PERIODIZARI
IN EVOLUTIA CONTABILITATII
Contabilitatea este o stiinta constituita,deoarece opereaza cu un vocabular specific, dispune de o metoda proprie, de principii si legitati proprii care guverneaza grupul de fapte si fenomene investigate.Ea are evident si o istorie cuprinsa intre primele register de conturi descoperite in sanctuarul ziguratului antic si modelele contabile de mare suplete, construite in zilele noastre.
In evolutia contabilitatii se pot distinge cinci perioade:
I- primele inceputuri ale insemnarilor contabile pana la anul 1202;
II- anii 1202-1494;
III- anii 1494-sfarsitul anului 1600;
IV- anii 1600-1795;
V- 1795-pana in present.
O incursiune in istoria contabilitatii semnifica un authentic act de cultura, dar in acelasi timp, un demers deosebit de complex. Privind retrospectiv la istoria omenirii, la epoci si civilizatii disparute deja, ne uimeste similaritatea unor idei si solutii, pe care numai orgoliul si lipsa de informare ne pot indemna sa le consideram descoperiri ale lumii moderne. Realizari de exceptionala valoare practica si stiintifica, rezistand timpului pana in present, constituie mesajele pe care aceste civilizatii disparute il trimit ca un ecou zilelor noastre. In antichitate, grecii, persii si incasii tineau socotelile cu ajutorul unor sfori innodate, de diferite culori. Ansamblul acestora constituia veritabile register de evidenta. Pastorii si-au numarat turmele gravand linii verticale pe bucati de lemn. Brutarii din Franta foloseau aceasta metoda pentru a numara painea vanduta pe datorie. In Mesopotamia se utilizau, acum cinci mii de ani, tablitele de argila imeda pentru a consemna prin gravare operatiile care au avut loc.
La
Scribii din Egiptul faraonilor tineau socotelile pe papirus. Cu timpul, locul frunzelor de papirus a fost luat de pergament si apoi de hartie. Evolutia contabilitatii este legata de evolutia schimburilor comerciale. De la simple insemnari s-a trecut la contabilitatea memoriala, contabilitatea in partida simpla si contabilitatea in partida dubla. Cea mai veche contabilitate memoriala a fost tinuta de bancherii din Florenta, inca la anul 1211, cand se foloseau termenii de "dare" si de "avere", deveniti mai tarziu "debit" si "credit"
Renumitul autor englez Brown, sublinia intr-un tratat de" Istorie a contabilitatii si contabililor" ca cel care "manifesta dorinta sa devina maestru intr-o arta, trebuie sa studieze mai intai istoria. Fara fundament istoric constintele noastre sunt precare iar judecata fenomenelor din present este incompleta si lipsita de maturitate." In acelasi context cu peste trei secole in urma, marele illuminist francez, filozoful Rene Decartes, afirma:".trebuie citite scrierile celor vechi, deoarece legatura lor ne da avantajul imens de a putea folosi lucrarile atator oameni, fie pentru a cunoaste aceste lucruri care au fost ingenios descoperite altadata, fie pentru a sti ce ne mai ramane de descoperit de aici incolo." Reintoarcerea in propria istorie, ca mijloc de anticipare al viitorului, este ezprimata si prin versurile "Luceafarului" eminescian:
"Vrei viitorul a-l cunoaste?
Te-ntoarce spre trecu
Semnificatia aparitiei lucrarii savantului italian Luca Paciolo
Nevoia de a sti impune aparitia si dezvoltarea unei stiinte. Practica stimuleaza progresul stiintei. "Fiica a experientei" in opinia marelui Leonardo da Vinci, stiinta procedeaza la exprimari conceptuale inteligibile si generalizatoare.
Sub impulsul unei intense vieti economice, mentionam aparitia primei opera scrise de contabilitate la sfarsitul secolului XV. Italia este locul unde s-a nascut unul din cele mai mari imperii ale istoriei. Fauritorii de epoca si civilizatie, romane au dominat lumea intr-un triplu sens: cu spada, cu crucea si cu legea. Tot ea a daruit posteritatii splendorile de forma si culori create de Michelangelo, Rafael sau Leonardo da Vinci. Printr-o generoasa predestinare, acelasi Spatiu avea sa-l dea lumii pe primul autor al unei opera scrise de contabilitate: Luca Paciolo.
In perioada secolelor XI-XV asistam la o dezvoltare continua a fortelor de productie. Italia este tara unde "productia capitalista s-a dezvoltat mai devreme ca-n alte tari. Se dezvolta puternic comertul, negustoria, mestesugurile si odata cu ele orasele considerate drept adevarate centre politico-economice". Folosirea cifrelor arabe si a metodelor de calcul capata o larga raspandire prin publicarea in 1202 a lucrarii lui Leonardo Pisano"Liber abaci". Biserica ocupa locul dominant in societate.
In 1494 se publica la Venetia, cea mai importanta lucrare a savantului matematician Luca Paciolo, "Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportinalita". Structurata in doua parti, aritmetica si geometria, lucrarea lui Paciolo a marcat de fapt momentul de consacrare oficiala a stiintei contabilitatii. Prin asezarea in centrul sistemului de calcul a contului "Capital", Paciolo formuleaza pima egalitate contabila, intre conturile "Casa" si "Capital", din care prin extensie se deduce relatia de echilibru "Avere"="Capital". Autorul utilizeaza pentru prima data termini cum ar fi:
"bilancio" care semnifica balanta de verificare, prin care se pune in evidenta relatia formala(Debit=Credit);
"pro e dano" profit si pierdere.
Benedetto Cotrugli-autorul fara noroc
Luca Paciolo a publicat prima descriere a contabilitatii in partida dubla in anul 1494, la putina vreme dupa inventarea tiparului de catre Gutenberg. Inainte de aceasta data, in anul 1458, un alt italian Benedetto Cotrugli, politician la Ragusa, termina redactarea manuscrisului unei lucrari de contabilitate in partida dubla "Della mercatura a del mercante perfetto".
Autorul trateaza notiuni comerciale privind vanzarea si cumpararea pe credit sau cu plata in bani, inclusive tehnica utilizarii cambiei si gajului. Referindu-se la partida dubla, Cotrugli precizeaza faptul ca in jurnal trebuie sa se inregistreze capitalul negustorului care se trece apoi in Cartea mare, odata cu celelalte conturi deschise pentru persone si bunuri. Profitul sau pierderea trebuie trecute la contul "Capital".
Adevar sau legenda?Marco Polo si originile contabilitatii in partida dubla
Mare negustor si calator, italianul Marco Polo a trait cu doua secole inaintea lui Paciolo, respective intre anii 1254-1324. Minte agera si iscoditoare, Marco Polo este remarcat si numit de catre han intr-o importanta functie de conducere administrativa. Se pare ca aici europeanul a venit in contact printer altele si cu un ingenios mod de organizare a insemnarilor contabile.
Dupa o lunga perioada de sedere departe de locurile natale, Marco Polo, temperament latin, simte nevoia sa se intoarca acasa. Autoritatile permit plecarea dar numai dupa semnarea unu juramant din care sa rezulte ca va pastra secret pana la moarte tot ceeea ce a cunoscut nou pe meleagurile vizitate. Marco Polo accepta conditia si dupa o lunga calatorie revine la Venetia. In lupta pentru suprematie, orasele-stat italiene se confruntau in aceasta perioada atat pe plan economic, cit si pe plan militar. La putina vreme dupa intoarcerea acasa, Marco Polo, commandant de corabie, cade prizonier in mana genovezilor.
Prizonierului i se ofera libertatea cu o singura conditie:sa destainuie tot ceea ce stie in legatura cu modul de a pune ordine si lumina in insemnarile referitoare la viata economica. Iubind mai mult liobertatea decat juramantul, Marco Polo ar fi expus atunci tot ce stia depre contabilitate in partida dubla. Iata cum dupa un periplu atat de lung, o parte a "secretului lui Marco Polo" a fost tradata de insasi .marele calator. Posteritatea nu detine nimic concret din insemnarile lui Marco Polo cu privire la contabilitate. Daca Marco Polo a "descoperit" si apoi a expus mecanismele contabilitatii in partida dubla, cu aproape doua secole inaintea lui Paciolo, primatul savantului matematician poate fi pus in discutie.
Odata cu aparitia lucrarii lui Paciolo s-a deschis in domeniul economic un nou current de gandire privind organizarea activitatii economice pe principii economice, profitabile. Prin opera Summa "s-a asezat piatra fundamentala la temelia literaturii contabile",ea fiind samburele din care a incoltit rodul straduintelor celor care au incercat sa faca lumina in labirintul acestei stiinte.
Secole de influenta pacioliana asupra gandirii economice si contabile
Nici o alta lucrare nu a impulsionat atat de mult organizarea calculului economic si prin aceasta activitatea economica insasi, ca opera contabila semnata de Luca Paciolo. Adept al principiului "ubi non est orde, ibi confusio", adica "unde nu este ordine, domneste confuzia", Paciolo trateaza la un nivel superior cunostinte din domeniul creditului, finantelor si contabilitatii. Prin opera de pionierat a savantului matematician, stiinta conturilor dobandeste o deosebita insemnatate, iar cunostintele de contabilitate se raspandesc in intreaga Europa.
De la "secolul cel mare" la crearea metodei. "Jurnal cartea-mare"
In perioada urmatoare aparitiei lucrarii lui Paciolo, se manifesta un interes deosebit pentru cunoasterea "artei calcului economic". Perioada cuprinsa intre anii 1494-1600, este numita de profesorul Dumitru Voina, drept faza evolutiva a contabilitatii, respective secolul cel mare. Pentru Italia mentionam urmatorii autori de opera contabila: Givanni Antonio Tagliente, Girolamo Cardano, Domenico Manzoni si Angela Pietra. Germania este prezenta in aria preocuparilor contabile prin Henricus Gramateus, Mathaeus Schwartz si Wolffgang Scweicker, iar Franta prin Pierre de Savonne si Martin Fuster. Un anumit decline inregistreaza evoluttia gandirii contabile in Italia, intre anii 1600-1795.
Autori ca Giovani Domenico Peri, Giovani Moschetti si Andrea Zambelli in secolul XVII, sau Giuseppe Forni si Petro Paolo Scali in secolul XVIII, nu mai pot reda gandirii contabile italiene stralucirea de odinioara. Ordonanta lui Colbert de la 1673, la a carei elaborare a contribuit si Jacques Savary, are un efect catalizator asupra dezvoltarii stiintei calculului digafic. Jacques Savary, Mathieu de la Porte, Samuel Richard, Bertrand Francois Barreme si in special Edmond Degranges, moment de referinta pentru aceasta perioada, confera Frantei dreptul de a fi "vioara intai" in gandirea acestei epoci. Primul autor care reuseste sa aduca o perfectionare contabilitatii lui Paciolo, creand o adevarata "bresa" in tehnica pacioliana, este francezul Edmond Degrages. Acesta reuneste cele doua registre separate la Paciolo,(jurnalul si cartea mare), intr-un singur registru, ale carui conturi prezinta intr-un singur tablou situatia afacerilor unui comerciant.
Noi realizari in secolul al XIX-lea. De la P.R. Coffy la J.Fr. Schär
Numit de catre profesorul Joseph Vlaemminch drept "secolul contrastelor",veacul al XIX-lea reprezinta un adevarat salt cantitativ in gandirea contabila. In acest interval vad lumina tiparului un numar de 1172 lucrari de contabilitate semnate de 1727 autori. Acelasi secol XIX va fi numit de italianul Federigo Mellis, drept faza contabilitatii aplicate in administratiile publice si private. Franta se mentine la inalte cote axiologice prin celebrul Pierre Robert Coffy la cara se adauga Jean Jaques Quenei, Henry Lefevre, Eugen Leautey si Guilbault.
Dupa L.Gomberg, Coffy este primul cercetator care a reusit sa fundamenteze stiintific obietul contabilitatii. In lucrarea fundamentala "Tableau synoptique des principes généreaux de la tenue des livres à parties doubles",Coffy exprima un punct de vedere original asupra obietului contabilitatii. Cunoasterea capitalului in dinamica modificarilor lui structurale, a cauzelor si efectelor aflate intr-o conexiune permanenta, reprezinta elemente de real progres in definirea contabilitatii. Aportul lui Coffy, este din acest punct de vedere, fundamental.
Secolul XIX si inceputul secolului inregisreaza importante contributii aduse de gandirea germana prin Manfred Berliner, Georg Kurtzbauer la care adaugam elvetienii Hügli si Schär. Ultimii doi dezvolta teoria duplicismului materialist cu doua serii de conturi.
Johan Wolfgang Göethe-Fabio Besta-Ion Ionescu de la Brad; asociere de idei
Stiinta consacrata, verifica prin observatiuni practice si de gandire corecta, formulata special si metodic intr-un sistem rational de cunoastere, contabilitatea a polarizat constant interesul unor "catalizatori" ai progresului umanitatii. Ganditorul de la Weimar, adevaratul OM in expresia lui Napoleon, a subliniat in cuvinte de rara frumusete, utilitatea contabilitatii in viata omenirii.
Fabio Besta creaza o teorie, materialista, bazata pe valoarea obiectului contului. In conceptia sa, obiectul contului este o marime materiala, masurabila si cuantificabila in etalon monetar. Fabio lasa posterioritatii o lucrare fundamentala "La Ragioneria", pe care o publica in trei volume, la Bologna in anul 1880. Besta circumscrie contabilitatea stiintelor morale, care este, prin natura sa o stiinta de aplicatii concrete si materiale, o "stiinta a controlului economic" in relatii cu stiintele juridice si sociale. Prin intreaga lui opera, Fabio Beste poate fi considerat un precursor al stiintei organizarii administrative a intreprinderilor.
Accesul catre universul culturii tehnice si tehnice europene a fost facilitat pentru noi romanii si de catre eruditul savant, agronom si economist Ion Inescu de la Brad. Cu un secol si jumatate in urma, opera semnata de Ion Ionescu de la Brad repreyenta cea dintai lucrare de analiya economica, in care problemele practice si teoretice se pun intr-o maniera originala.avm in vedere lucrarea « Darea de seama asupra administrariis domeniilor Altetei sale, marele Vizir Risid Pasa de la 1 martie 1853 pana la 1 martie 1854 », prin care autorul probeza stapanirea profunda a cunostintelor economice. Cu spiritul sau patrunzator, Ion Ionescu de la Brad vedea in contabilitate nu numai un instrument de supraveghere a mijloacelor de productie, si a rezultatelor activitatii desfasurate, ci si o autentica forta previzionala, o busola de orientare in actiunile desfasurate.Pe drept cuvant, posteritate avea sa considere ulterior contributiile aduse de Ion Ionescu de la Brad, drept « teorie si practica, gandire rationala si analiza economica, conoastere eficienta si educatie economica »
Lupta dintre teoriile conturilor.Triumful teoriilor materialiste
Cercetari asupra bazelor stiintifice ale contabilitatii
Secolul XIX este perioada cea mai fericita in ceea ce priveste literatura contabila publicata lupta pentru demonstrarea bazelor stiintifice ale contabilitatii renaste pe pamantul Italiei, care revine astfel in competitia creatorilor contabili de talie europeana si universala. Ocupandu-se de creativitatea stiintifica in contabilitate, marele doctrinar belgian, profesor Joseph Vlaemminck distinge cele trei scoli de contabilitate: lombarda, toscana si venetiana.
Scoala lombarda este reprezentata prin Francesco Villa, promotorul contabilitatii, stiintifice, care considera contabilitatea drept un complex de norme economice administrative, aplicate la arta de a tine conturile sau registrele. In lucrarea "Elementi di administrazioni e contabilita", publicata la 1850, Villa considera aritmetica si "tinerea registrelor" drept cele doua instrumente fundamentale ale contabilitatii.
Scoala toscana este dominata de conceptia teorie personaliste asupra contabilitatii, fiind reprezentata de personalitatii proeminente ale culturii economice italiene: Francisco Marchi, Giuseppe Cerboni, Giovanni rossi, Michele Riva si Giovanni Massa. Francisco Marchi expune teoria sa in lucrarea "cinquecontisti overo la ignannevole teoria cheviene insegna ta intorno al sistema di scrittura a parti doppia"care apare la Prato , in 1867.Potrivit acestei teorii, in orice intreprindere activeaza patru categorii de oersoane si anume:
proprietarul sau intreprinzatorul;
administratorul (intreprinderea insasi):
agentii;
corespondentii.
Giuseppe Carboni si-a legat numele de logismografie, o contabilitate in forma tabelara. Cerboni considera ca operatiunile administrative dau nastere la raporturi de debit si credit, intre persoane fizice sau juridice, capabile de drepturi si obligatiuni, prin ele sau reprezentantii lor, care au interes sau exercita o actiune in intreprindere. Conceptia sa este expusa in lucrarea "La ragioneria scientifica".(1886) sub influenta acestei scoli, in tara noastra a scris profesorul iesean Constantin Petrescu.
Scoala venetiana are drept fondator pe Fabio Besta, care creaza o teorie proprie, materialista, asupra conturilor. Contributii in ceea ce priveste teoriile conturilor aduce si Emanuelo Pisani, care dezvolta o conceptie materialista, fiind un intermediar intre gandirea lui Beste si a lui Cerboni. Francezul Penglaou exprima un mare adevar atunci cand afirma ca problema "Contabilitatea-stiinta, tehnica sau arta"a parcurs de fapt toate secolele ce au trecut de la Pacilo incoace. Pe linia unui raspuns care sustine caracterul de stiinta al contabilitatii se inscriu in secolele 16-17 Benedetto Cotrugli, Pierre de Savonne si ludovico Flori.Exista autori care considera ca teoria contabilitatii este construita pe fundamente stiintifice, incepand cu edmond Degranges- tatal. Din seria ganditorilor care au demonstrat caracterul de stiinta al contabilitatii, se detaseaza in secolele XIX si XX elvetienii Hűgli si Schär precum si francezii Coffy si Fages. Autorul Walter le Coutre considera ca pentru practicianul ingust, contabilitatea este evident o tehnica, repetata mecanicist, dupa norme sau scheme prestabilite; pentru omul de stiinta si cugetatorul adanc,contabilitatea devine indiscutabilobiectul unei cercetari serioase. Stiinta contabilitatii "prezinta in cel mai inalt grad caracterul de sistem logic al unor afirmatii a caror certitudine este controlata in maxima masura posibila"
Promovarea conceptului matematica in contabilitate
Contabilitatea nu este numai o stiinta a cantitatii, ci si o stiinta a echivalentei. Privita in aspectul sau integral, contabilitatea apare ca o constructie arhitecturala de cea mai frumoasa armonie.(St. Dumitrescu, D.Toma"Principiile contabilitatii").Armonia echilibrului contabil rezulta in primul rand din principiile care guverneaza miscarile de valori, puse in evidenta prin calcule matematice. In 1803, la Berlin, J.O.Maisner publica lucrarea "Die Kunst in drei Stunden ein Buchhalten Zu Werden ", in care utilizeaza formule algebrice pentru demonstrarea miscarilor de valori dintr-un perimetru dat.
Ulterior, in aceeasi arie de preocupari, se inscriu cu merite deosebite, G.D. Asupurg, F.Hügli si J.Fr.Schär.Asupurg este cel care a dezvoltat teoria materialista cu doua serii de conturi a lui kurtzbauer. El a explicat esenta contabilitatii in partida dubla prin egalitatea matematica a soldurilor celor doua serii de conturi care se completeaza reciproc.
Elvetianul Hüngli isi dezvolta conceptia sa pe relatia A-P#C, considerand ca intregul complex patrimonial al intreprinderii este constituit din substante patrimoniale active(bunuri si creante) si pasive(datorii). Diferenta dintre cele doua categorii de substante reprezinta in gandirea lui Hügli patrimoniul net sau averea curata.
Aprofundarea conceptului matematic in contabilitate este realizata si de catre profesorul german Johan Fr. Schär, care precizeaza ca in fata oricarui organism economic exista simultan elemente de avere activa si pasiva. Diferenta dintre substanta activa, ca parte pozitiva si substanta pasiva, ca parte negativa, reprezinta avere curata,respectiv capitalul,conform relatiei A-P=C. Schär urmareste printr-un sistem de relatii metematice varietatea miscarilor posibile, atat in conturile de substanta cat si in cele de capital.
In anul 1921, la Berlin, Schär publica lucrarea "Buchhaltung und Bilantz", unde fixeaza ca motto, o fraza care exprima forta de cunoastere a contabilitatii, raportata la cele trei timpuri ale existentei:"contabilitatea este judecatorul drept al trecutului, indrumatorul prezentului si consilierul indispensabil al viitorului". Autorul subliniaza importanta celor trei modalitati de abordare a contabilitatii astfel:
modul de privire matematic mijloceste abstractia si ne deschide fiinta spre siinta propriu zisa a contabilitatii;
modul de privire juridic ia forma dreptului de tinere al registrelor;
modul de privire pur economic conduce la domeniul mare al practicii de tinere a registrelor. Proprietatea fiecarei gospodarii asupra caruia economistul are putere de administrare pote fi privita dupa Schär sub un dublu aspect:
din punct de vedere concret ea este formata din bunuri economice concrete, fungibile, a caror suma ne dau averea totala;
din punct de vedere al originii sale juridice, al izvoarelor de formare, se numeste in limbaj contabil capital, notiune care exprima puterea abstracta de dispunere asupra averii.
Schär a reusit sa fundamenteze matematic scopul contabilitatii duble, respectiv determinarea averii nete.
Contributii la dezvoltarea conceptului matematic in contabilitate au adus de asemeni si francezii Eugen Leautey si Adolph Guilbault. Tot pe linia dezvoltarii conceptului matematic in contabilitate retinem si contributiile lui Girolamo Cardano, Valentin Mehner, Simon Stevin, Bertrand Francois Bareme.
Fenomenul matematizarii constituie o realitate si s-a accentuat odata cu introducerea mijloacelor moderne de calcul. Problemele de calcul, programare, modelare si elaborare a unor scenarii pentru viitor, nu pot fi realizate fara aportul instrumentului matematic.
Opinia despre comtabilitate a economistului german Werner Sombart
Economistul german W. Sombart a subliniat rolul catalizator al contabilitatii in dezvoltarea economica generala.
Contabilitatea afirma Sombart, este stiinta care a contribuit pentru prima oara la afirmarea spiritului de organizare si conducere stiintifica, spirit care a format multa vreme o insula izolata intr-un ocean de empirism. "Partida dubla" a permis capitalismului sa-si perfectioneze normele de conducere ale intreprinderii, intrucat prin utilizarea contabilitatii, se realiza cele doua conditii esentiale de care depinde calitatea administrarii patrimoniului: ORDINEA si CLARITATEA. Este stiut ca tocmai "ordinea si claritetea maresc gustul de a economisi si de a castiga al intreprinderii".(W. Sombart- "Der Moderne Kapitalismus"). Exprimarea lui Sombart este deosebit de edifiactoare. "Nu ne putem inchipui capitalismul fara contabilitate. Ele se intregesc una pe alta in forma si continut, si ne putem indoi daca capitalismul vede in contabilitatea dubla un instrument pentru a-si mari puterile, sau contabilitatea, din spiritul sau a lasat sa se nasca capitalismul".
Contributii romanesti la progresul contabilitatii
Desi ca activitate practica contabilitatea a fost folosita in spatiul romanesc din vremurile cele mai indepartate, o literatura contabila, care sa generalizeze din punct de vedere conceptual aceasta realitate a vietii noastre economice, a aparut abia in prima jumatate a secolului XIX. Desi, cunoscusera o civilizatie infloritoare, daco-getii nu au cunoscut scrisul. Statul dac tinea, dupa ocuparea romana, o socoteala asupra visteriei si a altor elemente patrimoniale. Din documentele ramase de pe vremea ocupatiei romane, rezulta ca in Dacia Romana se practica o contabilitate riguroasa privitoare la exploatarea minelor aurifere, urmarirea veniturilor acestora, precum si pentru consernarea tributurilor cuvenite statului roman.
S-au pastrat cateva table cerate referitoare la constituirea unor societati camataresti (societas danistaria), precum si la imprumuturile cu dobanda acordate de acestea. Mai tarziu, conturi de venituri si cheltuieli, catastife si register vamale, hrisoave si alte documente atesta prezenta unor insemnari de natura contabila in orasele Sibiu, Brasov, Rasnov. Utilizarea lor capata amploare incepand cu secolul XIV. In conditiile unei indelungate dominatii straine, in anul1837, apare la Brasov, prima lucrare imprimata de contabilitate in partida dubla, sub semnatura dascalului brasovean Emanoil Ioan Nichifor, care ofera astfel neamului sau o adevarata pilda de patriotism. Merita mentionat faptul ca Nechifor creeaza o terminologie proprie, in limba romana, ceea ce pentru acea perioada a constituit o munca de pionierat deosebit de dificila.
Primul manual de contabilitate in limba romana contine procedee si calcule economice, principii de morala si etica comerciala, notiunu de administratie de drept commercial. Ceva mai tarziu, la1844, la Bucuresti, apare lucrarea "Scrittura Doppia sau tinerea catastifelor", sub semnatura lui Dimitrie Jarcu. Tot in secolul XIX, mentionam numele savantului Ion Ionescu de la Brad, primul autor roman preocupat de aplicarea contabilitatii in agricultura. Profesorul Theodor Stefanescu editeaza in 1874, "Cursul de contabilitate in partida dubla" .
Un curent de larga audienta au lansat prin scoala patrimonialista, profesorii Spiridon Iacovescu si Alexandru Sorescu. Noi elemente de gandire aduc in patrimonial contabil profesorii I.N.Evian si Dumitru Voina. Primul dezvolta conceptia economica asupra contabilitatii prin doua lucrari fundamentale, iar cel din urma a creat teoria economico-juridica. Dupa anul 1989,catredele universitare de specialitate din tara noastra au elaborate numeroase tratate, studii si lucrari prin care se realizeaza procesul de armonizare al contabilitatii romanesti cu reglementarile europene si Standardele Internationale de Contabilitate.
Secolul XIX este numit secolul contrastelor, in care se constata pe de o parte, aparitia unor lucrari de contabilitate lipsite de un bun continut economic, ethnic si teoretic, si pe de alta parte, se realizeaza opera de valoare incontestabile, cu conceptii noi si teorii indraznete, cuprinzand o adanca gandire, care le ridica la nivelul celor mai bune lucrari economice.
BIBLIOGRAFIE
Dumitru Voina, "Faze din evolutia contabilitatii", Ed. Cioflec, Cluj, 1930.
C. G. Demetrescu, "Istoria contabilitatii", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
R. Petris, "Bazele contabilitatii", Ed. DidacticA si Pedagogica, Bucuresti, 1980
