crom si iod, 0,02 mg fluor, 0,10 mg provitamina A, de la 0,04 pina la 0,06 mg vitamina B1, 0,60 mg vitamina PP, 10 mg vitamina C, 0,08 mg vitamina B6, 0,063 vitamina E. Aproximativ 25 la suta dintre hidratii de carbon usor asimilabili din prune contin fructoza, iar restul – glucoza, ceea ce, din pacate, limiteaza includerea prunelor in regimul bolnavilor de diabet zaharat. Dintre acizii organici liberi din pruna predomina acidul benzoic, care contribuie mai mult decit ceilalti la scaderea alcalinitatii din singe. Ca urmare, in cazul unor probleme inflamatorii de durata, includerea prunelor in alimentatie este interzisa. Prunele si sucul proaspat pregatit din ele contribuie la scaderea aciditatii sucului gastric, ceea ce le face sa fie un mijloc de tratament auxiliar in gastrite, ulcer stomacal si duodenal. Este bine cunoscuta si capacitatea chiar si a unor cantitati mici de prune proaspete de a curata intestinul si de a stimula secretia din el. Nu trebuie sa neglijam nici proprietatile antiinflamatorii ale prunelor, pentru ca potasiul din ele se gaseste intr-o cantitate de 12 ori mai mare decit sodiul. Prunele uscate pastreaza pentru mult timp proprietatile fructelor proaspete, mai ales capacitatea de a creste nivelul hemoglobinei si, in consecinta, de a impiedica aparitia anemiei. Prunele imbunatatesc semnificativ starea bolnavilor de ateroscleroza, colecist, hipertensiune, rinichi. Infuziile si decocturile din fructe se folosesc impotriva tusei si a afectiunilor gitului. Medicina orientala recomanda de asemenea prunele si sucul din ele ca mijloc usor purgativ, dar si ca fortificant general. Visina – un medicament expectorant In functie de soi, (la 100 de grame de fructe) visinele contin 6,5-21,5 g hidrati de carbon, glucoza, in medie 0,8 g albumina, 85,5 g apa, 1,3 g acizi organici liberi, 0,5 g fibre alimentare, 256 mg potasiu, 1,4 mg fier, putin fosfor, calciu, magneziu, sulf, cupru, zinc, pigmenti. Pigmentul colorant al visinei – antocianul – se caracterizeaza printr-o asimilare extraordinara, este raspindit in toata pulpa fructului, nu numai in pielita cum se intimpla de exemplu in cazul coacazelor. In aceste fructe se gasesc si substante care scad actiunea de coagulare a singelui. Aceasta calitate a visinei permite folosirea ei in profilaxia unei game de complicatii care apar in ateroscleroza, iar combinatia reusita de vitaminele C, B1, B6, de fier, magneziu, cobalt, pigmenti contribuie la prevenirea si tratarea anemiei. Acidul ascorbic, alaturi de vitamine si pigmentii din visina tonifica, intaresc capilarele venoase, scad presiunea arteriala ridicata, cresc stabilitatea organismului in fata diverselor actiuni de natura negativa, mai ales fata de nivelul ridicat al radiatiilor din atmosfera. Si ceea ce este deosebit de important este faptul ca fructele visinului care creste intr-o regiune umeda si mai racoroasa contin aceeasi cantitate de vitamina C ca si merele. Ca si celelalte fructe cu simburi, visina contine o glicozida (substanta de natura vegetala care are in natura ei hidrati de carbon) activa din punct de vedere biologic – amigdalina, si de aceea folosirea visinelor scade frecventa si micsoreaza forta acceselor de inima, ajuta la tratarea citorva boli ale stomacului si sistemului nervos. Sucul de visine cu lapte se foloseste in afectiunile articulatiilor – artrite, iar decoctul de frunze de visin in lapte – in icterul de natura infectioasa. Visinele congelate, chiar uscate, pulpa de visina amestecata cu zahar pastreaza multe dintre calitatile fructelor proaspete. In medicina populara, pulpa de fruct si sucul se folosesc in constipatiile cronice, in starile febrile, in afectiunile inflamatorii ale cailor respiratorii. Sucul de visine cu lapte (1:1) se foloseste in artrite, in starile febrile, bronsite, astmul bronsic, epilepsie, in indispozitiile psihice. Tampoanele de vata imbibate in infuzie de frunze proaspete de visin se folosesc pentru stoparea hemoragiilor nazale, iar bandajele cu aceasta infuzie sint cicatrizante in leziunile pielii. In medicina orientala, fructele visinului se folosesc pentru cresterea secretiei de suc gastric, sint un fortificant general, dar si un important mijloc expectorant. Atentie: sucul de visine nu este recomandat persoanelor cu o aciditate ridicata a sucului gastric, celor care sufera de diaree, diabet zaharat, obezitate, ulcer gastric sau de afectiuni cronice ale plaminilor. Piersicile elimina toxinele din organism Piersica proaspata contine 86,5 g apa (la 100 de grame de fruct), 0,9 g albumina, 10,4 g hidrati de carbon, 0,9 g fibre alimentare, 0,7 g acizi organici liberi, 363 mg potasiu, 20 mg calciu, 16 mg magneziu, 34 mg fosfor, 4,1 mg fier, 50 mg provitamina A, 0,04 mg vitamina B1, 0,70 mg vitamina PP, 10 mg vitamina C. In piersicile proaspete potasiul si sodiul apar intr-o proportie de 7:1, iar in cele uscate in proportie de 10:1, ceea ce le face sa fie un bun medi-cament antiinflamator. Piersicile proaspete trebuie consumate in anemie, pentru insanatosirea intestinului si pentru stimularea contractiilor vezicii biliare. Sucul de piersica este indicat in dereglarile ritmului cardiac, in anemie, in afectiunile gastrice cu o aciditate scazuta. Piersicile contribuie la eliminarea toxinelor din organism. Cu toate acestea, consumarea acestor fructe, ca si a sucului de catre persoane cu un sistem nervos usor iritabil este recomandata cu precautie, pentru ca piersicile au o deosebita actiune excitanta. Se bea cu 15-20 de minute inainte de masa cite o jumatate de pahar de suc de piersici. Atentie: piersicile si sucul de piersici nu sint recomandate persoanelor alergice, celor care sufera de diabet si obezitate. Cireasa calmeaza durerile reumatice La 100 de grame de cirese se gasesc 85 g apa, 1,1 g albumina, 12,3 g hidrati de carbon, 0,3 g fibre alimentare, 8 g acizi organici liberi, 233 mg potasiu, 13 mg sodiu, 33 mg calciu, 24 mg magneziu, 28 mg fosfor, 0,15 mg provitamina A, cite 0,01 mg vitaminele B1 si B3, 0,40 mg vitamina PP, 15 mg vitamina C. In cantitati insemnate se gasesc in cireasa si cupru, mangan, zinc, cobalt, fier, vitamina P. Aproxi-mativ 75 la suta din hidratii de carbon contin fructoza, iar 20 la suta glucoza. Principala calitate a ciresei ca produs dietetic si terapeutic consta in faptul ca ea se coace mai devreme decit celelalte fructe care au calitati antiinflamatorii, diuretice, fortificante vasculare, antianemice si actiune purificatoare. Sucul de cirese are proprietati astringente si tonifiante, imbunatateste digestia, calmeaza durerile reumatice. Daca nu exista recomandari speciale, se bea cite 1/3-1 pahar de suc de cirese de trei ori pe zi inainte de masa. Fructele proaspete elimina toxinele din organism si previn cresterea colesterolului. Infuzia din cozi de cirese este deosebit de utila in afectiunile inimii. Ciresele proaspete sint recomandate de asemenea in astm, podagra si bolile de rinichi.
