Impriul Bizantin
Mozaicul imperiului Bizanton
Societatea viacurilor al IV-lea si al V-lea avand religia crestina recunoscuta oficial in Imperiul Roman va evolua in cele doua capitale, la Constantinopol si la Ravenna, in suprapunerile traditiilor complexe din perioada precedenta, in care influentele orientale vor patrunde tot mai puternic in structura politica si culturala a Imperiului.
In Roma, parasita de administratia centrala, va ramane stapan papa. El va exercita o actiune de suprematie ecleziastica nestanjenita de autoritatea politica. Imparatii bizantini renuntand la titlul de pontifex maximus se vor cansidera ierarhii laici ai bisericii, cu dreptul conducerii acesteia. La sinoadele economice ale crestinismului, prezidate de imparatii bizantini, papa isi va trimite delegati pentru a nu recunoaste suprematia imperiala. Sinoadele economice ale crestinismului au fost locul intalniri eforturilor de a mentine unitatea bisericii, in ciuda intereselor politice contrastante ale Apusului si ale Rasaritului european. Antagonismele se vor ampilifica cu timpul, pana la ruptura intre Apus si Rasarit, iar crestinismul va inregistra, o data cu Marea schisma din 1054, separarea definitiva a ortogonismului si catolicismului.
Inceputul artei bizantine (secolole al IV-lea si al V-lea)
Artele plastice
Cultura in cadrul stilului bizantin poate fi urmarita, pe durata sa de mai bine de un mileniu, in zona rasariteana a Imperiului Roman, respectiv in Imperiul Bizantin.
Periodizarea artei bizantine puncteaza, incepand din secolul al IV-lea si pana in secolul al XV-lea, urmatoarele etape importante:
1.inceputul artei bizantine(secolele al IV-lea si al V-lea)
2.epoca lui Justinian (secolul al VI-lea "secolul de aur")
3. perioada iconoclasta (secolele VII-IX)
4.dinastiile macedonenilor si comnenilor (secolele IX-XII)
5. renasterea paleologa (secolele XIII-XV), cu mutarea centrului de greutate de la Constantinopol la Athos.
Arhitectura
Constantinopolul s-a nascut la 330 cand imparatul Constantin Cel Mare l-a fondat, pe ruinele anticului oras grec Byzantion. Orasul se afla in peninsula cu o pozitie strategica deosebit de buna, datorita celor trei zone de apa, in nord, est si sud, avand astfel asigurata izolarea. Noua capitala a fost inpodobita cu cladiri, monumente si piete centrale, cu un palat imperial, o cladire a senatului si hipodromul. Planul orasului grupa cladirile oficiale in jurul pietei centrale. Axul care tranversa median orasul, artera importanta de circulatie, era marginit de o coloana acoperita, de ziduri puternice, avea bastioane si porti. Numite curtine, zidurile foarte inalte, cu o grosime de cativa metri, erau precedate de santuri, care formau obstacole in calea eventualelor atacatori ale cetatii. Printre importantele porti ale incintei, Poarta de aur era cea prin care patrundeau in oras cortegiile militare si triumfale.
Caracteristicile arhitecturii laice bizantine pastreaza atat reperele traditionale ale confortului locuintelor particulare romane evoluate si adaptate conditiilor momentului respectiv.
Domus, casa demnitarilor si negustorilor, se caracteriza prin vastitatea dimensiunilor, a curtilor interioare si a gradinilor, a fastului si elegantei. Insula, casa in care locuiau chiriasii, era "casa de raport", compusa din numeroase apartamente si dispuse in etaje scunde, cu scari si plansee din lemn.
Izvoarele artei bizantine le gasim in cultura greaca, in imbinarea treditiilor elenistice alexandrine, a culturilor mediteranieene din timpul Imperiului Roman, precum si in asimilerea culturilor Orientului Apropiat.
Dominata in arhitectura religioasa va fi folosirea arcului, boltii si cupolei, venite din traditiile milenare ale Asiei Mici, iar in artele plastice, ale atelierelor de fresca si mozaic, sculptura si arte decorative.
Arhitectura se caracterizeaza prin definirea planului constructiei si a elementelor componente. Primele biserici crestine au fost adaptari ale tipului profan al bazilicii forense care, in epoca romana, juca rolul bursei si era aflata in vecinatatea forumului. Printre primele biserici cu plan bazilican, costruite la Roma, au fost: vechea bazilica Sfantul Petru (324-346), bazilica Santa Maria Maggiore (352-266) si bazilica San Paolo fuori le muri (386-390).
Pentru planul bazilical elementele definitorii sint: nava centrala, mai larga si mai inalta decat celalalte spatii, daua sau mai multe nave laterale si o absida la rasarit, la capatul opus intrarii principale. Incaperi secundare incluse in plan sant: pronaosul sau martexul, spatiul care apare uneori dublat ca un exonartes (nartex exterior) si un esonartex ( nartex interior).
Acestea sunt procedate de o curte inconjurata de coloane, numita atrium.
Sistemul de acoperire a unui edificiu inaltat pe planul bazical este sarpanta aparenta (structura acoperisului este evidenta in intrior), iar la cel pe plan central este culpoa.
Sculptura
Structura in ronde-bosse este saraca. Au ramas cateva opere, printre care Statuia lui Hipolit (222), care prezinta imaginea filozofului antic stand in jilt, imaginea Bunului pastor (in a doua jumatete a secolului al III-lea), ambele amintand traditiile elenismului grec. In sculptura ornamentala, capitelurile colonavelor sau sarcofagele sant decorate cu relieful plat, bidimen sional, cu simbolica iconografiei paleocrestine: arborele viatii, pauni, vita de vie, mielul mistic si, uneori, in medalioane, portrete ale defunctilor. Catre sfarsitul secolului IV-lea e obeliscul ridicat in hipodromul din Constantinoplol, de catre Teodosie, sant prezentate curse cu cvadrigi, masa de spectatori in registre "izocefale" (cu capetele grupate la aceeasi inaltime).
Pictura
Continua tehnica frescei. Plasate pe peretii catacombelor romane, frescele au tematica specifica cultului mortilor.
Mozaicul
Din perioada timpurie a artei binzatine a cunoscut o evolutie starlucita in Italia. Pentru secolelul al IV-lea mozaicurile Mausoleului Santa Constanza din Roma sunt remarcabile ca frumuseta si gratie, demostrand continuitatea traditiilor grecesti. Pentru secolul al V-lea, mozaicurile Santa Pundenziana din Roma impresoneaza prin extraordinarele efecte picturale.
Din aceasi secol al V-lea, remarcabile pentru frumusetea sunt mozaicurile de la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma si Mauseul imparatesei Galla Placidia din Ravenna Splendoarea cobalturilor si albasturilor si turqoise aflate pe boltile. Mousoleului Galla Placidia, pretiozitatea scanteielor astrale ale boltii, dispusa deasupra intaririi, transparentele si smalturile aurii, albastre si verzi, ofera unul dintre exemplele cu totul remarcabile ale capodoperelor artei mozaicului.
Bunul pastor, inconjurat
de miei, este o compozitie in care stilizarea elenistica era pusa de acord cu
elementele de simbolistica religioasa-crestina ( aureola de aur si crucea). In
repertoriul decorativ elementul de meandru grec persista. Porumbeii si fantana-
izvorul vesnic al viatii - apartin simbolisticii crestine. Noua este ghirlanda
cu fructe mediterianeene, inglobate buchetelor de
Remarcabila este, de asemenea, tehnica prefectionata a mozaicului, care realizeaza efecte de raccourci, o partiala sugerare volumetrica, dar si o perspectiva geometrica si cromatica, efecte luministice spectaculare, prin valori de tonuri inchise si deschise. Contrastele calorice, raporturile de cald si rece, culorile calde pentru zonele luminate si respectiv culorile reci pentru zonele de umbra ca la "Fantana viatii" rezolvata prin tonalitati de albastru si verzuiuri prevestesc experientele picturii impresionante a secolului al XIX-lea.
Mozaicurile de la bazilica Santa maria Maggiore din Roma se remarca prin tematica biblica bogata Bunavestire, Inchinarea magilor, Uciderea pruncilor, Fuga in Egipt, precum si prin viziune Ierusalimului si a Betleemului ceresc, inbracata in costumul curtii bizantine purtand pe cap diadema imperiala. De asemenea sunt prezenti apostolii Petru si Pavel si simbolurile evarnghelistilor.
Ca materie pentru tehnica mozaicului, erau preferate roca dura si sticla, precum si pelicula de aur si argint.
Mozaicul din secolul al VI-lea
Mozaicul a inregistrat apogeul in epoca justinuana.
Vechile traditii antice de ce pamantul Italiei, impreuna cu noile existente estetice,
dau la iveala capodopere care au facut stralucirea artei bizantine. Ravenna centu legendar de cultura si
civilizatie antica, vechi port la Marea Adriatica, imaginat inca de Octavian
Augustus, care aprecia buna pozitie stategica a locului, a devanit capitala
Imperiului Roman de Apus, in perioada cuprinsa intre anii 403 si 476.
Datorita monumentelor religioase de la
Reprezentative sunt mozaicurile aflate pe peretii interiori de la bazilicile: San Vitale, Sani Apollinare Nuovo si Sant Apollinare in Classe.
Baptisteriul Arienilor,
datand din ultimii ani ai secolului al V-lea, a fost transformat in oratoriu in 561 si a apartinut gotilor
arieni. Mozaicurile cupolei acestuia intregesc
Bazilica San Vitale
Consacrata in anul 548 de catre Arhiepiscopul Maximian, bazilica San Viale, zidita sub domnia regelui ostrolog Teodoric, este anterioara anului 526 cand regele a murit. Datorita originale sale arhitecturi si mai ales compozitia in mozaic, care decoreaza interiorul, datorita puritatii marmorelor, coloanelor, capitelelor si pavimentelor, monumentul este considerat printre cele mai frumoase nu numia pentru arta ravennata, ci pentru intreaga arta crestina bizantina.
Numeroasele scene plasate pe cupola, boltin si arce ca si pe pererii incaperilor ofera un spectacol estetic de un fast cu totul neobinuit. Stiinta compozitiei stilizarea, splendoarea coloritului, stralucirea armoniilor cromatice impreseoneaza in aceas masura ca si maiestria virtuozitatilor tehnice. Expresia generala a interiorului este a fostului imperial, inaltului rafinament artistic, la care a ajuns in epoca societatea bizantina, si exigentele gustului ei estetic. Stralucirea aurului ca si somptuozitatea rosurilor, si verzuiurilor, fabuloasa imaginatie a formelor si pretiozitatea cromaticii, gratia insertiilor vegetale ca si ale siluetelor zoomorfe sau ale fiintelor terestre ori sacre, se ofera ca miraculos spectacole estetice. Imaculatul marmelor albe ale coloanelor, arcelor si capitelelor "imposta", traforate in delicate dentelari, perezenta mecandrului grec, pavimentul uimitor de divers, prin decoratia alacuita din sinuozitati misterioase si labirintice, totul exprima fastul civilizatiei bizantine, a asa-zisului "veac de aur" al lui Justinian. Cele doua mari compoziti, Imparatul Justinian si suita si Imparateasa Teodora, inconjurata de doamnele curtii imperiale, sunt printre cele mai frumose si complexe ansambluri de mozaic din intreaga arta bizantina.
Viziunea plastica impune caratere originale care vor deveni proprii picturii bizantine. Siluetele sunt alungate, atitudinile hieratice degaja o grava serozitate. Gesturile sunt solemne, achii sunt mariti, privirea concentrand intreaga forta de comunicare sensibila a spiritului. Fiind evitate consistentele volumetrice, dispare senzatia de materialitate si soliditate a formelor. In schimb, este afirmata starea eterica si imateriu. Suprafetele plate, bidimensionale, imlocuiesc sugerarea volumelor. Uneori este sugerat cadrul natural, peisajul, vegetatia, fiind folosite perspectiva geometrica si cromatica. Cel mai des este folosit fondul de aur, plat, bidimensinal, sugerarea adancimii fiind astfel eliminata, ca in cazul compozitiei Justinian si suita.
In acest ansamblu de mozaic, ritmul pronuntat al siluetelor verticale, statica si pozitia frontala a siluetelor subtiri si neconsistente, sunt reperele noii morfologii bizantine. Desii precumpanitoare este abstractizarea si ignorarea individualizarilor, in mod exceptional, apar fixari de particularitati fizionomice, cum se intampla in portretele imparatului Justinian si al imparatesei Teodora si, poate, mai pregnant, in cazul peronajului care-l prezinta pe arhiepiscopul Maximianus.
Basilica Sant Apollinare Nuovo a fost ridicata sub ordinile lui Teodoric, la inceputul secolului al VI-lea. Ea a devenit Biserica Palatina chiar sub regele ctitor. Mozaicurile acestei biserici sunt printre cele mai impresionante ansambluri, in ceea ce priveste stilistica bizantina.
Basilica Sant Apollinare Nuovo prezinta ciclu parabolelor, ciclul patimilor, chipuri de profeti in cele daua procesiuni, compozitii originale asezate de o parte si de alta a spatiului central, intre ferestre. Pe panoul din dreapta este prezenata suita Fecioarelor sfinte, alaturate celor trei magi, care ofera daruri Fecioarei si pruncului Iisus, canform subiectului biblic al Nasterii lui Hristos. Pe partea apusa este prezentata procesiunea Martirilor care aduc lui Iisus binecuvantatorul simbolul gloriei. Frumusetea acestor mozaicuri este data de prezenta siluietelor verticale, albe, ale Fecioarelor si Martirilor, care se detaseaza din fondul de aur si din verdele vibrat al vegetatiei, animate de mici buchete de flori.
Basilica Sant Apollinare in Clase a fost ridicata in prima jumatate a secolului al VI-lea de Giuliano Argentario, din ordinul Arhiepiscopului Ursicino, fiind considerata printre desavarsitele bazilici ravennate. Celebra pentru structura arhitecturii, ca si pentru mozaicurile ce o impodobesc, bazilica se afla la 5 km de oras, langa vechiul port. Frumusetea ansamblului de mozaicuri, aflate in calota altarului, impresioneaza prin masa stralucitoare a intensitatilor pigmentare ale verzuiurilor in care se insiruie venind catre sfantul Apollinare.
Mozaicul a atins in aceasta epoca un apogeu. In secolul al XI-lea scoala constantinopolitana si-a impus autoritatea artistica, alaturi de ea afindu-se scoala greaca, de la care s-a pastrat cel mai insemnat complex de mozaicuri la Dafini, realizate la sfasitul secolului al XI-lea.
Din secolul al XII-lea au ramas de asemenea, impersionantele mozaicuri din Sicilia, la catredralele din Chefalul si Monreale. Noutatea acestoara consta in marea sobrietate, si mai ales, in expresia maximei tensiuni a privirii.
Obrazul ascet, privirea intrebatoare sunt cu totul diferite de figurile senine ale mozaicurilor de la Ravenna din secolele IV-VI; Iisus din absida catedralei de la Chefalu pare un simbol al cunostiintei supreme care invita a verificarea severa a cunostintei privitorului. Coloritul retinut inlocueste fastul stralucitor al mozaicului ravennate. Culorile sun reci, fondul este de aur. Seductia optica a fost abandonata pentru tensiunea trairii spirituale si pentru severitatea morala. Icoanele erau destinate impodobirii paretilor locuintelor particulare sau interioarele bisericilor. Realizate in tehnica encaustica, tempera si mozaic, icoanele au cunoscut o dezvoltare deosebita. Manuscrisele au continuat traditia secolelor anterioare avnd caractere specifice in cadrul diferitelor scolii.
Ilustrarea textelor de catre miniaturisti are amprenta originaltatii autorului. In aceste secole sunt realizate evangheliare, psaltiri, manuscrise cu continut religios, dar si profan, ca Tratatul medical, texte ale autorilor antici (literati,filozofi), manuscrise imperiale care prezinta imparati in costumele epocii sau in costume antice.
Mozaicul in secolele XIII-XV
Mozaicul, folosit la impodobirea peretilor si icoanelor, evolueaza de la viziunea monumentala la viziunea directa (Biserica Mantuitorului, Constantinopol)
In perioada renasterii paleologe s-a constatat marea raspandire a picturii bizantine cu pregnate caracteristici regionale in apusul Peninsulei Balcanice si in nordul Dunarii, in Tara Romaneasca si Moldovaneasca, in Polonia si Rusia.
Cultura si civilizatia bizantina, dezvolta in cadrul Imperiului Roman de Rasarit, inmanuncheaza traditiile elenismului generalizat si cele ale civilizatiei thenice si culturii umaniste a statului roman.
Arta bizantina are la origine arta crestina veche, careia I s-au adaugat elemnte ale culturilor mediteraneene si ale Orientului Apropiat. Concetia autorica despre autoritatea imperiala, fastul ceremonialului da la curte si obligatiile cultului religioas au dictat evolutia conceptiei estetice a artei bizantine. Viziunea asceta a figurilor umane, expresia solemna, verticalitatea siluetelor raman caracteristice mozaicurilor si picturilor. Coloritul, in mozaic, pastreaza fondul de aur, fastul stralucitor al armoniilor in perioada secolelor IV-VI fiind urmat de viziunea cromatica austera.
Arhitectura are caracteristica prezenta numaroaselor cladiri cu caractere ecleziastic, acestea avand, ca particulare in sistemele de acoperire, cupola de nandativi si turele, precum si boltii semicilindrice.
Exotismul si fastul oriental, splendoarea si stralucirea spectocolului optic al arterelor, ca si pretiozitatea artizanala au marcat traseul original al culturii bizantine, pe o durata de mai bine de un mileniu, in cadrul Imperiului Roman de Rasarit.
Imparatii bizantini vor fi administrati de Apus pentru aureola de bogatie orientala, dupa cum realizariledin cultura, arhitectura artele decorative, vor fi pretuite si asimilate de experientele creatoare ale popoarelor din centrul si apusul Europei in cadrul epocilor contemporane cu societatea bizantina, precum si in cadrul elaborarii primelor stilurii europene.
Bibliografie: Istoria artelor plastice Adriana Botez-Crainic
