S A R I T U R A I N L U N G I M E
Datorita calitatilor pe care le dezvolta,a naturaletii miscarilor pe care le pretinde si datorita frumusetii sale,saritura in lungime este una dintre probele care ii atrag pe copii.
O caracteristica a acestei probe o constitue faptul ca atletul poate influenta rezultatul sariturii in timpul zborului.In mare masura acest rezultat depinde de ultimii pasi de elan.
Saritura in lungime cuprinde doua faze distincte,care la randul lor se impart in doua:
prima :elanul si bataia
a doua: zborul si aterizarea
Elanul si bataia sunt considerate fazele cele mai importante ale sariturii in lungime,deoarece in timpul zborului atletul foloseste forta dezvoltata pe parcursul elanului si in momentul bataii.
ELANUL
Orice saritura in lungime incepe cu faza de elan,prin care se urmareste acumularea unei viteze orizontale maxime.
Recomandari:
elanul trebuie sa masoare aproximativ 12-18 pasi,lungimea lui stabilindu-se in functie de varsta,sex.
alergarea pentru elan trebuie inceputa intodeauna cu acelasi picior, iar primii pasi sa fie de aceiasi marime.
plecarea in elan sa se efectueze din pozitia stand,cu ambele picioare apropiate.
in timpul alergarii corpul saritorului sa fie cat mai relaxat.
alergarea sa fie supla,inalta si intr-un ritm mai accelerat.
fiecare atlet sa-si gaseasca un ritm adecvat in functie de statura,varsta si sex.
pe tot parcursul elanului frecventa pasilor de mareste treptat indiferent de procedeul tehnic folosit.
in pregatirea pentru concurs se va pune accentul pe exersarea elanului.
BATAIA
Pregatirea pentru bataie se caracterizeaza prin schimbarea ritmului alergarii si a lungimii ultimilor pasi.
Aceasta faza este considerata cea mai importanta si mai grea pentru saritura in lungime,deoarece toate componentele ei trebuie executate intr-un ritm foarte scurt.
Aceasta faza are trei componente:
1) momentul punerii piciorului de bataie pe prag
datorita faptului ca viteza orizontala de alergare trebuie transformata intr-o viteza pe verticala,orientata oblig inainte-sus,asezarea piciorului de bataie pe prag se face inaintea proiectiei pe aceasta;asezarea in acest fel nu trebuie sa duca,insa,la o pozitie exagerata pe spate.
se recomanda ca la atingerea solului ,piciorul sa fie aproape intins,asezarea piciorului sa nu fie dura si sa se faca cu toata talpa.
2) momentul amortizarii
acestui moment nu i se acorda o importanta prea mare, desi calitatea sariturii depinde de el .
amortizarea are menirea de a pregati o pozitie favorabila obtinerii unei directii de desprindere inainte in sus;intreaga forta care se naste in momentul asezarii piciorului pe prag este preluata de cele trei articulatii ale piciorului,si, in special de cea a genunchiului.
piciorul de bataie se indoaie intr-un unghi de 145-150 grade, si , odata cu trecerea piciorului pe pingea toate miscarile care contribuie la desprindere trebuie orientate inainte sus.
3)momentul desprinderii active
o mare influenta asupra desprinderii o are si piciorul de atac
aceasta miscare are patru puncte:
a) piciorul de atac actioneaza din articulatia soldului ,iar directia lui este orientata spre inainte sus.
b) avantarea piciorului de atac trebuie sa fie la un moment dat asa incat forta de elan sa poata fi transmisa asupra intregului corp.
c) in timpul desprinderii picioarul de atac va fi mult mai indoit din genunchi,iar coapsa,la sfarsitul desprinderii trebuie sa ajunga orizontala.
d)executarea acestor miscari are drept urmare orientarea inainte a rezultatelor fortelor.
Intinderea piciorului de bataie este mai lenta,dar se termina exploziv,lucru care nu trebuie scapat din vedere.
In privinta bratelor,cel opus piciorului de atac trebuie dus rapid in sus,dupa care la nivelul umarului miscarea este brusc franata, celalalt brat urmandu-si cursa normala; coatele sunt orientate putin in afara,ceea ce permite o usoara ridicare a umerilor,fapt care ajuta la mentinerea echilibrului.
Lungimea sariturii mai este influentata si de catre pozitia capului in momentul desprinderii; cel mai indicat unghi este de 18-20 grade.
La sfarsitul desprinderii trunchiul ramane vertical.
Recomandari:
evitati sa stati prea mult pe prag,intarziind miscarea de intindere a piciorului de bataie.
nu duceti capul pe spate in timpul bataii.
ultimul pas, cel de bataie,se executa mai repede decat ceilalti pasi.
calcaiul trebuie sa atinga pragul foarte scurt.
nu va lasati prea mult pe spate,iar in timpul bataii nu va uitati la prag .
nu fiti ingenunchiati in timpul bataii.
nu efectuati desprinderea cu trunchiul aplecat inainte, deoarece aceasta pozitie duce la un zbor prea rezant,iar la aterizare picioarele nu se bor putea duce inainte.
ZBORUL SI ATERIZAREA
Dupa desprindere ,traiectoria centrului de greutate nu mai poate fi influentata;in aceasta situatie singurul lucru pe care saritorul il mai poate realiza este sa-si mentina cat mai bine echilibrul.
Nu trebuie sa uitam ca ,desi zborul nu are decat o importanta secundara,miscarile executate in timpul lui au scopul de a anihila miscarea de rotatie pe care o capata corpul dupa desprindere si de grupare a membrelor saritorului in jurul centrului sau de greutate pentru a obtine o pozitie de aterizare cat mai eficienta.
Asa se explica faptul ca saritura in lungime are trei tehnici:
1)procesul prin ghemuire se refera la o saritura mai putin pretentioasa;dupa bataie ,saritorul isi trage genunchii la piept luand imediat o pozitie de aterizare.
2)saritura in lungime prin extensie in care saritorul isi intinde corpul in aer dupa desprindere.
3)procedeul pasilor in aer care consta in momentul parasirii pragului,saritorul trebuie sa ridice coapsa piciorului de atac, printr-o puternica inaltare a genunchiului si sa se desprinda tragand dupa sine piciorul de bataie;aceasta este cea mai moderna tehnica.
La aceasta proba s-a distins Anisoara Cusmir-Stanciu,care in 4 iunie 1983 ia aurul olimpic la Los Angeles,doborand recordul estimat de specialisti la 7.60 cu propriul record de 7.43 m.
Malciu Maria-Raluca
clasa a XI-a A
