Ion Conea - viziunea strategica asupra geopoliticii Exista in conturarea obiectului de studiu al geopoliticii doua contributii romanesti de mare semnificatie, asupra carora ne propunem sa insistam la inceputul celui de-al doilea curs dedicat delimitarii obiectului de studiu al geopoliticii. Prima, legata de numele geografului Ion Conea, este construita in directa legatura cu viziunea lui Kjellen despre vecinatate si studiul vecinatatii. Ion Conea plaseaza obiectul de studiu al geopoliticii in domeniul relatiilor internationale, retinand pentru aceasta disciplina doua seturi de preocupari. 35611fuv49mik4t 1. In primul rand, el considera ca “Geopolitica nu va studia statele in parte, ci jocul politic dintre state”, ca “Geopolitica va fi stiinta relatiilor sau – si mai bine - a presiunilor dintre state” (“Geopolitica. O stiinta noua”, vol. “Geopolitica”, pag.78). Inainte de a trece mai departe la prezentarea conceptiei lui Conea, nu putem sa nu mentionam un termen nou pe care geograful roman il foloseste adesea, anume Druckquotient-ul, termen folosit prima data de Alexandru Supan. Rudolf Kjellen a vorbit de presiunea pe care un stat o suporta in fiecare clipa la hotare, subliniind ca orice stat trebuie sa se considere, oarecum, asediat. Supan a incercat sa dea expresie matematica acestei presiuni recurgand la notiunea de Druckquotient. Acesta se obtine prin insumarea populatiilor din tarile vecine unui stat si impartirea acestei sume la numarul populatiei statului respectiv. Astfel, pentru o serie de state mici si mijlocii dinainte de primul razboi mondial druckquotientul calculat de Supan era: Olanda - 11,7, Belgia - 14,7, Romania - 30,8, iar Elvetia - 50,9. Fireste, intr-o perioada, cum este cea contemporana, in care tendinta dominanta este cea de integrare, presiunea la granitele unui stat nu mai are relevanta pe care o avea altadata. Totusi, ea reprezinta un indiciu demn de luat in seama. Alexandru Supan vorbeste de presiunea demografica, tema asupra careia vom reveni in prelegerea consacrata acestei teme de mare actualitate. Prin extrapolare, putem vorbi de o presiune culturala, economica, informationala. Starea de asediu de care vorbea Kjellen reprezinta insumarea tuturor acestor elemente. Acest nivel de analiza al relatiilor internationale este extrem de important si el nu trebuie subestimat in nici o privinta. Cele mai multe conflicte sau stari de tensiune decurg, adesea, din cresterea decalajelor de presiune la granita dintre state, care stimuleaza poftele de agresiune ale statului avantajat de noua situatie. Nu vom capata o intelegere adecvata a dinamicii relatiilor dintre state daca ne vom lipsi de aceasta analiza. ui611f5349miik Daca este sa facem o obiectie, ea nu priveste importanta problemei, ci faptul ca este oarecum unilateral formulata. Ca sa studiezi jocul politic dintre state si presiunile dintre acestea, este, mai intai, nevoie sa existe, in prealabil, o vedere aplicata asupra a ceea ce se intampla in interiorul respectivelor state. “Presiunea” si “jocul politic” au un numitor comun: starea interna a statelor respective. Altminteri nu prea exista sanse sa intelegem “jocul”, mai mult daca nu ar exista prefaceri in situatia interna a statelor, s-ar anula chiar si ideea de joc, pentru ca acesta nu ar mai fi alimentat decat de datele geografice care sunt fixe. Ne spune acest lucru si Kjellen: “Obiectul politicii este Statul…Statele sunt acei actori ai istoriei pe care ii numim Anglia, Germania etc. Ele ni se infatiseaza ca realitati obiective si pline de viata. Aceste realitati supraindividuale, care pot fi percepute empiric, ne preocupa aici. Sunt fiintele pe care le percepem in perspectiva ca patrie. Monografia mea despre Suedia reprezinta o tentativa de a vadi si de a descrie stiintific o singura patrie cu tot ce cuprinde. In perspectiva acestui punct de vedere, politica este stiinta despre patria proprie si despre cea a altora” (“Grundriss…”, in I. Conea, “Geopolitica. O stiinta noua”, vol. “Geopolitica”, pag. 9). Iar geopolitica este un capitol al politicii. 2. In al doilea rand, I. Conea defineste geopolitica, intr-un sens mai cuprinzator, drept “stiinta mediului politic planetar”. “Geopolitica apare ca stiinta atmosferei sau a starii politice planetare. Ea trebuie sa ne prezinte si sa ne explice harta politica. Aceasta harta – intelegerea si prezentarea ei – formeaza sau ar trebui sa formeze obiectul ei” (I. Conea, “Geopolitica. O stiinta noua”, Extras, pag.31). Pe aceasta harta putem identifica puncte si regiuni de “maximum” si puncte si regiuni de “minimum”. Primele intereseaza cu deosebire geopolitica, intrucat ele sunt zone “de frictiune sau de convergenta a intereselor si disputelor”, individualitati geografice formate din acele regiuni raspandite pe suprafata planetei cum ar fi Marea Rosie, Marea Mediterana, Oceanul Pacific etc. De aceea, “geopolitica are drept obiect mai degraba problemele politice si economice pe care le pun regiunile si marile individualitati ale planetei si nu atat problemele politice si economice, care sa priveasca un singur stat; ea analizeaza, asadar, regiunile naturale care la un moment dat pun probleme de politica si economie mondiala” (Idem, pag. 33). Este evident ca Ion Conea defineste geopolitica tot din perspectiva geografica. De altfel el o spune explicit: “acest mediu politic trebuie urmarit si definit pe temei geografic” (idem, pag. 80). De fapt, autorul imbratiseaza cu preponderenta o viziune strategica asupra geopoliticii, asa cum intalnim cu deosebire la scoala anglo - saxona privitoare la aceasta disciplina. Important in devenirea hartii politice a lumii este sa urmarim punctele ei de “maxim”, zonele strategice unde se intalnesc si intra in disputa interesele tarilor din zona sau ale marilor puteri.
