Sarea - totul despre sare

1.Generalitati despre sare

Daca ziua este insorita, si curcubeul se rasfrange peste aceasta multitudine de mici ramasite de istorie a planetei pe care noi supravietuim, incepem sa ne gandim cum aceste mini curcubee au patruns in viata noastra.

Clorura de sodiu (NaCl) numita si sare gema este una din cele mai raspandite substante din natura. Din vremuri strabune, oamenii pamantului romanesc si-au intampinat oaspetii cu paine si sare, simbol al belsugului si al bucuriei de a gusta roadele muncii.

In primele timpuri, oamenii au cunoscut sarea ramasa pe malurile lacurilor in vreme de seceta, ori vara pe tarmul marii. Mai tarziu sarea a fost descoperita in aglomerarile saline. Sa incercam sa patrundem structura acestui interesant mineral. Un bulgare de sare este format dintr-o ingramadire de cristale mari si transparente, ce au uneori o nuanta verzuie vanata. De multe ori in sare se gasesc mici fragmente de carbune sau de chihlimbar pe langa oxizi de fier sau argila cenusie.

Fenicienii au fost primii negutatori care aprovizionau cu sare popoarele ce locuiau in jurul Marii Mediterane. Egiptenii pretuiau atat gustul sarii cat si insusirea de a conserva resturile corpului omenesc. Ei foloseau sarea la imbalsamarea mortilor al caror corp il depuneau mai intai, vreme de mai multe zile intr-o baie de sare. Importanta sarii a fost recunoscuta de romani care au numit-o ,,harul pamantului'. Invatatul Pliniu cel Batran vorbeste in lucrarile sale de felul cum obtinea sarea din apa marii prin evaporare. Soldatii romani primeau in fiecare luna pe langa o suma de bani si cate un saculet cu sare. De aici deriva cuvantul salarium care cu timpul si-a schimbat sensul. Triburile de indieni din America de Nord cunosteau cu mult inainte de venirea europenilor procedeul de extragere a sarii din apa lacurilor, prin evaporare. Africa este un continent care poseda putine zacaminte de sare. La unele triburi din Africa pentru o strachina de sare se obtineau doua de grau. La unele triburi din Etiopia printre lucrurile de pret care figurau pe lista de zestre erau mentionate si cateva oale cu sare.

Nu insa toate popoarele de pe pamant o pretuiesc. Exista doua popoare care nu au cunoscut niciodata gustul sarii si au respins-o cu inversunare. Eschimosii din partile nordice ale Canadei care nu-i simt lipsa si indienii din partile sudice ale continentului american ce o inlocuiesc cu fierturile lor din cenusa pe care o gasesc mai gustoasa decat sarea

Sarea este, psihic, absolut necesara pentru viata umana dar, in trecut , Revolutia Industriala a datorat o limitare importanta a producerii de sare , astfel incat cantitatea scazuta de sare influenta in mod negativ indicele demografic in multe comunitati rurale si urbane pana cand industria extractoare de sare s-a stabilizat. Aceasta era vizibila numai in regiunile aride sau in lacuri sarate care au secat. In zonele cu clima umeda , sarea era aproape imposibil de gasit. Acesta este poate motivul principal pentru care unele din marile civilizatii au fost fondate langa deserturi sau in zonele de clima desertica, spre exemplu zona Mediteraneeana, care se afla la marginea zonei aride.

Soarele care evapora apa din lacuri sau mari sarate, le usura mult munca oamenilor care nu mai erau nevoiti sa sape mine de sare. Desi tehnologia de extreagere a sari a crescut , chiar si astazi oamenii iau sarea de pe plajele unor mari cu concentratie foarte ridicata de sare.

2.Ce este sarea?, Proprietati

Sarea, fiind o substanta cu legatura ionica, se prezinta in stare de agregare solida, cristalina , cu puncte de topire ridicate.Ea, in stare pura, este o substanta solida, icolora cu gust sarat, fara miros si usor solubila in apa.

Clorura de sodiu(NaCl) reactioneaza cu acidul sulfuric si cu sarurile. In urma reactiei cu acidul sulfuric formeaza acid clorhidric.

3.Importanta, nocivitatea si intrebuintarile sarii

La inceputul secolului al XX-lea, in Tibet si Mongolia "banii" cu care se achitau marfurile erau, inca, niste placi si bare de sare. In unele regiuni din Africa mireasa se cumpara cu 13 castroane de sare. Privatiunea de sare era considerata in Borneo ca o pedeapsa mare, de vreme ce juramantul in fata justitiei suna astfel: "Bucatele mele sa fie distruse, sa-mi piara animalele si sa nu mai gust niciodata sare, daca nu spun adevarul". 

 Cand introducem cardul in bancomat, ori semnam statul de plata, pentru a ne ridica salariul, nici prin gand nu ne trece ca, de fapt, ne luam portia de sare. Nu este deloc o gluma. Daca ne intoarcem la obarsia cuvantului, aflam ca "salariu" vine de la "sare". Pe langa solda cuvenita, soldatii romani primeau "salarium", o cota de sare (in latina - sale). Mai tarziu, in loc de sare au primit un supliment in bani la solda, care s-a numit tot "salarium", din care sa-si cumpere singuri minunata substanta. In timp, sub denumirea de "salarium" s-a inteles intreaga solda. Trecand in limbile romanice, cuvantul a capatat sensul pe care il cunoastem noi astazi - salariu. Fantana din Piata Unirii  Va aduceti aminte de basmul "Sarea in bucate" (P. Ispirescu), in care imparatul vrea sa afle cum este apreciat de fetele sale: "ca mierea", il linguseste cea mare; "ca zaharul", ii tine isonul cea mijlocie; "ca sarea in bucate", spune cea mica, nemultumindu-l pe imparat, care o alunga din tinut. Dupa ce ajunge nora imparatului megies, fata cea mica isi pofteste tatal la masa, ospatandu-l cu bucate pe care le-a "sarat" cu miere si zahar. Talcul acestui basm, ca si perenitatea unor obiceiuri, zicale si proverbe sunt marturii ale insemnatatii pe care sarea a avut-o din cele mai vechi timpuri in viata oamenilor.   In traditiile romanesti, aceasta apare de obicei alaturi de paine, ca semn al armoniei, prieteniei si ospitalitatii. Exista credinta ca sarea este inzestrata cu puteri magice: pentru a-l feri de boli, este bine sa pui in scalda copilului un pumn de sare. In "Istoria naturala", vestitul naturalist roman Plinius cel Batran, care a trait in primul secol dupa Hristos, considera sarea ca pe un leac "bun la toate" - boli, dureri. Departe de a fi un remediu universal, substanta se foloseste astazi in tratamente sigure, verificate stiintific. Starile catarale ale mucoaselor bucale si nazale, ale bronhiilor si unele stari de astm se combat eficace cu aer sarat. Baile sarate se recomanda in boli ale aparatului locomotor, sistemului nervos periferic, afectiunilor ginecologice cronice. Doamna prof. univ. dr. Mioara Banciu, sefa Clinicii de balneofizioterapie, recuperare si reumatologie, sublinia ca "baile cu apa sarata intaresc rezistenta organismului, in special contra infectiilor, influenteaza in bine procesele osmotice. In cura interna, apele minerale actioneaza prin intregul complex de elemente chimice, mineralizeaza si fortifica organismul bolnavilor.   Apa de la izvorul din Piata Unirii din Timisoara, de exemplu, bicarbonata, sodica, slab carbogazoasa, hipotonica si hipotermala este indicata in gastrite cronice, boli ulceroase, sechele de stomac operat, diskinezii biliare, diabet zaharat, colecistite, hepatite cronice; iar apa de la izvorul din Freidorf ("Tarzan"), cloruro-sodica, sulfuroasa, se recomanda in gastroduodenite cronice, boli ulceroase, sechele dispeptice dupa operatii de ficat. Cine intentioneaza sa faca, insa, cura de ape minerale trebuie sa ceara sfatul medicului, altfel efectele pot fi pe dos".  Intre toate mineralele pamantului, sarea este cea mai cunoscuta. Se gaseste in lacuri, mari si oceane, de unde, daca s-ar extrage, pulberea alba ar fi raspandita pe pamant/uscat si ar forma un brau alb de sare gros de 125 m; sarea se afla in masive mari, care izbucnesc adesea la suprafata terestra. Importanta sarii ca aliment are la baza necesitatea organismului nostru de a primi anumite cantitati de sodiu si clor, cele doua elemente ale sarii. Fara prezenta substantelor minerale, intre care se afla si sarea, prin clor (60,78%) si sodiu (39,22%), procesele metabolice nu ar fi posibile, viata insasi nu ar exista. Dar cata sare trebuie sa mancam? "Sarea (NaCl) ajuta la transportul substantelor nutritive spre celule, contribuie la echilibrul fluidelor in organism si la mentinerea tensiunii arteriale. Astfel, 0, 5 gr de sodiu sunt de-ajuns, cantitate existenta in doua felii de paine si o cana cu lapte, ceea ce echivaleaza cu o lingurita de sare. Nu putine persoane consuma, insa, cantitati de 10 ori mai mari, obiceiul fiind asociat cu hipertensiunea arteriala si, implicit, cu accidentele cerebrale. In cazul acestor afectiuni se impune, intr-adevar, reducerea consumului de sare sub 1,8 g/zi. Aportul crescut de sare mareste riscul de boala cardiaca si la persoanele supraponderale. O cale de reducere a aportului de sare o reprezinta consumul de alimente "nesarate" (smantana, frisca, carne de vaca, de vitel, de porc, peste de apa dulce, paste fainoase, orez, leguminoase, varza, untdelemn etc.). In tratamentul bolilor cardiovasculare nu dieta are rolul principal, dar nici nu poate fi neglijata". Rinichiul: sanatos si bolnav  In practica medicala se citeaza cazul unei femei care a exclus complet sarea din alimentatie. La 35 de ani arata ca la 70. Ne este cunoscuta zicala: "Sarea-i buna in fiertura, insa nu peste masura".   "In viata totul se face cu moderatie, dar si in functie de diagnosticul bolnavului. Exista boli renale la care consumul de sare se suplimenteaza mult peste normal. De exemplu, in cazul rinichiului polichistic, situatie in care se administreaza bolnavului 10-15 g sare/zi pentru a inlocui pierderile de sare si a mentine echilibrul hidroelectrolitic in organism. Limitarea aportului de sare se instituie, in general, in afectiuni glomerulare-glumerulonefrite ("aprindere de rinichi") si mai putin in cele tubulointerstitiale (pielonefrite). In mod normal, rinichii sanatosi elimina cantitatea de sare administrata in 24 de ore. Pe cand in cazul unor rinichi bolnavi, aceasta posibilitate se diminueaza. Acesta-i aspectul medical, pe baza caruia se hotaraste aportul zilnic de sare, astfel incat sa nu fie depasite posibilitatile renale de eliminare a acesteia. Medicul este cel indreptatit sa stabileasca tratamentul si conduita alimentara a pacientu-lui.

Iodul este esential  Agentii economici au obligatia sa comercializeze numai sare iodata, in ambalaje care mentin calitatea sarii si cantitatea de iod stabilita conform normelor legale. Comercializarea sarii neiodate pentru consumul uman si/sau utilizarea in industria alimentara a sarii neiodate se sanctioneaza cu a-menda intre 100 si  150 000 000 lei. De ce au fost introduse aceste masuri? De la doamna prof. univ. dr. Ioana Zosin, sefa Clinicii de endocrinologie a Spitalului Clinic Judetean Timisoara, am aflat ca "iodul reprezinta un element esential pentru sinteza hormonilor tiroidieni, care asigura - la randul lor - cresterea organismului si buna functionare a creierului uman. Carenta de iod determina la copii oprirea in crestere, malformatii fizice, dezvoltare intelectuala deficitara, tulburari de vorbire si de auz etc. Omul isi asigura aportul iodat din alimentatie (2/3) si apa (1/3). Cantitati importante de iod contin pestele de mare si spanacul. Cea mai simpla solutie de prevenire a carentei de iod o constituie, insa, folosirea sarii iodate. Sarea iodata previne gusa si tulburarile neuropsihice. Iodul nu schimba gustul sarii si al alimentelor si nici nu determina efecte secundare. Sarea iodata se consuma intr-un anumit termen de garantie inscris pe ambalaje, nu mai tarziu de 6 luni de la iodare".

Deci, clorura de sodiu are urmatoarele intrebuintari:

-alimentatie;

-materie prima in obtinerea clorului;

-industria sapunurilor si colorantilor;

-medicina;

-tabacarie;

-lentile si prisme pentru razele infrarosii.