MIGRATIA PESTILOR DE APA DULCE
fr513e7282drrq 27513efz82drq5i
fr513e7282drrq 27513efz82drq5i
fr513e7282drrq 27513efz82drq5i fr513e7282drrq 27513efz82drq5i Cunoasterea mai amanuntita a drumurilor pe care le intreprind pestii, fiind strans legata de urmarirea calatoriilor in diferite medii si conditii de viata deosebite, ne cere o prezentare a speciilor de pesti migratori, caracteristici anumitor medii. Asa va trebui sa trecem in revista principalele specii de pesti migratori si categoriile de ape ce alcatuiesc mediul lor de viata si sa descriem fenomenul de migratie stabilit in functie de specie si mediu. Descrierea va incepe cu pestii ce nu fac unele deplasari care nu se pot numi chiar migratii,in intelesul strict al cuvantului, desi deplasarile se produccu aceeasi regularitate si datorita acelorasi stari intime si functii ale pestelui, reproducerea si nutritia.Faptul insa ca deplasarea se face in aceleasi medii si pe distante mai restranse, a facut pe unii oameni de stiinta sa le numeasca deplasari locale sau semimigratii. Consideram insa ca argumentele nu sunt valabile si ca migratia nu este in functie de distanta ci de faptul ca pestele este silit, la un moment dat, sa parasesca locul sau obisnuit de cantonare si sa porneasca in cautare unui alt biotop, cu conditii deosebite, pentru a-si desavarsi un act vital, indiferent de distanta pe care o parcurge. Notiunea de migratie cuprinde toate calatoriile si deplasarile pe care le fac pestii cu scopul amintit. Tinand cont de cele afirmate, putem considera, ca migratori locali o serie de pesti de apa dulce, ce se deplaseza in aceelasi mediu,parasind,periodic,lcurile lor de cantonare si iernat spre a-si desavarsi actul reproducerii, fie in locurile cu apa mai bine oxigenata, mai limpede si rece, fie in regiunile mai incalzite de razele binefacatoare ale soarelui, unde se dezvolta o hrana abundenta pentru progenitura. De aceea ar trebui sa mergem pe cursul unei ape de la izvoare sau din crestet de munte si pana la varsarea in fluviu si de aici in mare, urmrind si lunca sa inundabila si decriind deplasarile pentru reproducere si hrana a pestilor in mediile acestea, ata de variate. Migratiile locale ale pestilor de apa dulce, in aceelasi mediu,sunt mai toate migratii de reproducere. MIGRATORII LOCALI AI APELOR DE MUNTE SI DE COLINE
Printre pestii cu acest nume de “migratori locali ai apelor de munte “ citam pe cei din familia pastravului de munte (salomonidele). Ei cantoneaza de obicei in regiunea cursului superior al unui riu, unde apa este repede si bine oxigenata, cu temperaturi scazute si uniforme, prezentand mici variatii de la vara la iarna. Dintre toate salmonidele apelor de munte numai pastravul intra in categoria migratorilor locali ai acestor ape.O data cu venirea toamnei, pastravii se transforma incet, incet, din fiinte pline de neastampar in pesti linistiti. Ei incep sa-si piarda pofta de mancare si se pregatesc pentru cea mai importanta etapa a vietii lor, boistea sau reproducerea. In popor, la noi la munte, se face o stransa legaturaintre desfrunzirea copacilor toamna si inceperea reproducerii la pastrav. De la sfarsitul lunii octombrie pana in decembrie, pastravii maturi sexual isi depun icrele, catre izvoarele raului.Ei intreprind o calatorie cu adevarat de nunta, de mai mici proportii.Femelele si barbatusii, viu colorati, primesc in fata tot curentul apei tumultoase de munte si pornesc,in carduri, pana la apa celor mai mici paraie. Masculul este de obicei mai impodobit decat femela.Petele rosii de pe corp se aprind ca sangele iar falca inferioara devine mai proeminenta decat cea superioara. Pastravii se urca cu o vigoare de necrezut, infrunta curentul, sar obstacole de peste 1 m inaltime, facute de opritori, arcuindu-si corpul si gonesc flamanzi mai departe spre apele mici, inspumate de repezisuri, ale celor mai mici paraie.Transformarile corpului, ca o consecinta a elaborarii hormonilor sexuali,in timpul maturarii icrelor si laptilor, accelereaza arderile in organism si de aici,probabil, nevoia unui schib respiratoriu mai accelerat, intr-un mediu mai bogat in oxigen.Aceasta ar fi una din explidatiile migratiei lor de reproducere.In aceasta migratie,masculii, mai zvelti si mai indrazneti, pornesc inainte, in timp ce femelele, mai greoaie din cauza abdomenului plin cu icre, sosesc mai tarziu.In crestet de munte incepe depunerea icrelor.Dupa aceasta ei sunt manati la vale, intr-o migriie pasiva, de curentul apei, pana la locurile de unde au plecat.Apele mai adanci si mai putin tumultoase ale locurilor de viata pasnica si de hrana, ii primesc ca pe niste suferinzi, le inlatura amorteala si le redau vioiciunea din trecut. Drumul acesta facut de acesti stapanitori ai apelor de munte, il vom vedea cu consecinte mult mai tragice la salmonidele de mare-somonii. Daca coboram catre cursul mijlociu al raului, ce brazdeaza regiunile de coline, apa isi potoleste cursul si putem patrunde intr-un alt domeniu de viata.Zona acesta se poate denumi cu adevarat zona scobarului spre deosebire de regiunea de munte a cursului, denumita zona salmonidelor. Scobarul sau podutul, cum I se mai spune in mai toata Transilvania, locuieste permanent in regiunea cursului mijlociu chiar si in timpul iernii, alaturi de un peste sedentar,mreana vinata,mai des intalnita decat mreana propriu-zisa. Alaturi de scobr, porneste din regiunile nisipoase ale cursului inferior,in imediata vecinatate a zonei scobarului, mrena.Ea urca pe raurile cu fundul nisipos, pentru reproducere, pana unde valea cresteaza poalele muntelui.Migratia mrenei nu este atat de bine conturata ca ceea a scobarului.Urcusul mrenelor incepe in cursul lunii aprilie, cand ele parasesc viata solitara si se carduiesc pentru a infrunta curentul apei, fara a pleca prea departe. In timpul deplasarilor si depunerii icrelor, reproducatorii nu se hranesc, ca la mai toate speciile de pesti. fr513e7282drrq 27513efz82drq5i
