Bombele muscau flamande din asfalt Insensibile la durerea oamenilor intinsi sau in chinuri pe pavajul incins al strazii bombele muscau flamande din asfalt. Oarbe la sangele rosu, fierbinte si proaspat care acoperea o buna parte a strazii, prin suflul exploziilor care nu mai conteneau bombele il imprastiau mereu mai departe, tot mai multi oameni erau raniti sau ucisi de efectele devastatoare a proiectilelor ucigase. Fumul exploziilor care acoperea o parte din oras se interpunea intre acesta si lu-mina soarelui impiedicand ca ceea ce mai ramasese dintr-un mare oras sa se bucure de sfarsitul unei frumoase dupa-amieze de primavara tarzie. In mijlocul strazii, dincolo de perdeaua de fum si foc care inconjura ramasitele primariei un robot si un cyborg se luptau neluand in seama infernul din jurul lor, cativa oameni trecura in graba pe langa ei nerabdatori sa scape cat mai repede de acolo doar pentru a-si intalni destinul si moartea. Nimeni nu stia de ce incercau sa se distruga reciproc mai ales dupa Ultimul Tratat dintre fiintele inteligente sau ce legatura aveau ei cu bombardamentul dar erau acolo si acum nici unul dintre cei din jur nu aveau timp sau chef de a-i intreba. - Trebuia sa ramai de partea noastra! marai la un moment dat robotul. - Nu pot. Sunt un om. 29859glj44ucv6t Ca raspuns robotul il lovi peste mana stanga suficient de puternic pentru a-i smulge unui om bratul din umar dar care nu avu ca efect decat o infundare abia vizibila a carcasei extradure a cyborgului. - Explica asta! O bomba cazu undeva in apropierea lor facandu-I pentru un moment sa se opreasca din ceea ce faceau, cyborgul aproape se impiedica de corpul unui om care i se rostogolise mort la picioare apoi ii lua pistolul arhaic pe care-l tinea in mana si se arunca spre robot. In timp ce parcurgea spatiul ce-l despartea de acesta auzi suieratul ameninta-tor al unei noi bombe care se apropia, stiu ca nu mai avea nici o scapare si mai apuca sa traga un glonte spre robot inainte ca flacarile unei explozii sa se prelinga de-a lungul propriei carcase si sa-l inghita nesatioase. Dintr-o data se simti foarte liber si calm spre deosebire de momentele anterioare in care ura si nelinistea ii cuprinsesera fiinta si ar fi facut pe robotul de lupta care se aduna de pe jos in fata lui. Dar acum el era mort si era incapabil sa-si mai aminteasca cauzele acestei dusmanii. Privi curios in jur inca neintelegand pe deplin de ce se simtea asa de usor, parca plutea. Ramasitele umane si mecanice ale corpului sau zaceau intr-o groapa la cativa metri departare de fostul sau dusman, se mai putea observa cu usurinta corpul omului care-i cazuse la picioare si spectrul energetic care statea acum langa acesta si-l privea cu o fixitate ingrozitoare. lc859g9244uccv Era sufletul omului mort, cyborgul stia asta fara sa-i spuna nimeni la fel de bine precum stia ca zecile de persoane care bantuiau parca fara scop prin fumul alb si acru al focului declansat de explozii erau sufletele mortilor ucisi in ultimele ore. O parte pareau sa nu-si dea seama ca murisera si se comportau ca atare incercand sa-si duca la capat treburile zilnice. - De ce? striga cu putere barbatul din apropiere iar cyborgul tresari surprins. De ce ati adus bombele si moartea si suferinta asupra noastra? - De ce...? - De ce...? Aproape speriat cyborgul se rasuci pe calcaie spre sufletele care incepusera sa se stranga intr-un cerc avandu-l pe el in centru. In timp ce repetau parca la nesfarsit intrebarea primului suflet privirile lor erau partial intrebatoare partial indurerate, le simtea supararea de parca ar fi fost a lui. - Nu stiu, raspunse aproape balbaindu-se cuprins de o sfiala brusca pe care nu si-o putea explica. Nu incerca sa se justifice dar nici macar el nu stia raspunsul la intrebare. Amnezia selectiva ce-l cuprinsese ii stersese cea mai mare parte a memoriei ultimelor zile iar motivul acestui bombardament era unul dintre lucrurile pe care le pierduse. Dar fantomele nu stiau acest lucru, cercul se strangea din ce in ce mai mult. Aproape speriat cyborgul incerca sa-si foloseasca o parte din armele care ii mai ramasesera in dotare dar esua. Isi privi uimit mainile si corpul, observa ca partea mecanica a corpului sau disparuse iar acum era din nou un om complet. Era mort acum, dar redevenise omul caruia ii dusese dorul atata vreme... daca situatia ar fi fost alta s-ar fi bucurat dar acum nu era capabil de asa ceva de vreme ce nu era capabil sa se apere de cei ce devenira amenintatori. Se intoarse spre omul care ii vorbise primul, acesta parea sa se fi numit tacit drept conducator. Cyborgul se pregati sa-i vorbeasca dar nu mai apuca sa o faca: o lumina puternica ii inunda de undeva de sus trecand prin norul de fum care ii inconjura. Fantomele se oprira brusc constiente la randul lor de lumina si se uitara cu totii in sus. Era mai puternica si mult mai orbitoare ca soarele dar in acelasi timp era mult mai blanda ca lumina acestuia. Nu il orbea si nu le ardea retina, chiar se simtea foarte bine in prezenta ei. - Va pot explica eu totul, simtira cu totii o voce puternica venind de undeva din interiorul fiecaruia. De ce nu veniti la mine? Fantomele ezitara, nu stiau ce sa faca. Pacea si linistea pe care le simteau contrastau cu tot ceea ce simtisera pana in acel moment in viata lor. Cyborgul se decise primul si incepu sa pluteasca incetisor spre lumina care-i inunda, restul sufletelor il urmara destul de repede. In urma lor robotul comanda incetarea bombardamentului, in oras nu mai era ni-mic si nimeni care sa reprezinte un pericol. Totul era mort. Dadu sa se miste dar nu reu-si, ultimul glonte tras de cyborg ii nimerise o incheietura si ramasese acolo. O simtise ceva mai devreme dar pentru ca incheietura rezistase si robotul nu se prabusise dar acum bucata de plumb il impiedica miscarile. Suieratul unei ultime bombe se auzi din ce in ce mai aproape, deveni amenintator. Ultimul lucru pe care robotul il mai realiza inainte de a exploda a fost ca castigase dar ca si pierduse lupta in acelasi timp, lupta cu cyborgul se terminase cu o remiza. Ajunse in preajma luminii tocmai cand ultimele suflete ajungeau la ea, robotul le percepu ca pe niste umbre vagi in acelasi timp cu o pace foarte asemanatoare celei percepute de cei care tocmai plecasera. Cu toate acestea nu era identica, robotul le urma ferm decis sa corecteze rezultatul ultimei sale batalii si sa-l schimbe in favoarea sa. De data aceasta fara violenta, dar... Disparu in lumina inainte de a-si termina gandul. In urma lui fumul incepu sa se imprastie incetisor lasand ca lumina soarelui sa inunde orasul mort si soseaua plina de gropi si cadavre in izbeliste. Totul fusese cauzat de niste bombe insetate de sange.
