MIJLOACE DE PROBA

CAPITOLUL I

INSCRISURILE

Definitie si clasificare :

Prin inscris se intelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material.

Sensul juridic al termenului "inscris" nu coincide cu cel din vorbirea obisnuita (cand se are in vedere consemnarea, pe hartie, a unor date) ci desemneaza consemnarile facute pe hartie, carton, lemn, banda magnetica.

Inscrisurile sunt mijloace de proba demne de crezare datorita insusirilor lor de a conserva in timp date, acte si fapte juridice, in comparatie de exemplu cu memoria unui martor

Inscrisurile cunosc mai multe clasificari, dupa diferite criterii .

Dupa scopul urmarit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in :

preconstituite, cele intocmite special pentru a servi ca probe ;

nepreconstituite sunt celelalte inscrisuri .

Dupa efectul lor, inscrisurile intocmite sunt de trei feluri :

- originare, sunt inscrisurile intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea sau

incetarea unui act juridic civil ;

recognitive, sunt inscrisurile intocmite pentru a recunoaste existenta altor inscrisuri care au fost distruse sau pierdute ;

confirmative, sunt inscrisurile prin care se inlatura anulabilitatea unui act juridic civil

Dupa raporurile dintre ele, inscrisurile se impart in originale si copii

Dupa criteriul semnaturii, inscrisurile se deosebesc in semnate si nesemnate .

  Specii de inscrisuri :

Cele mai importante specii de inscrisuri sunt inscrisul autentic si cel sub semnatura privata

INSCRISUL AUTENTIC

Definitie

Art. 1171 Cod civil defineste : " Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a facut"

  Categorii

Principalele categorii de acte autentice sunt :

inscrisurile autentice notariale, adica cele intocmite de notarul de stat ;

hotararile organelor jurisdictionale ( si hotararile judecatoresti)

actele de stare civila

Puterea doveditoare

Stabilirea puterii doveditoare a inscrisului autentic implica facerea urmatoarelor distinctii

mentiunile ce reprezinta constatari personale ale agentului instrumentator , facute cu                                                  propriile simturi, fac dovada deplina, ele neputand fi combatute decat prin procedura

inscrierii in fals

mentiunile ce privesc declaratiile partilor, facute in fata agentului instrumentator, dar a caror vericitate nu poate fi fi verificate de acesta, fac dovada pana la proba contarie;

mentiunile straine de obiectul inscrisului pot avea valoarea inceputului de proba scrisa

  Consecintele juridice ale inscrisului nul ca inscris autentic

Este necesara urmatoarea distinctie :

cand forma autentica este ceruta de lege pentru valabilitatea operatiunii juridice constatate, nulitatea inscrisului atrage insasi nulitatea actului juridic pe care-l constata ;

cand inscrisul autentic a fost intocmit doar pentru proba actului juridic, desi nul ca inscris autentic, el poate valora ca inscris sub semnatura privata, daca sunt intrunite cerintele art. 1172 Cod civil " Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau necapacitatii functionarului, sau din lipsa de de forme, este valabil ca semnatura privata, daca s-a iscalit de partile contractante ". Este o aplicatie a ideii conversiunii actelor juridice.

INSCRISUL SUB SEMNATURA PRIVATA

  Definitie

Se nemeste " inscris sub semnatura privata " acel inscris care este semnat de cel ori cei de la care provine "

Din definitie rezulta ca exista o singura conditie - cu caracter genaral - pentru valabilitatea inscrisului sub semnatura privata : semnatura autorului ori autorilor actului, inscrisului.

  Semnatura

In sensul de aici este numai cea executata de mana autorului inscrisului. Prin urmare, nu indeplineste aceasta conditie, "semnatura": dactilografiata, litografiata, executata prin parafa ori prin punere de deget.

Nu se cere, insa, ca semnatura sa cuprinda intregul nume al persoanei, fiind suficienta executarea semnaturii obisnuite a persoanei. Din locul unde este asezata semnatura, trebuie sa rezulte ca autorul ei isi insuseste intregul continut al inscrisului.

Cand inscrisul provine de la doua ori de la mai multe persoane, semnarea poate fi facuta concomitent ori succesiv, dupa imprejurari .

  Conditiile speciale de valabilitate pentru anumite inscrisuri sub semnatura privata

Conditia pluralitatii de exemplare ( numita si cerinta multiplului exemplar )

Art. 1179 din Codul Civil reglementeaza despre aceasta cerinta : " Actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sunt valabile daca nu s-au facut in atatea exemplare originale cate sunt parti cu interes contrar . Este de ajuns un singur exemplar pentru toate perosoanele care au acelasi interes.

Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor ce s-au facut.

Cu toate acestea, lipsa de mentiune ca originalele s-au facut in numar indoit, intreit si celelalte, nu poate fi opusa de acela care a executat din partea-I conventia constatata prin act".

Conditia scrierii in intregime ori punerii formulei " bun si aprobat" inainte de semnare

Despre aceasta conditie Codul Civil mentioneaza in art .1180 : "Actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-I plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin de acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele " bun si aprobat "" aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca "

Exceptie de la aceasta regula fac exceptie comerciantii, industriaslii, plugarii, slugile, zilierii .

Cand este diferenta intre suma scrisa in act si cea care aeste aratat in bun, se prezuma ca obligatia este pentru suma mai mica, chiar daca actul si bunul sunt scrise de acela care s-a obligat (doar daca se probeaza in care parte este greseala, poate fi considerata suma mai mare de exemplu).

Exista si dispozitii ce protejeaza pe cel care se obliga ( in art. 1180 din Codul Civil ) fiind impiedicate semnaturile date in alb, pentru a nu da ocazia detinatorilor de rea- credinta posibilitatea de a completa inscrisul altfel decat era intelegerea.

Daca inscrisul nu este scris in intregime de debitor, acesta trebuie sa specifice suma primita, intrebuintand formula " bun si aprobat ".

Nerespectarea acestor prevederi cerute in art. 1180 din Codul Civil are ca urmare aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afecteaza conventia ca act juridic ce poate fi dovedi prin alte mijloace de proba, chiar prin proba cu martori si prezumtii, pentru ca, desi nul ca inscris, acesta contine totusi un inceput de proba scrisa .

Conditia ceruta testamentului olograf : sa fie scris, semnat si datat de mana testatorului.

  Puterea doveditoare a inscrisului sub semnatura privata

Codul Civil reglementeaza acest aspect prin mai multe dispozitii . Art. 1174 : " Actul..sub semnatura privata are tot efectul intre parti despre drepturi si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce este mentionat in act, peste obiceiul principal al conventiei, cand mentionarea are un raport oarecare cu acest obiect "

Art. 1176 reia astfel dispozitia :" Actul sub semnatura privata, recunoscut de acel caruia i se opune, sau privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi efect cu actul autentic, intre acei care l-au subscris si intre acei care reprezinta drepturile lor " .

In art. 1177 se prevede ca : "acela carui se opune un act sub semnatura privata este dator a-l recunoaste sau a tagadui curat scriptura sau sub semnatura sa. Mostenitorii sai sau cei care reprezinta drepturile aceluia al caruia se pretinde ca ar fi actul pot declara ca nu cunosc scriptura sub semnatura autorului lor ".

Art. 1178 mentioneaza : " Cand cineva nu recunoaste scriptura si subsemnatura sa sau cand succesorii declara ca nu le cunosc, atunci justitia ordona verificarea actului " .

O regula speciala privind puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata, este continut de art. 1182 din Codul Civil : "Data scripturii private nu face credinta contra persoanelor a treia interesate, decat in ziua in care s-a infatisat la o dregatorie publica, din ziua in care s-a inscris intr-un registru public, din ziua mortii aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua in care va fi fost trecut fie si in prescurtare in acte facute de ofiteri publici, precum si procese- verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare " .

Dintr-o asemenea zi, data acelui inscris dobandeste valoarea juridica de data ceruta . Ea poate fi data si de catre notarul public .

Deci, puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata prezinta urmatoarea distinctie : a) intre parti ea are aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale inscrisului ; b) fata de terti, ea face dovada din ziua in care a devenit " data certa " .

  Reguli speciale privind forta probanta pentru registre.

Art. 1183 din Codul Civil prevede ca " registrele comerciantilor nu fac credinta despre vanzarile ce cuprind in contra persoanelor necomerciante . Dar judecatorul poate da juramant la una sau alta din parti ", iar art. 1184 dispune : "Registrele comerciantilor se cred in contra lor, dar cel care voieste a profita de ele nu poate desparti cuprinderea lor, lasand aceea ce poate a-i fi contrar " .

Art. 1185 prevede : " Registrele, cartile sau hartiile domestice, nu fac credinta in favoarea acelui care le-a scris, dar au putere in contra lui :

cand cuprind curat primirea unei plati ;

cand cuprind mentiune expresa ca nota sau scrierea din ele s-a facut ca sa tina loc de titlu in favoarea creditorului .

CAPITOLUL II

MARTURIA ( PROBA CU MARTORI ORI TESTAMONIALA )

  Definitie

Marturia este relatarea orala, facuta de o persoana, in fata instantei de judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savarsite in trecut, despre care are cunostinta personal.

  Reguli si exceptii cu privire la administrarea probei cu martori

Regula generala este urmatoarea : fapte juridice stricto sensu pot fi dovedite, neingradit cu martori .

juridice stricto sensu pot fi dovedite, neingradit cu martori .

Regulile si exceptiile de probare cu martori sunt continute in art. 1191-1198 din Codul Civil :

art. 1191 -" Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic sub semnatura privata . Nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau u urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei "

art. 1192, stabileste anumite reguli de aplicare a prevederilor art 1191 - " Articolul precedent nu se aplica in cazul cand cererea depaseste 250 lei numai prin unirea capitalului cu dobanzile " .

art. 1193 - " Cel care a format cererea in judecata pentru o suma mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restrange cererea la 250 lei nu va fi primit a infatisa dovada prin martori "

art. 1194 - " Dovada prin marotri nu se admite nici in cazul cand cererea in judecata este pentru o suma mai mica de 250 lei, dar care este un rest dintr-o creanta mai mare, necontestata prin inscris "

art. 1195 - " Cand in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru care nu are inscrisuri, daca toate aceste cereri, unindu-se, trec peste suma de 250 lei, dovada prin martori nu poate fi admisa, chiar cand creditorul ar pretinde ca aceste creante provin din diferite cauze si ca s-au nascut in diferite epoci, afara numai daca creditorul a dobandit aceste drepturi de la alte persoane "

Exceptiile de la regulile de mai sus sunt prevazute in art. 1197 : " Regulile mai sus precizate nu se aplica in cazul cand exista un inceput de dovada scrisa " .

Se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia, sau a celui ce il reprezinta si care scriptura face a fi crezut faptul pretins ".

art. 1198 dispune - " Aceste reguli nu se aplica insa totdeauna cand creditorului nu i-a fost cu putinta a-si procura o dovada scrisa despre obligatia ce pretinde, sau a conserva sovada luata, precum :

La obligatiile care se nasc din cvasicontracte si din delicte sau cvasidelicte ;

2. La depozitul necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu si la depozitele ce fac calatorii in ospataria unde trag ; despre toate acestea judecatorul va avea in vedere calitatea persoanelor si circumstantelor faptului ;

3. La obligatiile contractante in caz de accidente neprevazute, cand nu era cu putinta partilor a face inscrisuri ;

4. Cand creditorul a pierdut titlul ce-I servea de dovada scrisa, din cauza de forta majora

neprevazuta .

  Puterea doveditoare a marturiei

Codul Civil nu precizeaza forta probanta a marturiei, deci, ea este lasata la libera alegere a judecatorilor, bazata pe intima lor convingere.

CAPITOLUL III

MARTURISIREA ( RECUNOASTEREA )

  Definitie

Marturisirea este recunoastera de catre o persoana a unui act sau fapt pe care o alta persoana isi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra autorului ei .

Din punct de vedere al dreptului civil, marturisirea este un act juridic, si din punct de vedere al dreptului procesula civil este un mijloc de proba .

Marturisirea, ca act juridic este irevocabila, deci nu poate fi revocata de catre autorul ei, " afara numai de va proba ca a facut-o din eroare de fapt " ( art. 1206 Codul Civil )

  Clasificare

Se disting, in Codul Civil art 1204-1206, doua tipuri de marturisiri : marturisirea judiciara, si cea extrajudiciara .

art. 1204 prevede: " Se poate opune unei parti marturisirea ce a facut sau inaintea inceperii judecatii, sau in cursul judecatii "

art. 1205 : " Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori " ;

art. 1206 : " Marturisirea judiciara se poate face inaintea judecatorului de insasi partea prigonitoare, sau de un imputernicit special al ei spre a face marturisire " .

Dupa modul de exprimare, se distinge intre marturisirea expresa si cea tacita

Dupa structura, exista trei feluri de marturisiri :

marturisirea simpla ( ori fara rezerve ) - este recunoasterea pretentiei reclamantului, facuta de catre parat, asa cum a fost formulata pretentia ;

marturisirea calificata - consta in recunoasterea de catre parat a faptului invocat de reclamant, dar si a altor imprejurari, strans legate de faptul invocat, anterior ori concomitent faptului pretins, care schimba semnificatia sa juridica

marturisirea complexa - consta in recunoasterea de catre parat a faptului pretins de reclamant dar si a altei imprejurari, ulterioare, care anihileaza pe primul .

  Problema indivizibilitatii marturisirii

art. 1206 din Codul Civil mentioneaza : " Ea ( marturisirea ) nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit "

Art. 1206 a suferit o modificare prin decretul 205/1950 si din aceasta pricina s-a iscat o controversa - marturisirea poate sau nu poate fi scindata, divizata ?

Aceasta problema nu se poate pune decat la marturisirea calificata sau la cea complexa, pentru ca marturisirea simpla nu se poate diviza .

Pentru rezolvarea problemei s-au enuntat doua terorii :

in prima teorie se sustine ca regula indivizibilitatii marturisirii se aplica in continuare, argument fiind faptul ca legiuitorul a pastrat neatinse dispozitiile privind indivizibilitatea marturisirii .

in cealalta teorie, se considera ca regula indivizibilitatii trebuie subordonata celor doua principii ale procesului civil : principiul adevarului si principiul rolului activ al judecatorului ; deci, regula indivizibilitatii marturisirii nu trebuie luata ca fiind imperativa , ci ca o recomandare facuta judecatorului .

  Puterea doveditoare a marturisirii

Se deosebesc doua perioade :

cea anterioara lui 1950, cand marturisirea era o proba perfecta, avand o deplina putere doveditoare, transand litigiul impotriva autorului ei ;

cea posterioara lui 1950, in care marturisirea a fost trecuta in randul celorlalte probe, adica lasandu-se forta probanta la aprecierea judecatorului .

Solutia in drept este asta ( se lasa forta probanta la aprecierea judecatorului ) dar, in fapt, marturisirea are, in continuare, o incontestabila putere doveditoare .

  Interogatoriul

Interogatoriul este mijlocul procesual de administrare a probei marturisirii

Marturisirea realizata pe calea interogatoriului este denumita marturisire provocata, iar cea fara interogator se numeste marturisire spontana .

CAPITOLUL III

PREZUMTIILE

  Definitie

Conform art. 1199 din Codul Civil prezumtiile sunt " consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut "

O alta definitie a prezumtiilor exista in doctrina : prezumtia este considerarea unui fapt ca existent, dedus din experienta altui fapt, vecin si conex, fie ca inducerea existentei unui fapt necunoscut din cunoasterea altui fapt, datorita legaturii ce exista intre cele doua fapte .

Prezumtia este o presupunere facuta de legiuitor sau de judecator .

  Clasificarea prezumtiilor

Dupa autorul lor, prezumtiile se impart in doua categorii :

prezumtiile legale - sunt cele ce reprezimta opera legiuitorului ;

prezumtiile simple - sunt acelea stabilite de magistrat ( judecator )

Dupa forta lor probanta, prezumtiile legale se impart in :

prezumtii absolute - cele ce nu pot fi rasturnate prin proba contrarie

prezumtii relative - cele ce pot fi rasturnate prin proba contrarie, fie mai usor, fie mai greu .

Sunt prezumtii legale :

- "Actele ce legea le declara nule pentru ca le priveste facute in frauda dispozitiilor sale

In cazurile cand legea declara ca dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezulta din oarecare imprejurari determinate ;

( Abrogat )

Puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat "

Sunt prezumtii absolute :

prezumtia puterii lucrului judecat

prezumtia privind limita maxima, de 300 zile, si cea minima, de 180 zile, dinaintea nasterii copilului care marcheaza timpul legal al conceptiunii