Povestea lui Ionica cel prost (poreclit si Irimieia) de Ion Creanga Amu cica era odata intr-un sat un baetan, care n-avea nici tata, nici mama si nici o ruda; asa era de strein, de parca era cazut din ceriu. Si fiindca baetanul acela era supus, rabdatoriu si tacut, si barbatii si femeile din acel sat se luase a-i zice "Ionica cel prost, Ionica cel prost" si asa ii ramasese acum numele. Dar stiti ca e o vorba ca: "dracul in curu' prostului zace". In satul acela erau o multime de feciori de gospodari, care de care mai chiaburi si mai tantosi -- tot de cei care umbla cu chebea intre umere si poarta caciula pusa de-a cateaua. Si Ionica cel prost n-avea cap sa se amestece in vorba lor, c-apoi ce patia cu nime nu impartea, sermanul! El si la crasma, si la joc si pe la nunti sedea tot deoparte, ca un puiu de bogdaprosti, se facea Tanasa si numai asculta ce pun la cale flacaii ceilalti; si cand ii placea ce fac ei, da si el din cap si zicea in gandul sau ca "tot bine este". Asta era vorba lui Ionica. Iara cand nu se multumea cu ceea ce fac ei, atunci numai icnia si el si tacea molcum - cum ii omul cel strein si nebagat in sama. V-am spus ca satul acela era plin de flacai.Negrasit ca unde-s flacai multi, fete sunt si mai multe; asta-i de cand lumea; si tinere si batrane, si frumoase sI slute, si bogate si sarace, si harnice si lenese – de toata mana. Si bietele fete, cum is fetele, isi asteptau si ele ceasul de maritis cum asteapta porcul ziua de Ignat... Vorba ceea :"Joi, tapule, joi, la tine ici (arata gatul tapului) si la mine ici (arata la chipernita...). Si apoi stiti ca este o vorba ca :"tot paiul are umbra lui si tot sacul isi gaseste peticul". S-apoi cand mai este s-oleaca de noroc la mijloc, atunci stiu ca-i bine, vorba lui Ionica. 43972rgf41ksp2y Dar sa venim iar la vorba noastra. Intre toti flacaii din satul acela si din vecinatate, era un flacau fruntas, anume Vasile a Margaoae care s-a insurat si a luat de nevasta iarasi o fata de fruntas, anume Catrina lui Popa Cioric, care era cea mai frumoasa si mai hazulie fata dintre toate fetele din sat si de prin imprejurimi. Dar par'ca vad ca va tineti sa intrebati ca de ce-i ziceau lui Popa Cioric, Cioric? Mai aveti putintica rabdare ca indata veti afla si asta. Dascalul din sat a zapsit odata la popa molfaind un potlog de cioric in postul cel mare, chiar in sfantul oltariu. Si de la o imparteala de colaci, dascalul avand ciuda pe popa, l-a dat pe bete. Si apoi sa fereasca D-zeu sfantul sa nu te afle oamenii macar cu cat ii negru supt unghie ca indata iti pun coada, cum i-au aninat si popei codita de cioric. Anapoda mai sunt si oamenii; cand vad ochii..., par'ca dracul li spune. Acum sa venim iar la vorba noastra de unde am lasat. Dupa ce s-a ispravit nunta, toti flacaii ceilalti au ramas ca opariti si batand din buze. Si ca sa mai alunge aleanul din inima lor s-au adunat si ei acum cu totii la crasma si s-au asternut pe baute o saptamana intreaga; parca nici nu li pasa ca au boi si vaci de hranit si de adapat, cai de tesalat si cate alte trebi nu-s la casa omului gospodar, cand vre omul sa le faca. Ionica cel prost, cat ici cat colé, s-a luat si el pe urma lor, a intrat in crasma, a strigat la crasmareasa sa-i aduca o sangeaca de rachiu, s-a aprins cionca si s-a pus si el deoparte intr-un ungheriu, ca un baet sarac si strein ce era. Flacaii ceilalti, dupa ce-au luat betiea de coada, au inceput a-si varsa inima unul catra altul, cum ii omul cand prinde si el sermanul oleaca de chef. gs972r3441kssp Unul zicea: "Ma! da' natarai am fost de-am lasat asa draguta de fata sa scape dintre noi! Asa trupusor mladios, s-asa san arzuliu, asa ochisori negri scanteeiori, si asa sprancene incordate, nu stiu, zau, de ne-a mai da ochii a vede! Siretul cela de Vasile a facut ce-a facut si ne-a sters papusoiul de pe foc..." Altul zicea "Ma! eu as da o pareche de boi, cei mai frumosi numai sa ma lase s-o pup odata colé, cum stiu eu..." Altul :"Eu as da si camesa de pe mine numai sa ma lase sa-i pun mana la tate oleaca..." - Te cred si eu, zise altul, de asta nici popa nu s-ar da in laturi - sar eu, mai pulica, m-as da rob la turci ca sa ma lase numai odata sa ma culc la sanul ei cel arzuliu, vorba lui Talpan. - Bine t-ar mai fi, zise atunci un holteiu tomnatic, care nu mai avea acum grijile aceste... dar prea departe ai ajuns; daca t-a fost de dansa, cand era fata mare la parinti acasa, de ce-ai sezut deoparte ca un feteleu s-ai cascat gura? Acum na-va cate-un paiu. Scobiti-va printre dinti si va clatiti gura cu cate-oleaca de vin. V-ati trezit si voi tocmai a treia zi dupa Ispas. Ea are acum bucatica ei si degeaba vorba. Ionica cel prost, cum sta deoparte si-i asculta, nu s-a mai putut stapani sa taca, ci s-a sculat iute de unde sedea, lasat si frica si tot la o parte, si s-a dus drept intre dansii, zicand: - Mai flacai, tot imi ziceti voi ca eu sunt prost, dar, dupa cum vad eu acum, mai prosti sunteti voi de-o mie de ori decat mine. Degeaba va mai tineti cu nasul pe sus si sunteti asa de tafnosi... Ce-mi dati, voi, mai si s-o ferchezuesc eu pe Catrina, de fata cu barbatu-sau, chiar acum daca vreti? Atunci toti flacaii, indraciti de ciuda, au sarit drept in picioare si s-au rapezit ca niste vultani asupra lui Ionica, zicand: - Ce-ai zis tu, mai Saracila? Daca ai baut rachiu, nu trebuia sa-ti bei si mintea. Ia luati-l, mai, de cap zice unul, sa se invete el de altadata a mai vorbi intr-aiurea. - Da ia dati-i pace, mai, zise altul, poate ca omul stie ce vorbeste... Sa-i vedem mai intai lauda si apoi sa-si iee plata. Ia spune ce sa-ti dam, mai Ionica, ca sa faci ce-ai zis tu? - Ia, una de noua lei, zise el s-o vadra de vin vechiu, nu va cer mai mult. - Iaca una de noua lei, zise un flacau, vadra de vin om be-o pe urma; numai sa vedem si-ais pacat. - Fie s-asa, zice Ionica. Acum haideti cativa cu mine si va puneti de panda la paretele din dosul casei lui Vasile, de va uitati pe ferestruica, si-ti vede cu ochii ce-am sa fac eu. Numai incet, sa nu tropaiti cumva ori sa faceti larma, ca sa varati omul in prepus, c-apoi atunci sa nu fie vina mea. Eu ma cunosc cu cainii, dar voi luati pane mueta in rachiu, de iti ingaima pana oi face eu treaba... Atunci se ieu vreo trei-patru flacai dupa Ionica, si hai, hai! hai, hai! ajung la casa lui Vasile in puterea noptii. Deschid si portita binisor si intra in ograda fara sa zapeasca cainii, pentru ca chiar atunci aveau si ei o nunta in sat... Dar cu atata mai bine. Flacaii cei patru se pun la panda la paretele din dosul casei, dupa cum le-a fost vorba, iara Ionica se duce la usa si incepe a clampani si a bate, strigand: - Baica Vasile, baica Vasile, acasa esti? Catrina atunci se trezeste din somn si zice: Badica, badica! ia scoala ca nu stiu cine bate la usa. Vasile atunci se scoala repede, se duce la usa, in tinda, si intreaba rastit: cine-i acolo? - Eu, baica Vasile! - Cine eu? - Eu, Ionica cel prost. - Ca numai unul ca tine trebuia sa fie, ca sa sparii oamenii din somn la vremea asta. Dar ce cauti pe la noi tocmai acum, in puterea noptii, mai Ionica, zice Vasile, cascand. - Ma rog., baica Vasile, deschide-mi usa si ti-oiu spune eu ce caut; nu ma lasa ca la d-ta mi-i toata nadejdea... Vasile, cum aude asta, da drumul lui Ionica, inchide iar usa, impinge zavorul la loc si apoi intra amandoi in casa, bojbaind pe la usori si impedecandu-se de prag pe intunerec. - Da ce-i, mai Ionica, zise Vasile, aprinzand opaitul; au dat turcii in tara, de umbli sculand oamenii de pe la case acum in puterea noptii? - Of! baica Vasile, of!ba mai rau decat turcii. Satul s-a pus ochii pe mine, vazandu-ma ca-s baet strein si fara nici un sprijin, s-o vre numaidecat sa ma dee la oaste. Vornicul, pasnicul si alti cativa caneri, cat pe ce erau sa pue mana pe mine. Si eu simtind asta, am scapat dintre dansii ca dintre niste caini turbati, m-am furisat cum am putut si rapede am spulichit-o, tiind tot o fuga pana la d-ta. Si numai mort m-or lua de-aici; afara numai daca-i vre sa ma dai si d-ta baica Vasile! - Da tine-ti firea, mai Ionica, nu fi asa de fricos, ca doar nu-i tara-n prada. Socru-meu ii Popa in sat la noi, Nanasu-i vornic, Mosu-i pasnic, si tata-i vataman; ce dracul; oiu pute eu sa fac ceva pe sub manica si pentru tine, ca sa te scap. Numai la vara, cand oiu ave si eu de lucru, cred ca om ii fi si tu. - D'apoi mai incape vorba, baica Vasile? Numai mult stau si eu de ma mier, ce dracu' au aistea cu mine, de ma urmaresc si ma prigonesc pana la atata; parca le-am mancat capul... - Las', mai Ionica, nu te mai ingriji atata; daca te-ai vazut odata in casa la mine, n-ai habar, ca uite pistoalele cele cum stau incarcate colo in cuiu! Dar nu stiu cum sa mai zic eu ca sa nu gresesc. S-or fi pus si ei cu ochii pe tine, nu-i vorba, daca tot umbli ca un fulau prin sat de colo pana colo si n-ai nici un capataiu. Ia insoara-te si tu, si atunci ai scapat de oaste; n-or mai ave ce zice nici ei. Hai sa te toporam iute si degraba! Iaca fata buna pentru tine: ia pe Ioana Todosicaii din deal - fina socru-meu - si te cununam intr-o noapte eu si cu nevasta-mea, chiar aici in casa la mine. Ce zici si tu bre Catrina, asa-i c-avem sa facem o casa buna, cum se cade? S-avem sa jucam la nunta ca sa scuturam toti puricii de asta vara. - Mai asa? Nunta-i gata, numai de-ar vrea fata, zise Catrina sughitand. - Da' ce-a mai cauta si ea, zise Vasile, ca doar n-o sa umple bors in vasca ceea a ei... - Ia amu ai vorbit si tu de te-ai prichit, zise Catrina bosumflata; macar ca leorbaiti voi barbatii cum va place, dar eu, slava Domnului, n-am vazut gunoiu de fete pana acum. - Apoi daca nu va veti tine voi parte una alteia, cine are sa va tie? zise Vasile. Dar ce, Ionica nu-i bun? Ba, zeu, inca nu-i ea de nasul lui... Parca cine stii cine-i ea ca sa-i rupa cineva manecile pana pe-acolo. Stiu ca n-o fi asteptand s-o iee feciorul lui Pulea Spatariul... - Da' ce-i mai ai grija atata, zice Catrina, manca-i-ai ceea... sa-i mananci! (sa ma ierte Ionica de vorba cea proasta...) Ionica, nu-i vorba, avea bun sprijin in Vasile, dar in Catrina si mai bun, pentru ca el, ca baet strein si sarac, slujise mult si la tata lui Vasile si la al Catrinei. Cu Catrina scarmanase Ionica lana si facuse caere; cu Catrina scosese canipa din topitoare. Povestea cantecului: A zis lelea ca mi-a da Cand s-acoapce canipa S-a duce-o la topitoare Si mi-a da dintre picioare! Cu Catrina depanase Ionica fuse si-i ajutase a lua capele de pe raschitoriu. Cu Catrina la nebedit, cu Catrina la ghilit, cu Catrina la cules fragi si capsune din padure, cu Catrina in toate partile... In sfarsit ce mai la deal la vale, Catrina stiea treaba lui Ionica, cum se cade si Ionica pe-a Catrinei inca hat de pe cand era ea fata mare. Cum s-ar zice, s-a scapat si ea atunci in tarina, ia asa in saga cate-oleaca: adecalea Ionica daduse peste Catrina - Norocul lui Vasile, ca sa nu se mai trudeasca si el atata a face inceputul... - Ce zici, mai Ionica, sa iau treaba pe maneca? te hotarasti sa te insori? - Apoi da, baica Vasile, zice Ionica scarpinandu-se in cap; D-tale usor ti-i a zice. Dar eu ce-am sa fac cu femeea? - A...ra! mai Ionica, prost mai esti! D'apoi nu stii tu ce face omul cu femeea lui? Uita-te! Pune mana unde-i lana, cum am pus eu la Catrina... (apucand-o tocmai de colo...) - Doamne, badica, Doamne, tare mai esti si d-ta nu stiu cum; faci copilarii si vorbesti nimicuri de fata cu oameni streini in casa. - Da' ia las', mai Catrina, las', nu te mai marghioli si tu atata, ca doar Ionica-i de-a nostri... - Ei, cum t-ai mai luat de sama, mai Ionica? Tot nu stii ce ai sa faci cu nevasta, cand te-i insura? S-o dai pe mana mea, mai, ca de asta, slava Domnului, nu-i suparare... - D'apoi d-tale asa ti-i a zice, baica, ca ai avut tata si mama sa te invete. Dar eu de la cine era sa-nvat, ca am ramas de mic copil sarac de parinti... - Apoi dar tot bine zic oamenii ca esti prost, mai Ionica. Hai! ce-mi dai tu mie sa te-nvat eu? - D'apoi ce nu t-as da, baica, din toata saraciea mea! Dar numai una de noaua lei am la sufletul meu! - Buna-i s-aceea, mai Ionica, daca n-ai mai mult, ad-o-n coa', mai baete. Si te invat eu tot mestesugul gospodariei, ca daca nu-i pula / casa nu-i satula. Ionica scoate atunci cea de noaua lei s-o pune in palma lui Vasile. Vasile o ie cu bucurie, o stupeste si zice: noroc sa de D-zeu. Apoi o pune in punga si zice Catrinei: - Catrina - hai! Ia aseaza-te tu oleacaa, bre, colé cum stii tu, si ridica-ti poalele sa vada si prostul ista ce facem noi, sa se invete a face si el. - Vai de mine si de mine, zise Catrina, cu mana la ochi, de rusine, asta inca-i una; parca vorbesti de pe ceea lume, barbate. Nu cumva te-ai apuca de facut nazbatii de fata cu oamenii? Strange-ti mintile acasa, zaludule! - Ia taci, bre Catrina, taci! Iaca cea de noaua lei, sa-ti iei margele si cercei. S-o dat-o pravale pe pat, ii radica poalele frumusel si zice; Apropie-te, mai Ionica, si deschide-ti ochii in patru de te uita, ca sa inveti si tu... Si da-i, si da-i, de-i mergeau petecele... Catrina vazand si ea pe barbatu-seu ca-i asa de natarau, a inchis ochii ca mata si s-a facut moarta-n papusoi... Iar Ionica cel prost, holband ochii mari, a ramas inlemnit, cu gura cascata si numa-i curgea bale ca la cainii cei turbati! - Ei, mai Ionica, zise Vasile cu limba scoasa-afara si gafaind, dupa ce s-a mantuit, nici acum nu te-ai dumirit, ce-ai sa faci cu nevasta dupa ce te-ai insura? - Doamne, baica, tae-mi capul, daca stiu ce-ati facut D-stra. - Ptiu, mai! Da greu mai esti de cap! Se poate sa nu-ti intre atata chitibus in bostan, dupa cat ti-am aratat eu? Se vede lucru ca esti facut spre zile mari, sau dracul mai stie cum, de-ai iesit numai asa un bot cu ochi si fara nici oleaca de pricepere in capul tau, punihosule ce esti! - I-auzi, fa Catrina, ia peste-asa barbat sa fi dat tu s-apoi te vedeam eu ce faceai, cand iti vin haghitele... Catrina auzind asta se marghiolea si se prefacea manioasa, sezand cu mana la ochi si zicand: - Nu ti-i oarecum sa-ti fie, nebunule! M-ai facut de rusine in fata lui Ionica, manca-l-ar jigul sa-l manance. Ca numai el ne-a stricat somnul cu oastea ceea a lui, vedea-l-as radavoiu sa-l vad! - Doamne, mai Catrina, cum il mai blastami si tu curat degeaba; da' unde era sa se duca si el saracul, daca n-are pe nimene... Ei, mai Ionica, ce zici, nu ti-ai mai inchipuit tu, in capul tau, ce-ai sa faci cu Ioana ta, cand a fi sa fie? - Tae-mi capul, baica, nu t-am mai spus? - Mai, da drept sa-ti spun ca proasta lighioaie mai esti! Nu stiu, zeu, daca te-ar prinde si la oaste, cum ai duce-o, daca esti asa de bucciu la capul tau. - Ia ar face si el mamaligi la ceilalti, zise Catrina, cu capul ascuns in cerga, ca de alta nici nu-i bun, cred eu... - Ia lasa-l fa Catrina, si tu acum; nu-l mai pildui atata, ca-l vezi catu-i de necajit, sarmanul! Ia mai bine invata-ma ce sa fac cu dansul? - Ce sa faci? Fa ce stii, daca ti-ai luat beleaua pe cap. - Apoi dar eu gasesc cu cale sa te mai asezi tu oleaca colé la muchea patului si cu picioarele de-a umere, sa vada si punihosul ista mai bine ce facem noi; poate c-a puté si el odata baga in cap... Ca, zeu, imi vine sa-l umflu cu dintii de par de ciuda ce mi-i pe dansul; ca inca n-am vazut asa tigoare de om de cand is eu. - Ia las' baica Vasile, zice Ionica, nu mai nacaji degeaba pe lelica Catrina, ca vad eu bine ca n-am sa mai invat catu-i lumea si pamantul... - Ba nu, mai Ionica, nu te las din casa mea pana nu-i invata in asta noapte, fereasca D-zeu! Ca am de gand numaidecat sa te-nsor si sa fii de casa noastra. - Catrina - hai! ia asaza-te, bre, odata, colé cum ii stii tu mai bine; nu mai fi asa de rusinoasa, ca Ionica-i de-a nostri, si ca mane-pomane are sa faca si el cu Ioana lui ce facem noi acum. Catrina nu prea vruia sa se aseze, cam umbla cu soparcaeala. Da povestea tiganului: "Soparcai cu cine soparcai, insa Ivan, nu soparcai". Tocmai asa si deliul de Vasile nu mai astepta multa rugaminte, ca ia pe Catrina lui cam pe nepusa masa, o asaza colé frumusel la muchea patului, cu picioarele de-a umere si striga la Ionica sa iee sama si sa bage in cap, ca-l mananca mama dracului. Si cum se mantue, Vasile intreaba: - Ei, mai Ionica, mai poti zice si acum ca n-ai invatat? - Doamne, baica Vasile, numai ca mi-i groaza de d-ta sa-ti spun drept; dar zic eu ca n-am putu invata de fel. - Ta-te pustiea sa te bata, netotule, ca bolanda tigoare de om mai esti; imi vine sa-ti sucesc gatul, nu altceva, tihaitule si punihosule! - Catrina - hai, ia las', fa, sa faca si el odata ca poate atunci s-a deschide mai bine la cap... - Vai de mine si de mine! Ce spui, barbate, ce-ti iese din gura? Nebun esti? Ori te faci numai? Dar cum ai crede tu c-as face eu una ca asta, ca doar n-am mancat matraguna? Alei! Nu ti-i rusine sa-ti fie! Dar de care femei ma crezi tu pe mine? - Ia las', fa Catrina, las'! Unde a mers miea, mearga acum si suta: ca doar, futu-l, n-a sa t-o manance din loc. S-odata, c-o mana tranteste pe Catrina pe pat, iar cu cealalta apuca pe Ionica de camasoiu si-l trage peste dansa, cudeasila! Atata i-a trebuit lui Ionica cel prost, s-apoi atunci las' pe dansul ca pe loc s-a dat la brazda, si povestea cantecului: Scoase-o vana cat o mana, Bortelita-n capatana Strunjita la radacina; Si acum o puse, Cum se duse Parca fu, pustiea, unsa... Si unde nu incepe a lua pe Catrina cam in raspar, colea, cum stiea el mai de demult... de pe la parintele Cioric de-acasa... de prin papusoi si de prin alte cele dudae... cand taiau tevi de cucuta si de soc si le destupau cu huludetul... Catrina la inceput ar cam si suvait ea parca, de ochii lui Vasile; dar de la o vreme a lasat si rusine si tot la o parte si s-a pus si ea pe drum. Vorba ceea: - Stai, cumatra, nu vasca Ca de pula nu-i scapa, - Nici eu nu vreau ca sa scap Ca mi-i a fute de crap! - Valeu, badica, m-au ajuns tocmai la lingurica, zice Catrina, buricandu-se cat se putea si apoi cazu intr-un lesin... - Ia, asa, zice Vasile: cu prostul ti-i in card; cat nu stie cica, nu stie, d-apoi si cand incepe a invata, da de tocmala... - Incet, mai nataraule, ca mi-i spanteca nevasta...Hai, scoala-te acum de pe dansa, mormolocule! - Poti sa-l mai lasi oleaca, baica, nu-l zminti acum ca par'ca ma unge cu unt, zise Catrina, tragandu-si suflarea-ntr-insa, de par'ca se frigea. Ionica cel prost, sireicanul, era: Ciobanas de la manzari Cu pula cu trei spinari Face prin pizda carari... Un flacau din cei care pandiau dupa casa, miscat pana la rarunchi incepu atunci a canta incetisor, zicand: - Da-i, da-i, da-i! Da-i, da-i, da-i! Pan' ce-a plati 9 lei Fata popii lui Cioric Betejita-i la buric Da-i, da-i, da-i! Da-i, da-i, da-i! Pan' ce-a plati 9lei Multumesc lui D-zeu Ca n-am betejit-o eu! Da-i, da-i, da-i! Da-i, da-i, da-i! Pan' ce-a plati 9 lei S-a betejit-o Irimiea Ca i-e mare maciuliea! Da-i, da-i, da-i! Da-i, da-i, da-i! Pan' ce-a plati 9 lei Si mai da-i si iara da-i Pan' ce-a plati 9 lei! Iara ceilalti flacai cand au mai vazut pe Ionica ca se scoala de peste Catrina, si pe Vasile ca-i asa de natarau si nu-i zice nimica s-au pus mainile-n cap si crapau de ciuda. S-odata-au si-nceput a tropai inadins s-a face larma, ca sa dee pe Ionica de gol. Ionica atunci pe loc a inteles viclesugul lor s-odata a inceput si el a striga: - Nu ma lasa, baica Vasile! Auzi canerii, s-aici m-au nimerit. Au venit dupa mine ca sa ma prinda si sa ma dee la oaste. Vai de mine si de mine! Ce-am sa ma fac? - Da nu te spaimanta asa, mai Ionica! Niboisa (ruseste - a nu te speria), fricosule, ca doar esti cu mine, zise Vasile. S-odata si pune mana pe pistoale si sloboade vreo doua-trei pe fereastra afara de s-a stans si opaitu de pe prichiciu s-a sarit inima din Catrina, de frica. Atunci flacaii, na! pe ici li-i drumul. S-au imprastiat toti ca puii cei de potarniche, luand-o la sanatoasa... Si dupa ce s-au mai departat oleaca iarasi s-au introcolat si iar au inceput a canta "da-i, da-i, da-i! " si a chiui ca la nunta - in pilda lui Ionica si-a Catrinei, tiind tot o fuga pana la crasma si ducand veste celorlalti despre ceea ce au vazut. Iar Vasile dupa ce s-a incredintat bine ca nu mai este nimic pe afara, a dat drumul lui Ionica din casa si i-a zis ca sa se duca intins la Teodosiica din deal si sa-i spuna ca l-a tramis el, si pentru ce anume l-a tramis.Ionica, insa, care nu avea grija Teodosiicai si a fetei sale Ioana, cum a esit din casa lui Vasile s-a dus intins la crasma dupa ceilalti flacai, ca sa bee ramasagul impreuna cu dansii si sa li dee acum in obraz si despre rautatea, fala si fuduliea lor. Si de-atunci ca mai ba sa se arate ceilalti flacai fuduli de Ionica si sa-l mai tie de prost ca pana atunci. Iara lui Vasile peste cateva zile i s-a dus buhul in toate partile, de-l radeau toti si cu curul. Si a trebuit numaidecat sa-si iee talpasita din sat si sa se duca in toata lumea, cu femee cu tot de raul crancalailor. Si iac-asa oameni buni si boieri D-voastra, am gasit si eu cu cale, ca de cat oiu vorbi mascarale, mai bine de-astea... Si cine-a zice ca-s vorbe de masa, sa aiba ticna si liniste-n casa! Scrisa de Ion-Vantura-Tara, in Iasi, la 22 octombrie 1876 si dedicata caracudei din Junimea imbatranita in zile rele, la prilejul aniversarii a treisprezecea, numarul dracului.
