Pizzerie cu livrare la domiciliu Ianuarie 2003 Piata In Romania, piata serviciilor de alimentatie este in crestere in ultimii ani. Serviciile de livrare la domiciliu/sediu, in special in cazul pizzeriilor, au luat o amploare deosebita in ultima perioada, mai ales in Bucuresti si in marile orase. Avantajul unui sistem care ofera livrare la domiciliu se refera la asigurarea unui volum zilnic de vanzari relativ constant, deoarece astfel consumatorul nu se mai izbeste de restrictii cum ar fi conditiile meteo, comoditatea, programul de lucru sau alte evenimente neprevazute care impiedica deplasarea. Diferentierea dintre multitudinea de firme care presteaza acest serviciu consta in: gama si calitatea produselor oferite; preturile practicate; timpul de livrare. Oferta poate include si alte produse, ca de exemplu bauturi, cafea, tigari etc. Clientii Serviciile de livrare pizza la domiciliu au doua mari grupe de clienti “traditionali”: personalul firmelor, care comanda produsul in pauza de masa din timpul pranzului sau in cursul dupa-amiezii si consumatorii “casnici”, care lanseaza comenzile de acasa, cu precadere seara. Asadar se recomanda un program flexibil, care sa acopere toate intervalele orare cu cerere ridicata. Concurenta In ceea ce priveste concurenta, exista trei categorii de furnizori pe piata: unitatile cu servire tip “restaurant”, cele cu livrare la domiciliu si cele mixte (restaurant + livrare). Fiecare se adreseaza unor categorii de clienti bine definite: - primele vizeaza acei clienti care, pe langa servirea propriu-zisa a mesei, urmaresc si o componenta de loisir (relaxare, petrecerea intr-un mod placut a timpului liber); - urmatoarele (cele cu livrare la domiciliu) se adreseaza cu precadere unor persoane ocupate, in criza de timp, pentru care servirea mesei este o necesitate fiziologica pe care incearca sa si-o satisfaca, cu un consum minim de timp; - cele mixte urmaresc sa castige clienti apartinand ambelor categorii descrise mai sus. Se constata o aglomerare a furnizorilor acestui produs in zonele centrale ale marilor orase si mai ales in Bucuresti. De aceea, o afacere nou-infiintata in acest domeniu ar avea reale dificultati in a se adresa intregii mase de consumatori, astfel fiind necesara o abordare de tip “nisa” a pietei. Inca din momentul realizarii planului afacerii trebuie gandit bine care este grupul “tinta” catre care urmeaza sa se indrepte oferta firmei, pentru a identifica si dimensiona corect nevoile acestora (de exemplu: persoane cu un anumit nivel al veniturilor sau locuitorii unui cartier invecinat, asftel incat livrarea sa se poata face in timpul cel mai scurt). In functie de acest grup de potentiali clienti se stabilesc toate celelalte coordonate privind activitatea viitoare a firmei: localizarea (spatiul), personalul, politica de stabilire a preturilor, strategia de promovare. Promovarea Pentru o afacere mica, aflata la momentul debutului, trebuie aleasa o strategie promotionala care sa se adreseze precis segmentului de consumatori ales, in randul carora sa genereze un impact puternic cu cheltuieli minime, evitandu-se pe cat posibil o reclama de proportii ample, care nu ar genera rezultate pe masura. Se poate folosi ca metoda eficienta - si relativ ieftina - raspandirea de pliante cu datele de contact ale firmei si o prezentare sumara a ofertei (tipuri de pizza, eventual bauturi racoritoare etc.). Costurile de inceput O asemenea afacere necesita costuri de pornire destul de ridicate. In afara costului infiintarii unei societati comerciale (de aproximativ 300 $ pentru o societate tip SRL), trebuie adaugate o serie de costuri aferente autorizatiilor care trebuie obtinute. Pentru desfasurarea efectiva a activitatii este necesar un spatiu de productie (bucataria), nu foarte mare, dar suficient incat sa nu pericliteze respectarea regulilor de igiena alimentara. In conditiile in care firma se ocupa doar de livrari, locatia este mai putin importanta si, implicit, costurile aferente cumpararii/inchirierii spatiului sunt mult reduse. Daca proiectul prevede, pe ga livrarea la domiciliul clientului, si posibilitatea servirii in sistem “restaurant”, atunci cheltuielile vor creste considerabil, proportional cu marimea si incadrarea unitatii, ca si problemele legate de obtinerea unor autorizatii suplimentare. De asemenea trebuie anticipat costul echipamentelor: o linie de panificatie italiana cuprinde, in mod obligatoriu, un cuptor (simplu, dublu), camera de dospire automata, malaxor, modelator, cernator faina. Alaturi de acestea pot fi incluse si alte echipamente. In functie de dotarile care intra in componenta sa, o astfel de linie de panificatie achizitionata “second-hand” poate costa intre 20.000 si 50.000 € (preturi estimative). Mai poate fi luata in calcul si varianta achizitionarii acestor echipamente separat, bucata cu bucata, in raport cu necesitatile. Orientativ, putem aprecia pretul unui cuptor de pizza din inox la 5000 €, o masa speciala de pregatire a pizzei la 1500 €, o hota la 2000 €. Un frigider costa intre 1000 si 2000 €, iar o camera frigorifica intre 2000 si 4000 €. Mai trebuie cumparat (minimum) un automobil pentru deservirea clientilor, sau chiar mai multe, in functie de fluxul comenzilor si de aria de acoperire. Costul acestuia variaza extrem de mult, in raport cu marca, vechimea, starea de functionare etc. O varianta ar putea fi, in special pentru faza-pilot, distributia prin intermediul bicicletelor sau chiar pe jos, in cazul in care zona de livrare este restransa. Costurile de mai sus sunt orientative si trebuie luate ca atare. Printr-o cercetare amanuntita a costurilor (absolut obligatorie in luarea unei decizii investitionale) se poate obtine o economie importanta fata de costurile prezentate aici. Pregatire si calificare Pentru a avea succes intr-un asemenea demers, este necesara o combinatie a mai multor calitati. Sunt deopotriva importante: - cunostintele in domeniul artei culinare ale personalului care se ocupa de productie, si care pot fi atestate prin diverse diplome si certificate recunoscute pe plan national; - amabilitatea si politetea personalului implicat in livrare; cunostintele despre piata, calitatile psihologice si receptivitatea in fata solicitarilor clientilor, din partea persoanelor din conducere si a celor care se ocupa de logistica. Din cauza faptului ca este vorba despre o unitate de alimentatie publica, intregul personal va trebui sa faca dovada insusirii notiunilor fundamentale de igiena, prin absolvirea unui curs organizat de Institutul de Igiena. Cadrul legal Cel mai important aspect care trebuie avut in vedere in cadrul serviciilor de alimentatie se refera la obtinerea tuturor autorizatiilor pe care le presupune functionarea legala a afacerii. In primul rand ne referim aici la avizul sanitar (care trebuie obtinut inainte de amplasarea, constructia sau amenajarea obiectivelor) si autorizatia sanitara (care trebuie obtinuta inainte de punerea in functiune a obiectivelor). Autoritatile responsabile de emiterea acestor documente sunt: directiile de sanatate publica, agentiile de protectie a mediului si directiile de urbanism si amenajarea teritoriului judetene sau ale Municipiului Bucuresti. De asemenea sunt necesare: autorizatia de mediu, autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii si din punct de vedere al prevenirii si stingerii incendiilor. In plus, trebuie obtinuta licenta de fabricatie pentru produsele care urmeaza a fi comercializate (se obtine de la Directia Generala resurse si politici agroalimentare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, directiile generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala se afla unitatea). Alte acte normative aplicabile acestei activitati includ: --Hotararea nr. 1198 din 24 octombrie 2002 privind aprobarea Normelor de igiena a produselor alimentare, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 2 decembrie 2002; --Regulament din 25 iunie 1999 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei cu privire la acordarea licentelor de fabricatie agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul productiei de produse alimentare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 331 din 13 iulie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare; --Metodologia din 14 iunie 2001 a Ministerului de Interne privind elaborarea scenariilor de siguranta la foc, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 570 din 12 septembrie 2001. Activitatile desfasurate in aceste unitati intra sub incidenta Ordinelor Ministerului Sanatatii nr. 975/16.12.1998 (privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente) si nr. 976/16.12.1998 (privind productia, prelucrarea, depozitarea, pastrarea, transportul si desfacerea alimentelor).
