Pielea si cauciucul
Oamenii preistorici vinau animalele pentru hrana si le foloseau pieile ca imbracaminte si asternuturi si pentru acoperirea adaposturilor. Pieile netratate putrezeau repede, dar s-au gasit diferite cai de a preveni acest lucru, precum expunerea pieilor la fum sau tratarea lor cu sare sau cu extracte din scoarta de copac.
Productia Pielii
Majoritatea pielii tabacite se obtine azi din piei de vite, dar si de oi, porci, capre, rechini, aligatori, struti, serpi si sopirle. Pieile brute ale animalelor macelarite sunt de obicei conservate pina ce sunt prelucrate. Cele trei metode principale utilizate pentru a prepara ( conserva ) pieile brute sunt uscate la aer, sararea umeda si sararea uscata.
Pentru transformarea pieilor brute in piele tabacita, ele se inmoaie intii in apa si se spala, pentru a inlatura agenti de preparare si impuritatile. Apoi se curata orice urma de carne ramasa pe partea interioara a pielii. Pentru a inlatura parul nedorit ( sau tepii ), si stratul extern de tesut al pielii, numit epiderma, pieile sunt imbibate cu var nestins si apoi curatate. Spalarea si tratarea chimica inlatura varul nestins si actiunea enzimilor inmoaie pielea. Procesul de transformare a pieilor preparate in piele tabacita este un tratament chimic numit tabacire. Tabacirea se face cu tananti vegetali sau cu tananti minerali. Tabacirea cu tananti vegetari s-au utilizat pina in anii 1850.
Procesul poate dura de la 12 ore pina la 6 saptamini, pieile brute fiind imbibate in solutii tot mai tari din extracte de plante. Acestea se obtii din diferiti arbori si arbusti, in special din lemnul de quebracho si din scoarta de memoza. Toate aceste extracte contin tanin ( acid tanic ) care se combina cu proteinele din piele si le transforma in materialul cunoscut ca piele tabacita.
-1-
Principala metoda de tabacire cu tananti minerali este tabacirea cu crom, introdusa in anii 1850. Pieile brute sunt tratate cu o solutie de dicromat de sodium.
Dupa tabacire, pieile sunt adesea dispicate, rezultind mai multe straturi de piele. Acestea se vopsesc si apoi se trataza cu grasime pentru a inlocui uleiurile naturale pierdute prin prelucrare. Acest lucru este essential pentru a impiedica piele sa se usuce intr-o masa tare si inflexibila. Dupa uscare, pielea este invelita cu o solutie de finisare, de obicei rasina acrilica, si adesea I se da luciu prin aplicarea unui strat de acoperire din introceluloza.
Cauciucul
Cauciucul natural provine dintr-un lichid laptos numit latex, produs de un arbore din America de Sud. Indienii de acolo au fost primii care au descoperit latexul si l-au folosit pentru a obtine o forma bruta de cauciuc. Ei isi ungeau picioarele cu latex si il lasau sa se usuce, pentru a forma pantofi impermiabili. Ei faceau captuseli impermiabile pentru corturi si mantale punind un strat de latex intre doua straturi de tesatura.
Marea importanta a cauciucului a fost recunoscuta pentru prima data in anii 1800 de Charles Macintrosh si Thomas Hancock in Marea Britanie si de Charles Goodyear in SUA. Macintosh a dizolvat cauciucul solid, uscat in pacura de gudron de carbune, si a utilizat solutia obtinuta la fabricarea de stofe impermeabile, manusi de cauciuc si galosi. Dar aceste confectii erau fragile pe vreme rece, iar pe vreme calda deveneau mirositoare si lipicioase. In 1839, Goodyear a depasit aceasta problema combinind sulful cu cauciucul - procesul cunoscut sub numele de vulcanizare. Astfel cauciucul devenea mai tare, mai rigid si mai putin afectat de schimbarile de temperatura. Majoritatea cauciucului natural provine de pe plantatii ale arborelui Hevea brasiliensi din Orientul indepartat. Latexul care se scurge din crestaturi facute in scoarta
-2-
copacului se aduna in recipiente atirnate de trunchiurile copacilor. Aproximativ o treime di latex este cauciuc pur iar celelante doua treimi sunt in cea mai mare parte apa, cu o proportie mica de substate organice si minerale. De obicei, latexul este intii diluat cu apa si strecurat pentru indepartarea impuritatilor si a altor solide. Apoi poate fi inlaturata o parte din apa si se pot adauga conservanti pentru prevenirea deteriorarii. Unii fabricanti cumpara acest latex lichid pentru a fabrica tapiterii din latex spumat. In alte cazuri, se adauga acid formic la latex pentru a solidifica cauciucul, ca sa poata fi rulat in paturi si uscat.
-3-
