Teoria zonei pivot (Halford Mackinder) Sir Halford Mackinder (1861-1947) a fost decanul celebrei Facultati de stiinte economice si politice din Londra si vicepresedinte al Societatii Regale de Geografie. Expune pentru prima data ideile sale de geopolitica in comunicarea intitulata “Pivotul geografic al istoriei” (“The Geographical Pivot of History”), prezentata la Societatea regala pentru geografie in anul 1904. Ideea centrala a prelegerii era aceea ca istoria universala si politica mondiala au fost puternic influentate de imensul spatiu din interiorul Eurasiei, iar dominarea acestui spatiu reprezinta fundamentul oricarei incercari de dominare a lumii. “Aruncand o scurta privire asupra suvoiului larg al apelor istoriei - scria el - nu putem inlatura gandul referitor la o anumita presiune a realitatilor geografice asupra acesteia. Spatiile vaste ale Eurasiei, inaccesibile navelor maritime, acoperite acum de o retea de cai ferate - nu constituie oare tocmai ele astazi regiunea axiala a politicii mondiale? Aici au existat si continua sa existe conditii pentru crearea unei puteri militare si economice mobile… Rusia a luat locul imperiului mongol. Raidurile centrifugale ale popoarelor stepei au fost substituite de presiunile acesteia asupra Finlandei, Scandinaviei, Poloniei, Turciei, Persiei, Chinei. La scara globala ea ocupa o pozitie strategica centrala, comparabila cu pozitia Germaniei in Europa. Poate executa lovituri in toate directiile, dar poate fi si lovita din toate aceste directii… Este putin probabil ca oricare dintre revolutiile sociale imaginabile sa ii poata schimba raportul fundamental fata de spatiile geografice nemarginite ale existentei sale…” El a evidentiat cu pregnanta insemnatatea realitatilor geografice in politica mondiala, considerand ca una dintre cauzele care au provocat - direct sau indirect - razboaiele de proportii din istoria omenirii este “distributia neuniforma a pamanturilor manoase si pozitiile strategice diferite de pe suprafata planetei noastre”. 49932ies63rvl4c Referindu-se la expunerea lui Mackinder din 1904, Karl Haushofer aprecia: “O grandioasa explicatie a politicii mondiale, comprimata in cateva pagini”(Pozdneakov, “Geopolitica”, pag. 30). In 1919, in timpul Conferintei de pace de la Paris, Mackinder publica lucrarea “Idealurile democratice si realitatea” (“Democratic Ideals and Reality”). In Marea Britanie s-a dat putina atentie acestei lucrari. Ca o ironie, ecoul scrierilor lui Mackinder are loc in Germania, atat de framantata dupa primul razboi. Evenimentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial au trezit, in cele din urma, interesul pentru ideile din opera lui Mackinder si in Marea Britanie. Lucrarea “Idealurile democratice si realitatea” este retiparita in 1942, exact in aceeasi forma in care fusese publicata prima data. Mai mult, in 1943, in numarul din iulie al revistei “Foreign Affairs”, intr-o forma modificata si adusa la zi, apare comunicarea din 1904, cu titlul “The Round World and the Winning of the Peace”. Opera lui Mackinder reprezinta o interpretare cu finalitate strategica a geografiei lumii. Pentru a intelege ideile sale, este nevoie sa abandonam impartirea clasica a globului in oceane si continente si sa operam cu notiunile pe care ni le propune autorul englez: insula lumii si oceanul planetar. Unitatea oceanelor, considera Mackinder, este mai bine surprinsa de termenul ocean planetar decat de denumirile Atlantic, Pacific, Indian. Datele fizice sustin aceasta impartire. Din suprafata totala a globului trei patrimi sunt ocupate de apa. Numai o patrime revine uscatului, iar din aceasta suprafata doua treimi revin insulei lumii, formata din Europa Asia si Africa, in timp ce cealalta treime este formata din America de Nord si de Sud si din Australia. De ce considera Mackinder ca Africa face parte din insula lumii? Iata argumentele: exista o unire perfecta intre Africa si Asia in zona Suez (despartirea s-a facut de catre om prin construirea Canalului de Suez, n. n.) si una aproape perfecta la stramtoarea Bab-el-Mandeb. Concomitent, continentul negru este despartit de Europa doar de cativa kilometri de apa in zona stramtorii Gibraltar. ev932i9463rvvl Intrucat exista un ocean planetar, dominat la acea vreme in mod limpede de catre Marea Britanie, autorul isi concentreaza analiza pe insula lumii. Sunt numeroase argumentele in favoarea acestui demers. Mai intai, este vorba despre faptul ca insula lumii ocupa cea mai mare parte din suprafata de uscat a globului. Apoi, pe aceasta portiune a pamantului traia majoritatea populatiei lumii. In plus, insula lumii continea cele mai mari bogatii naturale. Cum spuneam mai inainte, analiza geografului englez are obiective strategice clare. El observase ca pe aceasta suprafata de pamant existau deja state puternice care puteau sa ajunga la dominarea intregii zone euroasiatice. In eventualitatea dezechilibrarii balantei de putere in favoarea unui singur stat, acesta s-ar fi putut extinde pana la tinuturile marginale ale Eurasiei, iar vastele resurse continentale ar fi putut fi folosite pentru construirea unei flote puternice, ceea ce ar fi reprezentat o sfidare la adresa suprematiei oceanice a Marii Britanii. Din aceasta perspectiva, Mackinder elaboreaza o teorie cu totul diferita privitoare la posibilitatile de dominare a continentului euroasiatic. Cheia adevarata a acestei dominatii este, potrivit lui Mackinder, asigurarea controlului asupra “ariei pivot” care se intinde de la Europa de est, trece peste stepele si padurile siberiene, pana aproape de oceanul Pacific. Autorul englez numeste aceasta regiune vasta “inima lumii”(heartland); in linii mari ea coincide cu teritoriul Rusiei (harta 2). De ce este importanta aceasta zona centrala a continentului euroasiatic? Pentru ca ea contine mari bogatii naturale si are o pozitie cheie pentru comunicarea intre si legatura dintre diferite zone ale globului. Ea este inconjurata de ceea ce Mackinder numeste inner (marginal) crescent, un cerc de state situate pe continent, dar care prezinta un important fronton maritim (oceanic). Intre ele figureaza Germania, Turcia, India, China. Urmeaza un outer (insular) crescent, un cerc de state geograficeste exterior continentului propriu zis, cum ar fi Marea Britanie, Africa de Sud, Japonia. Mackinder considera, in acel moment ca SUA sunt asa de indepartate de zona pivot a lumii incat nu le introduce nici in randul statelor care alcatuiesc outer crescent (harta3). Autorul englez stabileste trei conditii, trei reguli sau pasi pentru dominarea zonei pivot si, apoi, a intregii lumi, lansand o formula care a facut cariera: “Cine stapaneste Europa de est stapaneste inima lumii; Cine stapaneste inima lumii stapaneste Insula Lumii; Cine stapaneste Insula Lumii stapaneste lumea”.
Din constructia autorului nu putem omite intrebarile si preocuparile unui savant englez privitoare la fenomenele politice care puteau avea loc pe continent. De pilda, Mackinder a observat ca nu exista bariere naturale importante intre Germania si Rusia, ceea ce a facut posibile miscarile masive de populatie de la inceputul mileniului si ceea ce explica usurinta cu care turcii, de pilda, venind din Asia, au invadat Europa. De ce nu ar putea avea loc si o miscare in sens invers? se intreaba autorul englez. In fond, Mackinder era preocupat fie de o apropiere intre Germania si Rusia, fie de o expansiune a Germaniei spre rasarit, pana la punctul in care sa controleze chiar zona pivot. Pe de alta parte, el considera ca exista trei puteri continentale care au cucerit pozitii dominante in zona axiala (zona pivot): Germania, Rusia, China. Temerea sa era generata de o eventuala apropiere dintre statele axiale, ceea ce ar fi reprezentat un pericol la adresa puterii Marii Britanii. Ca modalitate de prevenire a constituirii unei asemenea axe, Mackinder preconiza intensificarea relatiilor de buna colaborare dintre Marea Britanie si Rusia. In 1943, Mackinder a reiterat ideea privitoare la existenta heartlandu-lui, pe care o considera mai valida si mai utila in contextul evenimentelor celui de-al doilea razboi mondial. Concomitent, el a operat unele modificari ale conceptiei sale. De data aceasta, el include in heartland si o parte din SUA, de la fluviul Missouri pana la coasta de est (era, in fond, recunoasterea rolului din ce in ce mai mare pe care SUA il jucau in politica mondiala). In noua configuratia a zonei pivot, oceanul Atlantic este denumit ocean interior, Marea Britanie o Malta la o alta scara, iar Franta un cap de pod ( bridgehead ). Este interesant de aratat ca geograful englez considera SUA o baza imensa, care datorita intinderii poate fi foarte greu cucerita. De fapt, SUA ar reprezenta un tip de heartland de dimensiuni mai mici in cadrul insulei lumii. Prin developarea importantei strategice a acestei zone, Germania, considera autorul englez, poate fi controlata din doua directii (harta4). Nu putem sa nu mentionam in acest context ca existenta unei mase compacte de pamant, precum heartland-ul a generat un tip special de strategie de aparare. Cum mentionau si R. Fifierd si E. Pearcy, ea consta in tehnica de a “vinde” spatiu pentru a castiga timp si de a construi la mare distanta in spatele frontului o industrie de aparare. Autorii amintiti denumesc aceasta strategie “strategia apararii in adancime” (“Geopolitics in Principle and Practice”, pag. 133). In articolul “The Round World and the Winning of the Peace” publicat in “Foreign Affairs” din iulie 1943, Mackinder ajunge la concluzia considerata inevitabila ca “daca Uniunea Sovietica termina razboiul victorioasa, atunci va fi sigur ca ea este cea mai mare putere de uscat, mai mult va fi puterea care ocupa pozitia de aparare cea mai avantajoasa din punct de vedere strategic. Heartland-ul reprezinta cea mai mare fortareata de pe pamant si pentru prima data in istorie este ocupat de o forta militara care isi este suficienta atat din punct de vedere al cantitatii cat si al calitatii”(R. Fifield and E.Pearcy, “Geopolitics in Principle and Practice”, pag. 135). O conceptie precum cea a lui Mackinder nu putea aparea decat dupa ce cunoasterea pamantului si explorarea fiecarui continent erau incheiate, dupa ce luase sfarsit un secol dens in evenimente politice, in care lumea asistase la ridicarea a doua noi puteri, ambele continentale. Mai intai, Rusia, care a ajuns la inceputul veacului trecut la Prut si la gurile Dunarii, asa incat Anglia si Franta au trebuit sa poarte un razboi (razboiul Crimeii) pentru a-i opri inaintarea impetuoasa spre Europa. Apoi Germania, care in 1870 a invins Franta, devenind una dintre primele puteri ale Europei. Era deci acum posibil nu numai sa fie construita o conceptie globala privitoare la spatiul terestru, ci si o conceptie care sa cuprinda ierarhii de importanta a diferitelor zone si regiuni ale lumii, cum erau ele recomandate de cercetarea geografica, precum si de cea istorica. Cu alte cuvinte, aceasta vedere globala nu este numai atotcuprinzatoare, geografic vorbind, ci are si o pregnanta dimensiune epistemologica, intrucat in tabloul de ansamblu, formele geografice si evenimentele istorice sunt prezentate intr-o “reala proportie”. Mackinder vede existenta noastra ca o unitate a contrariilor geografice: Om si Natura, puteri continentale si puteri maritime, “inner or marginal crescent”, “outer or insular crescent” Astfel, el ofera un tablou al vietii politice internationale ca un spectacol spatial, ca o reala drama teatrala (“the stage of the whole world“) in care actorii sunt reprezentati de regiunile lumii si de legile pe care le ascunde dispunerea formelor geografice ale globului pamantesc. Pentru cei ce se vor arata surprinsi de importanta decisiva pe care Mackinder o acorda heartlandului, vom mentiona ceea ce s-a remarcat deja in literatura de specialitate ca teoria autorului englez a fost elaborata intr- un moment cand “zona pivot” nu avea o contragreutate de ordin geopolitic. La inceputul secolului aceasta contragreutate nu putea fi reprezentata nici de Germania, nici de Marea Britanie, nici chiar de Europa in ansamblu. Cine priveste atent harta continentului va observa fara greutate ca Europa nu este decat o prelungire a blocului masiv de pamant euroasiatic. La acea vreme nici SUA nu aveau o prezenta impunatoare pe scena economica si politica a lumii, desi observatorului atent nu putea sa-i scape faptul ca aceasta tara intrunea mai toate conditiile pentru a ajunge o superputere. Ceea ce a devenit foarte clar in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial. Este, neindoielnic, un merit al lui Mackinder ca a modificat teoria sa in acord cu evolutiile semnificative pe plan mondial, acordand unei zone din SUA statutul de heartland de dimensiuni reduse.
