TIPURI DE INVÃTARE

 

Tipologia invatarii potrivit conceptiei lui R.Gagne

In conceptia lui R. Gagne dezvoltarea umana apare ca efect, ca schimbare de lunga durata, pe care subiectul o datoreaza atat invatarii cat sI cresterii. Invatarea nu se face oricum, ci se bazeaza pe o serie ordonata sI aditiva de capacitati. Ierarhizarea acestor capacitati de face in baza criteriului trecerii succesive de la invatarea capacitatilor simple, la cele complexe, generale.

Intreg ansamblul de capacitati pe care-l poseda subiectul pentru R.Gagne reprezinta conditiile interne. Acestea se deosebesc de conditiile externe a caror actiune este independenta de subiect. Avand in vedere varietatea conditiilor externe, R.Gagne considera ca exista tot atatea forme sau tipuri de invatare.

Principalele tipuri de invatare sunt:

• invatarea de semnale;

• invatarea stimul-raspuns;

• invatare de tipul inlantuirilor;

• invatarea asociativa-verbala;

• invatarea prin discriminare;

• invatarea notiunilor;

• invatarea de reguli sau de principii;

• invatarea sociala.

 

1. Invatarea de semnale este larg raspindita atit la animalele domestice cit si la om (ciinele fuge din mijlocul soselelor atunci cind aude semnale ce avertizeaza apropierea unui automobil).

Conditia esentiala pentru ca invatarea semnalului sa aiba loc este sa se asigure o prezentare aproape simultana a 2 forme de stimulare:

1. stimulul produce o reactie generala, asa cum vrem sa obtinem si

2. stimulul semnal.

Invatarea are un caracter involuntar si se concretizeaza in raspunsuri care nu se afla sub control voluntar. Este cunoscuta sub denumirea de conditionare clasica si a fost descrisa pentru prima data la sfirsitul secolului al XIX lea de I.V.Pavlov. In pedagogie acest model a fost aplicat de J.B. Watson, fondatorul behaviorismului.

2. Invatarea stimul-raspuns

Este un alt tip fundamental de invatare care face posibil ca individul sa realizeze o actiune atunci cind doreste sa dea un raspuns precis la un stimul discriminat.

Ed. Thorndike l-a denumit invatarea prin incercare si eroare, Skinner, invatarea operanta, Kimble, invatarea instrumentala.

Asa cum arata si denumirea acestui tip de invatare se desprind 2 caracteristici:

1. o astfel de invatare se refera la o singura legatura intre stimul si raspuns nu la legaturi multiple;

2. stimulul si raspunsul apar total legate intr-un mod care nu se intilneste la tipul de invatare anterior.

Invatarea sub forma de asociere a raspunsului a reactiei la stimul depinde de ceea ce se intimpla dupa o reactie, anume daca are loc recompensa sau intarirea.

Intarirea, recompensa faciliteaza invatarea fie ca este esentiala sau nu intrucit face ca o manifestare de comportament deja caracteristica individului sa apara mai frecvent.

Tehnicile de intarire stau la baza instruirii programate. Virsta ca si mediul din care provine elevul influenteaza aplicabilitatea si semnificatia tipurilor de intarire. Acest tip de invatare genereaza, guverneaza formarea deprinderilor de pronuntie la copilul mic, de pronuntare intr-o limba straina la adulti (pentru adulti, intarirea fiind compararea propriei pronuntii cu cea a unui specialist). Mai mult chiar, o activitate preferata poate servi ca intarire pentru una mai putin preferata cu conditia sa o facem pe prima dependenta de savirsirea celei de a doua.

3. Invatare de tipul inlantuirilor

 

Inlantuirea este un tip special de invatare larg aplicata la toate virstele. Are la baza legarea a doua sau mai multe reactii de tipul stimul-raspuns invatate anterior.

Actiunea care urmeaza sa fie invatata reprezinta o succesiune de acte. Fiecare din aceste acte a fost invatat anterior dar in acest caz al inlantuirii esentialul este respectarea ordinii lor, asigurarea intaririi intregului lant si a reusitei ultimei verigi. Aceasta trebuie sa conduca la satisfactie, sa fie intarita. Pentru dirijarea succesiunii executiei se apeleaza la indicii ajutatoare exterioare, necesare mai ales in selectia verigilor exacte ale lantului si la instructiuni verbale. Atunci cind instructiunea verbala este autoadministrata devine parte integranta a inlantuirii ce trebuie insusita. O alta conditie este contiguitatea adica executarea actelor intr-o succesiune temporala stricta fara intreruperi, ezitari, intirzieri.

4. Invatarea asociativa-verbala

Cu toate ca sunetele pe care le produce omul sunt in numar limitat, modelele obtinute prin combinarea lor sunt de o diversitate practic nelimitata.

Asociatia verbala reprezinta invatarea de lanturi verbale. Cele mai simple inlantuiri verbale sunt reprezentate de activitatea de denumire a unui obiect. In acest caz se constituie un lant cu cel putin 2 verigi: prima este o relatie care leaga aparitia obiectului de un raspuns rezultat din observarea unor aspecte ale obiectelor, iar a doua este o conexiune care face ca individul sa se autostimuleze si sa denumeasca obiectul.

Invatarea eficienta a asociatiilor vebale necesita folosirea unor verigi intermediare care au rol de mediere sau de codificare. Aceste verigi se produc in intimitatea celui care invata, sunt implcite su nu se manifesta in comportamentul exterior, explicit.

5. Invatarea prin discriminare

Acest tip de invatare este impus de faptul ca indivul inca din primii ani ai vietii trebuie sa stie sa dea n raspunsuri de identificare diferite la tot atit de multi stimuli care prezinta intr-o masura mai mica sau mai mare similitudini din punct de vedere fizic.

Cu toate ca invatarea fiecarei conexiuni stimul-raspuns este un eveniment simplu, conexiunile au tendinta de a se interfera cu orice alta retinere. Ni se cere sa distingem de-a lungul intregii vieti de la culori, forme geometrice, texturi, distante la tesuturi anatomice, marimea stelelor, modele de structuri moleculare. Invatarea discriminarii sprijina modelele perceptive privind: obiectele, spatiul, evenimentele, imaginile si simbolurile.

In acest cadru trebuie sa se opereze cu trasaturi distinctive ale obiectelor. Invatarea literelor, a numerelor reprezinta o invatare de discriminare multipla pe masura ce se avanseaza in invatare, probabilitatile de confuzie provocate de dificultati in discriminare sporesc.

De o importanta majora este dezvoltarea preciziei de discriminare a stimulilor prin invatarea lor prealabila.

6. Invatarea notiunilor

Se refera la insusirea clasificarilor proprietatilor obiectelor si fenomenelor, evenimentelor.

Notiunile sunt concrete si definite (abstracte).

Notiunile concrete se refera la clase de obiecte observabile sau la calitati ale obiectelor.

Insusindu-si o notiune, individul devine capabil sa generalizeze aceasta notiune asupra altor situatii-stimul care nu au avut rol in invatarea propriu-zisa. Efectul invatarii notiunilor este de a elibera individul de sub controlul exercitat de stimulii specifici. In invatarea notiunilor ca instrumente ale gindirii si comunicarii nu trebuie sa se piarda din vedere faptul ca ele au referinte concrete. Invatarea prin actiune, invatarea in laborator preintimpina pericolul superficialitatii verbale. Invatarea corecta a notiunilor este hotaritoare pentru om, intrucit acesta citeste in termeni notionali, comunica, gindeste, interrelationeaza prin notiuni.

Subiectii curiosi, interesati de prestatia activitatii de invatare la nivel ridicat de analiza, comparatie sunt mai atrasi de metodele de descoperire. Conditia interna, fundamentala pentru insusirea lantului de notiuni care alcatuiesc regula sau principiul este cunoasterea temeinica a notiunilor. Alte conditii sunt: instruirea verbala, reamintirea conceptelor folosirea unor puncte de sprijin verbale pentru ordonarea corecta a notiunilor.

• 7. Invatarea de reguli sau de principii;

In termenii cei mai simpli, o regula este un lant de concepte care formeaza ceea ce in general denumim cunostinte.

Conceptul este unitatea iar regula, principiul reprezinta relationarea utila a unitatilor conceptuale. De aceea invatarea regulilor este dependenta de invatarea conceptelor componente.

Inlantuirea conceptelor in perspectiva formularii principiilor se poate face cel putin prin doua metode principale:

1. se porneste de la pronuntarea principiului, desprinderea caracteristicilor si apoi specificarea posibilitatilor sale aplicative in actiuni directe si implicite (metoda deductiva);

2. fie se prezinta imprejurari, experiente in care se opereaza principiul de catre profesor iar elevii sunt solicitati sa combine conceptele in ordinea adecvata (metoda inductiva sau a descopunerii dirijate).

Tehnicile deductive de predare sunt adecvate pentru retinerea faptica a principiului iar tehnica de descoperire dirijata stimuleaza invatarea independenta de catre subiect. In alegerea metodei trebuie sa se ia in vedere suportul motivational al celui care invata.

8. Invatarea sociala

Are drept obiect asimilarea unor modele comportamentale, a noi modele comportamentale, a noi forme si scheme de interactiune interpersonala si prin aceasta a noi trasaturi de personalitate.

In sens larg, toata invatarea umana este sociala pentru ca se petrece in contexte culturale si este dirijata de modele educationale. Exista o invatare sociala in sens restrins specializata in a face experienta legaturii cu realitatea, cu valorile si normele interpsihologice. In invatarea sociala exista si un nivel socioperceptiv, de imitare spontana, necritica a modelului bazat pe imagini, conduite interpersonale, pe impulsuri motivationale situative, nivel intilnit mai ales va virstele mici.

El poate fi intilnit chiar si la preadolescenti si adolescenti unde nu mai este vorba de lipsa de experienta sociala ca la cei mici, ci de absenta cultivarii pirghiilor de autocontrol din cauza unui deficit educational.

Exista si un nivel sociognostic al invatarii sociale definitorii pentru adolescenti, ghidat de modelele furnizate de educator in mod constient. In acest caz partenerii intercomunica, se interapreciaza se atrag in baza similitudinii unor calitati cu profunda rezonanta morala care emerg din interior.

Bandura sustine ca in toate tipurile de modelare de la imitarea unei simple actiuni la reproducerea comportamentului social complex sunt implicate patru deprinderi mediatoare:

1. orientarea atentiei asupra aspectelor relevante ale comportamentului;

2. retinerea trasaturilor critice ale performantei mnezice;

3. copierea comportamentului modelului;

4. motivatia de a reproduce comportamentul observat si justificarea ei sub forma recompensei interne, externe sau substitutiva. Invatarea sociala este intotdeauna o interinvatare si ea are drept continut experientele pe care si le transmit reciproc cei care intra in actiune in calitatea lor de indivizi, grupuri sau colectivitati.

Toate formele de invatare amintite sunt secondate permanent de o invatare afectiva, motivationala, psiho-morala sI psihocomportamentala care angajeaza resorturile cele mai intime ale edificiului constiintei.

Scriitori romani