Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: AstronomieBiologieChimieDesenDiverseDrept
 EconomieEnglezaFilozofieFizicaFrancezaGeografie
 GermanaInformaticaIstorieItalianaMarketingMatematica
 MedicinaMuzicaPsihologieRomanaRomana1Spaniola

Programare WEB curs



Curs – Programare WEB

Curs – 1

 

 

Elemente de baza

 

Pentru inceput sa descoperim originea abrevierii HTML - Hypertext Markup Language . Acest limbaj este folosit pentru a formata si prezenta documente pe web . HTML adauga tag-uri fisierelor ASCII astfel incat sa permita afisarea unei varietati de fonturi , imagini sau sunete prin definirea unor elemente ca header , lista , paragraph si prin implementarea si utilizarea unor legaturi ( linkuri ) catre alte documente publicate in internet .



Mai clar , limbajul HTML este limbajul pe care il inteleg aplicatiile de tip browser ( ex: Internet Explorer , Netscape Communicator , Opera , etc. ) folosite pentru a naviga pe internet . Datorita acestui limbaj browser-ul poate afisa ceea ce autorul paginii web a dorit sa prezinte .

Elementele de baza ale limbajului HTML sunt foarte simple si usor de retinut si apoi de utilizat ; cunoscand doar tag-urile de baza putem construi un intreg site fara probleme .

TAG – reprezinta o comanda in cod HTML care indica modul in care va fi interpretata informatia la care ea se refera .

TAG-uri DE BAZA 13485sie75ylh3s

Orice pagina web standard trebuie sa contina 8 tag-uri de baza . Aceste tag-uri trebuie sa apara in cadrul fiecarei pagini a unui web site .

Aceste tag-uri sunt prezentate mai jos si ele trebuie sa apara exact in aceasta cronologie in cadrul paginii web :

<HTML>

<HEAD> il485s3175yllh

<TITLE>

</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

</BODY>

</HTML>

Inainte de a explica fiecare tag in parte mentionez ca tag-urile trebuie scrise in codul sursa exact in forma in care ele apar mai sus , intre semnele <> . Aceste simboluri au menirea de a transmite browser-ului ca textul dintre ele trebuie recunoscut ca un tag – deci ca un cuvant cheie al limbajului , o comanda care trebuie executata . Limbajul HTML nu tine cont de litere mari sau mici in cadrul tag-ului , astfel incat <BODY> sau <body> vor fi interpretate identic .

<HTML> ~ acest tag transmite browser-ului ca documentul respectiv este de fapt un document HTML , dand astfel indicatii asupra modului in care vor fi interpretate diferite partitii ale fisierului ASCII .

<HEAD> ~ acest tag este in fapt tot un mesaj catre browser , continand informatii despre document – ca de ex. link-uri sau pagini care trebuie incarcate in prealabil .

<TITLE> ~ acest tag este folosit pentru a da o denumire paginii web create ; acest nume va apare in partea superioara a fereastrei browser-ului identificand astfel pagina respectiva .

</TITLE> ~ acest tag este de fapt inchiderea celui precedent ; transmite browser-ului ca textul ce trebuie considerat ca titlu al paginii s-a incheiat . Majoritatea tag-urilor HTML folosesc tag-uri corespondente de inchidere .

</HEAD> ~ tag-ul de inchidere al tag-ului corespondent <HEAD>

<BODY> ~ acest tag semnaleaza deschiderea sectiunii corespunzatoare corpului paginii web . Aici se vor introduce informatiile continute in pagina , textul , grafica si elementele multimedia dorite .

</BODY> ~ tag-ul de inchidere care transmite browser-ului ca nu se mai doreste adaugarea de informatie in aceasta pagina .

</HTML> ~ acest tag incheie documentul HTML , semnaland browser-ului ca nu mai exista elemente care trebuie citite sau incarcate .

Cu elementele prezentate mai sus putem deja crea o pagina web – foarte simpla dar perfect functionala !

Codul urmator implementeaza o pagina web folosind doar tag-urile de baza :

<html>

<head>

<title>Pagina mea proprie</title>

</head>

<body>

Aceasta este o pagina de test . Acesta este un exemplu perfect pentru simplitatea crearii unei pagini web !

</body>

</html>

OBS : Dupa cum ati vazut tag-urile sunt folosite in general in perechi complementare . Daca vreti sa folositi taguri grupate fara a avea probleme atunci ele trebuie corect grupate si nu incrucisate. Adica:

<Tag1><Tag2></Tag1></Tag2> - tag-uri incrucisate care pot genera erori.
<TAG1><TAG2></TAG2></TAG1> - tag-uri grupate corect.

 

Odata creata o prima pagina web functionala trebuie sa revenim la tag-uri pentru a aprofunda capacitatile acestora .

In cadrul sectiunii <BODY> apar elementele de text si grafica ale paginii noastre . Acum sa vedem ce altceva mai putem realiza in aceasta sectiune .

Unul dintre elementele cele mai puternice si des utilizate care se intalnesc in cadrul acestei sectiuni este controlul asupra culorilor , atat la nivel de text cat si de fond . Putem configura culori diferite pentru text normal , link-uri , link-uri vizitate , link-uri active sau pentru fondul paginii noastre .

Pentru a specifica culoarea de fond tag-ul nostru se prezinta astfel :

<Body bgcolor="blue">

Comanda anterioara face ca fondul paginii noastre sa devina albastru .

Pentru a specifica o anumita culoare ( ex. negru ) si pentru textul din cadrul paginii folosim urmatoarea comanda :

<Body bgcolor="blue" text="black">

La pasul urmator vom schimba culoarea link-urilor prezente in pagina in galben pentru a le diferentia mai rapid in cadrul informatiilor prezentate in pagina web :

<Body bgcolor="blue" text="black" link="yellow">

In cazul in care in cadrul paginii avem mai multe link-uri ar fi util sa putem observa rapid care dintre ele au fost deja vizitate si care nu . Pentru a putea sublinia acest fapt vom introduce si atributul vlink ( = visited link ) in cadrul tag-ului :

<Body bgcolor="blue" text="black" link="yellow" vlink="red">

In urma comenzii de mai sus browser-ul va afisa link-urile vizitate cu rosu . Ca un alt pas putem configura o alta culoare ( ex. verde ) pentru link-urile pe care se apasa la momentul respectiv ; aceasta culoare va apare doar in momentul in care se va da click pe link-ul respectiv iar atributul folosit va fi alink ( = active link ) :

<Body bgcolor="blue" text="black" link="yellow" vlink="red" alink="green">

Revenind la controlul culorilor trebuie sa mai amintesc unele detalii . Culoarea poate fi specificata fie in limba engleza ( denumirile dintr-o lista standard ) fie in cod hexazecimal ( ex .#0000FF ) . Formatul in care se transmite comanda este de tip RGB ( red green blue ) : RRGGBB ; comanda de mai jos :

<Body bgcolor="#0000FF">

este echivalenta cu :

<Body bgcolor="blue">

In cazul in care vrem ca pagina sa aiba un aspect mai personalizat putem folosi ca fond nu doar o culoare ci o imagine ( in format GIF sau JPG ) :

<Body background="imagine.gif" text="black" link="yellow" vlink="red" alink="green">

Tag-ul anterior specifica utilizarea imaginii “imagine.gif” ca fond al paginii noastre . Trebuie mentionat ca indiferent de dimensiunile imaginii dorite aceasta va acoperi intreaga suprafata a paginii .

In continuare vom aborda utilizarea diferitelor fonturi . In computer vom intalni o varietate foarte mare de fonturi in ceea ce priveste forma si marimea . Trebuie sa acordam atentie alegerii fontului utilizat in pagina noastra web pentru ca este posibil ca nu toti utilizatorii care vor incerca sa acceseze pagina vor dispune de fontul respectiv . In acest caz computerul va inlocui automat fontul nostru cu fontul default al acelui sistem ( de obicei ARIAL sau TIMES NEW ROMAN ) .

Ca element practic , indiferent de fontul pe care il utilizam este necesara vizualizarea paginii si folosind fonturile default cele mai raspandite .

Pentru a controla fonturile trebuie utilizat tag-ul <FONT> , in cadrul sectiunii <BODY> :

<Body bgcolor="blue" text="black" link="yellow" vlink="red" alink="green">

<Font face="arial">

</Font>

</Body>

Observati ca si tag-ul <FONT> necesita un tag de inchidere . Acest tag ne permite sa stabilim tipul de font , dimensiunea sa si culoarea , ca in exemplul urmator :

<Font face="Comic Sans MS" size="4" color="green">

Pentru a da flexibilitate utilizarii fonturilor limbajul HTML permite enumerarea in cadrul unei liste a fonturilor ce urmeaza a fi folosite , astfel incat in cazul in care fontul pe care il utilizati nu este disponibil atunci se va incerca automat utilizarea urmatorului font din lista :

<Font face="Comic Sans MS, Arial">

Marimea fontului poate fi stabilita in cadrul a trei tipuri de plaje : de la 1 la 7 , de la -1 la -3 si de la +1 la +4 .

In afara acestui control al fonturilor mai exista inca sase tag-uri care pot modifica fontul prezent in pagina . Aceste comenzi sunt tag-uri independente si nu apar in cadrul tag-ului <FONT> . Aceste tag-uri sunt <h1 > , <h2> , <h3> , <h4> , <h5> si <h6> , cu tag-ul <h1> folosind dimensiunea cea mai mare de font iar <h6> cea mai mica dimensiune . Aceste tag-uri sunt in general folosite la inceputul paginii pentru a anunta un titlu sau in cadrul paginii pentru a diferentia dimensiunea unei portiuni de text de dimensiunea standard definita prin tag-ul <FONT> . Toate aceste tag-uri necesita si complementarul de inchidere ( ex. </h1> ) .

In cazul in care nu se apeleaza la tag-ul <FONT> se va folosi dimensiunea default de 3 .

In cazul in care dorim ca in locul fontului default al browserului sa folosim alt font pentru intregul document se va apela la tag-ul BASEFONT , integrat in sectiunea HEAD a documentului :

<head>

<basefont face=”Comic Sans MS” color="red" size=”+3”>

</head>

Codul sursa de mai sus implica utilizarea ca default a noului font , cu culoarea rosie si cu o dimensiune mai mare cu 3 decat a fontului default al browserului .

O alta observatie trebuie facuta legat de anumite caractere speciale care nu pot fi utilizate in mod normal ca text datorita faptului ca ele reprezinta cuvinte cheie ale limbajului HTML . Pentru a introduce aceste caractere exista posibilitatea de a folosi codul lor sau alte definitii standardizate ale acestora – ca de exemplu pentru a obtine semnul de copyright : 

&copy -> browser-ul va afisa pe ecran semnul de copyright .

In general simbolul “&” marcheaza pentru browser faptul ca incepem descrierea unui caracter special .

Unul dintre cele mai folosite caractere speciale pentru HTML este spatiul ! In cazul in care in textul pe care dorim sa-l publicam in pagina noastra lasam un numar de 5 spatii intre doua cuvinte browser-ul va afisa doar un singur spatiu intre ele . Pentru a putea afisa mai multe spatii trebuie introdus caracterul special &nbsp :

<body bgcolor="#FFFFFF">
Ceva&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;
tare&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;
ciudat.
</body>

Rezultatul acestei comenzi va fi :

Ceva         tare         ciudat.

Alte caractere speciale des utilizate ar include :

  • &nbsp; ( spatiu )

  • &lt; ( < )

  • &gt; ( > )

  • &amp; ( & )

  • &quot; ( " )

Recapituland , pana in acest moment am vazut cum se poate crea o pagina utilizand tag-urile de baza : <HTML>, <Head>, <Title>, </Title>, </Head>, <Body>, </Body>,

</HTML> ; am aflat cum sa controlam culoarea folosita pentru fodul paginii , text , linkuri , linkuri active , linkuri vizitate , cum sa folosim o imagine ca fond al paginii si cum sa configuram fontul folosit in ceea ce priveste tipul , culoarea si dimensiunea .

In continuare vom aborda alte tag-uri care aduc o imbunatatire controlului pe care il avem asupra continutului si prezentarii paginii noastre :

<b> si </b> ~ tag-urile transforma textul din cadrul sau in text bold ( ingrosat ) . In locul acestei perechi de tag-uri se poate folosi si perechea <strong> si </strong>

<i> si </i> ~ tag-urile transforma textul din cadrul sau in text italic ( cursiv ) . In locul acestei perechi de tag-uri se poate folosi si perechea <em> si </em>

<u> si </u> ~ tag-urile transforma textul din cadrul sau in text subliniat ( underlined )

<sup> si </sup> ~ tag-urile transforma textul in superscript

<sub> si </sub> ~ tag-urile transforma textul in subscript

<s> si </s> ~ tag-urile transforma textul in strike . In locul acestei perechi de tag-uri se poate folosi perechea <strike> si </strike>

<p> ~ tag-ul comanda trecerea la un alt paragraf in cadrul paginii ; mai exact tag-ul comanda trecerea la linie noua si lasarea unei linii libere . Mai trebuie mentionat ca folosirea in serie a tag-ului :

<p> <p> <p>

nu va duce la lasarea libera a trei linii , browser-ul va interpreta tag-urile ca pe unul singur .

Folosit sub aceasta forma tag-ul nu necesita si complementarul de inchidere . Vom vedea imediat ca in cazul folosirii unor atribute ale tag-ului va apare si necesitatea utilizarii tag-ului complementar de inchidere </p>

In cadrul tag-ului <p> se pot folosi atribute pentru alinierea textului la stanga ( pozitionarea default ) , la dreapta sau central .

De exemplu :

<p align="right">Acest text va fi aliniat la dreapta.</p>

va produce :

Acest text va fi aliniat la dreapta

<br> ~ tag-ul comanda trecerea la linie noua fara a incepe un nou paragraf ( = line break ) ; nu necesita tag de inchidere .

In cazul in dorim trecerea la o linie noua este obligatorie folosirea tag-ului , simpla utilizare a tastei ENTER in cadrul codului sursa al paginii noastre nu are nici un efect in cadrul browser-ului .

Pentru obtinerea mai multor linii libere se foloseste combinatia intre caracterul special pentru spatiu si tag-ul <br> :

<BODY BGCOLOR="#FFFFFF">
Ceva tare<BR>
&nbsp;<BR>
&nbsp;<BR>
&nbsp;<BR>
&nbsp;<BR>
&nbsp;<BR>
Ciudat.
</BODY>

Secventa de mai sus va duce la urmatorul rezultat in browser :

Ceva tare
 
 
 
 
 
Ciudat.

<BLOCKQUOTE> si </BLOCKQUOTE> ~ va pagina textul dintre tag-uri ca pe un citat ; mai explicit browser-ul va crea o margine libera in stanga si in dreapta textului :

<BODY BGCOLOR="#FFFFFF">
<BLOCKQUOTE>
Text folosit pentru a ilustra capacitatile diferitelor taguri HTML . Textul va fi folosit pentru a ilustra paginarea cu ajutorul tagului BLOCKQUOTE si apoi cu ajutorul tagului de centrare a textului in cadrul liniilor .

</BLOCKQUOTE>
</BODY>

Secventa de mai sus va avea ca rezultat urmatoarea paginare :

Text folosit pentru a ilustra capacitatile diferitelor taguri HTML . Textul va fi folosit pentru a ilustra paginarea cu ajutorul tagului BLOCKQUOTE si apoi su ajutorul tagului de centrare a textului in cadrul liniilor .

In cazul in care s-ar folosi tag-ul <center> :

<center>

Text folosit pentru a ilustra capacitatile diferitelor taguri HTML . Textul va fi folosit pentru a ilustra paginarea cu ajutorul tagului BLOCKQUOTE si apoi su ajutorul tagului de centrare a textului in cadrul liniilor .

</center>

s-ar obtine urmatoarea paginare :

Text folosit pentru a ilustra capacitatile diferitelor taguri HTML . Textul va fi folosit pentru a ilustra paginarea cu ajutorul tagului BLOCKQUOTE si apoi su ajutorul tagului de centrare a textului in cadrul liniilor .

<nb> ~ ( = non breaking space ) comanda introducerea unui spatiu in cadrul textului fara a duce la trecerea la alta linie . Nu se foloseste pentru introducerea unui spatiu in cadrul textului ci pentru a distanta imagini aflate pe aceeasi linie . Nu necesita tag de inchidere .

<center> si </center> ~ tag-urile centreza textul dintre ele la nivel de linie .

OBS : Tag-urile de formatare a textului pot fi folosite si combinat pentru a obtine efectul dorit :

<center><b><i><u>I know how to use HTML tags!</u></i></b></center>

<hr> ~ (= horizontal rule ) este un tag foarte folosit in cadrul paginilor web . Comanda duce la trasarea unei linii orizontale de-a lungul paginii . Acest tag poate primi mai multe atribute ce pot configura pozitia , culoare , dimensiunea liniei .

<BODY BGCOLOR="#FFFFFF">
<HR WIDTH=50%>
<HR WIDTH=100>
</BODY>

Prima comanda va trasa o linie orizontala cu lungimea de 50% din latimea paginii , de culoare albastra si centrata ; cea de-a doua instructiune va trasa o linie orizontala de 100 de pixeli . Tag-ul poate fi folosit si independent :

<hr>

ceea ce va duce la trasarea unei linii orizontale de lungul intregii pagini .

In cadrul tag-ului <HR> se pot folosi si atributele ALIGN , SIZE si NOSHADE :

<HR WIDTH=60% ALIGN=RIGHT>

<HR WIDTH=60% SIZE=8>

<HR WIDTH=60% SIZE=15 NOSHADE>

Atributul SIZE determina grosimea liniei iar NOSHADE face linia sa devina solida .

<PRE> si </PRE> ~ dupa cum am aratat mai sus browser-ul nu prezinta pagina exact sub forma sub care vedem textul in momentul realizarii codului sursa al paginii ; pentru acest neajuns exista o solutie sub forma utilizarii acestor tag-uri . Sa luam exemplu urmator :

<BODY BGCOLOR="#FFFFFF">

                 \|/ 

                (@ @)

     +----oOO----(_)-----------+

     |        LeeView          |

     |           for           |

     |        President        |

     +-----------------oOO-----+

               |__|__|  

                || ||

               ooO Ooo

</BODY>

Acest cod sursa va rezulta dupa afisare in urmatoarea imagine :

\|/ (@ @) +----oOO----(_)-----------+ | LeeView | | for | | President | +-----------------oOO-----+ |__|__| || || ooO Ooo

Simpla introducere a urmatorului cod sursa :

<BODY BGCOLOR="#FFFFFF">

<PRE>

                 \|/ 

                (@ @)

     +----oOO----(_)-----------+

     |        LeeView          |

     |           for           |

     |        President        |

     +-----------------oOO-----+

               |__|__|  

                || ||

               ooO Ooo

</PRE>

</BODY>

Va duce la afisarea urmatorului rezultat :

\|/

(@ @)

+----oOO----(_)-----------+

| LeeView |

| for |

| President |

+-----------------oOO-----+

|__|__|

|| ||

ooO Ooo

IMAGINI

Imaginea a devenit un element omniprezent in toate paginile web actuale . Bazat pe faptul recunoscut ca o imagine are un impact mult mai mare asupra privitorului decat un text precum si pe necesitatea oferirii unor informatii cat mai rapid si direct catre utilizator imaginea s-a impus ca elementul indispensabil oricarei prezentari a oricarui subiect .

In cadrul paginilor web introducerea elementelor grafice – la acest moment ne referim la imaginile de tip GIF sau JPG – se face cu ajutorul tag-ului <IMG> .

<IMG SRC="imagine.gif" WIDTH=82 HEIGHT=68>

are ca efect introducere imaginii imagine.gif in pagina noastra , cu dimensiunile specificate in atributele WIDTH ( latime ) si HEIGHT ( inaltime ) ale tag-ului .

Atributul SRC specifica sursa de unde browser-ul va incarca imaginea respectiva ; aceasta locatie poate fi in sistemul respectiv ( in directorul paginii sau in orice alt director ce va fi specificat in cale ) sau in orice alta locatie pe web ( ex. https://ura.data.ro/lectii/poza1.gif ) .

In cazul in care nu se introduce o cale catre aceasta imagine ci doar numele ei atunci browser-ul va cauta in directorul curent al paginii web .

Atributele WIDTH si HEIGHT pot lipsi iar browser-ul va recunoaste imaginea la dimensiunile ei originale ; chiar in cazul in care imaginea a fost special creat pe dimensiunile necesare paginii noastre este de preferat folosirea celor doua atribute care ajuta la incarcarea mai rapida a imaginii ( in caz contrar browser-ul va mai pierde timp calculand dimensiune si asezarea in pagina a imaginii respective ) .

Un alt atribut care este preferabil sa fie prezent este ALT . Cu ajutorul acestui atribut putem oferi o alternativa browser-ului in cazul in care imaginea respectiva nu a putut fi incarcata :

<img src="1.gif" width=20 height=20 alt="Text in cazul lipsei pozei din calea generata">

Tag-ul anterior va face ca in cazul in care poza dorita nu este gasita browser-ul sa afiseze textul atributului ALT intr-o fereastra de dimensiunile specificate pentru imagine .

Un alt atribut al tag-ului IMG este si BORDER ; cu ajutorul sau putem specifica grosimea unui chenar care inconjoara imaginea dorita .

Tag-ul IMG accepta si el atributul ALIGN , intalnit de exemplu si in cadrul tag-ului <P> .  

<Body>

<img align=”right” src="1.gif" width=20 height=20 alt="Text in cazul lipsei pozei din calea generata">

Text care va apare alaturi de imagine neacoperind imaginea .

</BODY>

Comanda anterioara va pozitiona imaginea la dreapta liniei si va face ca textul sa apara in stanga imaginii ( analog pentru folosirea atributului ALIGN=”left” ) .

In cazul folosirii valorii CENTER pentru atributul ALIGN se va obtine pozitionare in stanga a imaginii ( lucru default ) iar textul va incepe pe linia pozitionata in dreptul mijlocului imaginii , dupa umplerea acestei linii textul continuand pe linia urmatoare de sub imagine – aceasta optiune este in general evitata .

Pentru a obtine centrarea imaginii se va apela la incadrarea tag-ului IMG intre doua taguri complemetare <CENTER> si </CENTER> .

Tot in cadrul atributului ALIGN mai putem intalni alte trei valori :

  • “bottom” – aliniaza partea inferioara a imaginii pe linia curenta

  • “top” – aliniaza partea superioara a imaginii cu cel mai inalt element de pe linia curenta

  • “middle” – aliniaza mijlocul imaginii cu linia curenta

LINKURI

Mai intai sa vedem ce este un link ( sau o legatura ) . Pentru a fi cat mai simplu : un link reprezinta cuvintele subliniate in cadrul unei pagini si pe care poti da click pentru a naviga catre alte locatii .

Practic orice element al unei pagini web poate fi asociat unui link : un text , o imagine sau doar o portiune de imagine .

<a href="https://www.yahoo.com">Yahoo</a>

Secventa anterioara reprezinta introducerea unui link catre pagina Yahoo .

<a> si </a> ~ ( = anchor ) tag-urile transmit browser-ului faptul ca urmeaza definirea unui link .

Adresa link-ului se incadreaza in href=” “ ; href vine de la Hypertext Reference si este un atribut al tag-ului <A> . Dupa incheierea tag-ului <A> urmeaza textul sau imaginea care urmeaza sa faca legatura catre linkul dorit .

In cazul in care dorim realizarea unei legaturi catre o alta pagina din acelasi director se va introduce in cadrul atributului href doar numele paginii :

<a href="continut.htm">Continut</a>

Un alt tip comun de legatura este linkul in cadrul aceleiasi pagini . Pentru a crea un astfel de link trebuie realizati doi pasi .

In primul rand trebuie sa identificam sectiunea paginii unde vrem sa putem sari si apoi sa realizam linkul .

Pentru primul pas – definirea zonei la care dorim sa se faca legatura avem doua posibilitati :

<a name=”definitie_zona”> Text </a>

sau

<p id=”definitie_zona”> Text

Prima posibilitate este si cea mai corecta realizand o ancora legata de textul respectiv ; a doua posibilitate este de reprezinta de fapt definirea unui paragraf , cu ajutorul unui atribut al tag-ului <p> .

Saltul propriu-zis la aceasta zona definita se face prin intermediul urmatoarei linii de cod :

<a href="#definitie_zona">Acest link va duce inapoi la zona definita</a>

Saltul se poate face si combinat – la o anumita zona definita in alta pagina , ca in exemplul urmator :

<a href="pagina2.html#definitie_zona">Acest link va duce inapoi la zona definita in pagina 2</a>

O alta intrebuintare foarte des intalnita a tag-ului <a> tine de inserarea in pagina web a unei adrese de contact , mai exact o adresa de mail . Urmatoarea linie de cod realizeaza exact acest lucru , cuvantul cheie mailto specificand browser-ului ca urmeaza o adresa de mail iar acesta va lansa clientul de mail al vizitatorului paginii cu adresa adresa@yahoo.com gata introdusa in cadrul mesajului :

<a href="mailto:adresa@yahoo.com">Send E-Mail</a>

Un atribut folositor al tag-ului este si SUBJECT , mail-ul trimis de vizitator primind astfel un subiect gata definit de dumneavoastra :

<a href="mailto:adresa@yahoo.com?subject=testare">Send E-Mail</a>

Tot in problema linkurilor mai trebuie sa amintim si posibilitatea de a defini o adresa de baza pentru linkurile din pagina noastra . In mod normal pentru un link catre o pagina din acelasi director se foloseste doar numele paginii . Sa presupunem ca toate linkurile din pagina noastra sunt catre pagini aflate intr-un acelasi director DIRECTOR_SURSE ; in acest caz putem reduce textul presupus de introducerea acestei cai in fiecare atribut HREF in modul urmator :

<HEAD>

<BASE HREF=https://www.site.com/director_surse>

</HEAD>

Dupa utilizarea acestui cod sursa putem utiliza in cadrul atributului HREF doar numele fisierului respectiv .

LISTE

Listele sunt un element foarte des intalnit in cadrul paginilor web datorita in principal impactului vizual mai ridicat decat al textului simplu .

In general putem discuta despre doua tipuri de liste : neordonate si ordonate . Listele neordonate prezinta elementele listei unul sub altul , cu un asa numitele bullet-uri la stanga elementului . Listele ordonate inlocuiesc aceste bullet-uri cu numerale sau litere in ordine crescatoare .

LISTE NEORDONATE :

<ul><li>Element 1 <li>Element 2 <li>Element 3 </ul>

Aceasta comanda va duce la crearea unei liste neordonate :

  • Element 1

  • Element 2

  • Element 3

Tag-ul <UL> poate folosi atributul TYPE – cu valorile SQUARE , DISC si CIRCLE – pentru a specifica formatul bullet-ului elementelor listei . Acelasi atribut TYPE poate fi utilizat si in cadrul tag-ului <LI> pentru a specifica individual formatul bullet-ului pentru fiecare element al listei in parte .

LISTE ORDONATE

 

<ol><li>Element 1<li>Element 2<li>Element 3 </ol>

 

Aceasta comanda va produce urmatoarea lista ordonata :

 

  1. Element 1

  2. Element 2

  3. Element 3

Tag-ul <OL> poseda doua atribute foarte folositoare : START si TYPE .

Atributul START determina valoarea numarului de ordine al primului element din lista . Atributul TYPE poate avea patru valori :

  • a ~ pentru ordonare cu ajutorul literelor mici

  • A ~ pentru ordonare cu ajutorul majusculelor

  • I ~ pentru ordonare cu ajutorul numeralelor romane majuscule

  • I ~ pentru ordonare cu ajutorul numeralelor romane minuscule

  • 1 ~ pentru ordonarea numerica ( default )

Tag-ul <LI> - care introduce un element al listei poseda si el un atribut extrem de folositor : VALUE ; cu ajutorul sau putem specifica o anumita valoare pentru numarul de ordine al acelui element ( elementele urmatoare vor fi numarate incepand cu aceasta noua valoare ) :

<OL>

<LI> linia 1

<LI value=”7”> linia 2

<LI> linia 3

</OL>

Va produce urmatorul efect :

1. linia 1

7. linia 2

8. linia 3

Tag-ul <LI> poate utiliza si el atributul TYPE pentru a formata individual numerotarea elementului respectiv al listei .

Un alt tip de lista intalnit destul de des este si tipul lista de definitie .

<BODY BGCOLOR="#FFFFFF">
<DL>
<DT>Termen de definit

<DD>Definitia termenului
</DL>
</BODY>

Tag-ul folosit este <DL> ( = definition list ) , <DT> este urmat de termenul ce urmeaza a fi definit iar <DD> specifica definitia propriu-zisa a termenului .

OBS : In limbajul HTML este permisa folosirea comentariilor ; acestea incep cu <!-- si se termina cu --> . Orice tag inserat intre marcajele de comentariu este ignorat de browser .