E mai bine sa regreti ceea ce ai facut,decat ceea ce n-ai facut. Puritatea sufletului inseamna a avea o singura dorinta. Esentialul e invizibil pentru ochi. Viata e realitate. Priveste-ti frica in ochi.Nu lupta cu ea! Se intampla uneori sa ne culcam toamna si sa ne trezim iarna. Si ne intrebam: nu am dormit prea mult? Nu a trecut prea mult odihnindu-ne? Dar am dormit ca de obicei... Poate nu intotdeauna avem dragostea, dar de cele mai multe ori si cand o avem o distrugem Cand doi oameni se iubesc cu adevarat, cand poti sa spui ca totul s-a teminat? NICIODATA. “Toti cei veseli vor fi coplesiti de tristete si, cand vei parasi aceasta lume, imi voi lasa parul sa tot creasca in amintirea ta si voi rataci prin pustiu in pielea unui leu.” Epopeea lui Ghilgames “Nici o poveste nu va mai fi vreodata spusa ca si cand ar fi singura.” John Berger Zambeste celui care te-a jignit, sa nu creada ca te doare. Somnul e ca si comunismul. Ne aduce pe toti la acelasi nivel. Iubeste-ma acum cand te iubesc si eu, caci focul stins o data se aprinde foarte greu. Glumeste in iubire, dar nu iubi in gluma.. ca cel ce te iubeste, glumind te paraseste. A iubi inseamna a suferi, dar pentru ca multi se feresc sa sufere, putin stiu sa iubeasca. Daca-n lumea asta iubesti pe cineva, sa nu-ti areti iubirea, caci el te va uita. Cand viata ti se pare prea grea si daca vrei sa iubesti, 3 arme tre` sa ai: sa lupti, sau uiti si sa iubesti. Vreau sa te fac sa vrei sa te privesc, sa ma privesti, sa te ating, sa tremuri, sa te sarut, sa-nebunesti, si sa nu poti trai fara suflarea mea. Durerea ta, placerea mea. Toate sunt inselatoare/ Chiar si chipul omenesc/ E nebun acel ce crede/ In cuvantul "te iubesc". Citate din “ALCHIMISTUL” de Paulo Coelho djinni=demoni maktub(in araba)=asa sta scris “Daca astazi as deveni un monstru si m-as hotara sa le omor, una cate una, ele si-ar da seama de asta abia dupa ce as fi exterminat aproape toata turma”, si-a spus baiatul. “Fiindca au incredere in mine si au uitat sa se mai bizuie pe instinctele lor proprii. Numai fiindca eu le man spre apa si mancare.” In ochii tatalui sau a citit aceeasi dorinta de a cutreiera lumea. O dorinta inca vie, in pofida zecilor de ani in care incercase s-o inabuse cu apa, mancare si acelesi culcus pentru fiecare noapte. (daca avem o dorinta,un vis pe care incercam sa-l omoram,noi reusim doar sa-l ascundem...si in viitor regretam amarnic ca am dat cu piciorul sansei de a fi fericiti) “Problema este ca ele nu-si dau seama ca strabat zilnic drumuri noi. Nu observa ca pasunile-s noi, ca anotimpurile s-au schimbat - fiindca le preocupa doar apa si hrana. Poate ca asa va fi fiind cu noi toti”, si-a spus pastorul. “Tocmai posibilitatea sa-ti indeplinesti un vis face ca viata sa fie interesanta” Iar visele sunt limbajul lui Dumnezeu. Daca El vorbeste Limbajul Lumii, pot sa ti-l interpretez si eu. Dar daca vorbeste limbajul sufletului tau, doar tu poti intelege. ... Alta inselatorie, si-a spus baiatul. Insa a hotarat sa riste. Un pastor risca intotdeauna sa se intalneasca cu lupii sau cu seceta, de aceea e atat de pasionanta meseria de pastor. Lucrurile simple sunt cele mai iesite din comun, doar inteleptii stiu sa le vada. Cand ne vedem tot timpul cu aceleasi persoane - asa cum se intampla la seminar - ele ajung sa faca pana la urma parte din viata noastra. Si cum ele fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o schimbe. Daca nu esti asa cum vor, se enerveaza. Fiindca toata lumea are o notiune exacta despre cum trebuie sa ne traim viata. Si nimeni nu stie cum sa-si traiasca propria-i viata. Ca femeia cu visele, care nu stia sa le transforme in realitate. - Care este cea mai buna minciuna din lume? s-a interesat baiatul surprins. - Iat-o: intr-un anumit moment al existentei, ne pierdem controlul asupra vietii noastre, care incepe sa fie condusa de destin. Asta-i cea mai mare minciuna din lume. Baiatul nu stia ce era Legenda Personala. - E ceea ce tu ai vrut sa faci dintotdeauna. Toti oamenii, la inceputul tineretii, stiu care e Legenda lor Personala. In acel moment din existenta totul e limpede, totul e posobil, si ei nu se tem sa viseze si sa doreasca tot ce ar vrea sa faca in viata. Dar, pe masura ce trece timpul, o forta misterioasa incearca sa demonstreze ca este imposobil sa-ti realizezi Legenda Personala. ... Dar el voia sa afle ce sunt “fortele minterioase”... - Sunt forte care par rele, dar de fapt te invata cum sa-ti indeplinesti Legenda Personala. Iti pregatesc spiritul si vointa, fiindca exista un mare adevar pe planeta asta: orice ai fi sau orice ai face, cand vrei ceva cu adevarat, vrei pentru ca dorinta aceasta s-a nascut in sufletul Universului. E misiunea ta pe Pamant. Iar cand vrei ceva, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale. - De ce vorbiti despre lucrurile astea cu mine? - Fiindca tu incerci sa-ti traiesti Legenda Personala. Si esti gata sa te lasi pagubas. - Intotdeauna apareti in asemenea momente? - Nu intotdeauna sub forma asta, dar niciodata n-am renuntat sa apar.Uneori sub forma unei replici bune, a unei idei bune. Alteori, intr-un moment crucial, fac ca lucrurile sa devina mai usoare. Si asa mai departe; dar majoritatea oamenilor nici nu baga de seama. Batranul a povestit cum saptamana trecuta fusese nevoit sa-i apara unui cautator de pietre scumpe chiar sub forma unei pietre.Omul acela parasise totul ca sa porneasca in cautare de smaralde. Timp de cinci ani a trudit intr-un rau, si sparsese deja 999 999 bolovani in cautarea unui smarald. Ajuns in acel punct, cautatorul de nestemate s-a gandit sa renunte, cand de fapt nu-i mai lipsea decat o piatra - doar O PIATRA - ca sa-si descopere smaraldul. Cum omul isi pusese in joc Legenda Personala, batranul s-a decis sa intervina. S-a preschimbat intr-o piatra care s-a rostogolit peste piciorul lui. Acesta, coplesit de furie si de frustarea celor cinci ani pierduti, a aruncat piatra cat colo. Dar a zvarlit-o cu atata forta, incat ea s-a lovit de alta, iar aceea s-a spart, scotand la iveala cel mai frumos smarald din lume. - Sunt uimit, a spus el. Prietenul meu mi-a cumparat imediat oile. Mi-a zis ca toata viata visase sa se faca pastor si asta e un semn bun. - Intotdeauna se intampla asa, a grait batranul.Numim asta Inceput Favorabil.Daca te-ai duce sa joci carti pentru prima oara, aproape sigur ai castiga. Norocul incepatorului. - De ce? - Fiindca viata vrea sa-ti traiesti Legenda Personala. - Ca sa ajungi la ea (comoara), va trebui sa urmezi semnele. Dumnezeu a scris in lume drumul pe care sa-l urmeze fiecare. Trebuie doar sa citesti ce a scris pentru tine. Pana sa spuna ceva, un fluture a inceput sa zburataceasca intre el si batran. Si-a amintit de bunicul lui; pe cand era copil, bunicul ii spusese ca fluturii sunt semne de noroc. Ca si greierii, cosarii, soparlele si trifoii cu patru foi. - Asa e, a inceput batranul, care stia sa citeasca gandurile. Exact cum te-a invatat bunicul tau.Astea sunt semne. Pe urma omul si-a desfacut haina care-i acoperea pieptul. Baiatul a ramas impresionat de ce a vazut, si si-a amintit de stralucirea vazuta ieri. Batranul avea un colan din aur masiv, batut cu pietre scumpe. ... - Ia astea, a rostit batranul, desprinzand o piatra alba si o piatra neagra din centrul colanului de aur. Se numesc Urim si Tumim. Cea neagra inseamna “da”, cea alba “nu”. Cand n-ai sa poti zari semne, pietrele astea iti vor fi de folos. Pune-le intotdeauna o intrebare obiectiva. Dar, in general cauta sa iei singur hotararile. Comoara se afla la Piramide, si asta stiai deja; dar a trebuit sa platesti sase oi fiindca te-am ajutat sa hotarasti. Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa afle Taina Fericirii de la cel mai invatat dintre oameni. Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert, pana a ajuns la o cetate frumoasa, pe varful unui munte.Acolo locuia inteleptul pe care il cauta. ... Inteleptul vorbea cu toata lumea, si a trebuit ca baiatul sa astepte doua ore pana sa-i vina si lui randul. Inteleptul a ascultat cu atentie scopul vizitei lui, dar i-a spus ca in momentul acela nu avea timp sa-i explice Taina Fericirii. I-a sugerat sa dea o raita prin palat si sa revina dupa doua ore. - Dar pana atunci vreau sa-ti cer o favoare, a completat inteleptul, intinzandu-i baiatului o lingurita in care a picurat doi stropi de untdelemn. In timp ce te plimbi, tine lingurita asta fara sa lasi sa curga untdelemnul. Baiatul a inceput sa urce si sa coboare scarile palatului cu ochii atintiti in permanenta asupra linguritei. Dupa doua ore s-a prezentat din nou in fata Inteleptului. - Vasazica, a intrebat Inteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? Ai vazut gradina la crearea careia a muncit zece ani Maestrul Gradinarilor? Ai vazut frumoasele pergamente din bibleoteca? Rusinat, baiatul a marturisit ca nu vazuse nimic. Singura sa preocupare fusese sa nu verse picaturile de untdelemn incredintate de Intelept. - Atunci intoarce-te si priveste minunile lumii mele, a spus Inteleptul. Nu poti avea incredere in cineva pana nu-i cunosti casa. ... Prezentandu-se din nou in fata Inteleptului, i-a relatat amanuntit tot ce vazuse. - Dar unde sunt cele doua picaturi de untdelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat Inteleptul. Uitandu-se la lingurita, baiatul a observat ca se varsasera. - E singurul sfat pe care ti-l pot da, a grait Inteleptul Inteleptilor. Taina Fericirii sta in a privi toate minunatiile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita. “Sunt si eu ca toti oamenii: vad lumea dupa cum as dori eu sa se petreaca lucrurile, nu dupa cum se petrec ele in realitate.” “Exista un limbaj care se afla dincolo de cuvinte”, si-a spus baiatul. “Mi s-a intamplat asta cu oile, iar acum mi se intampla cu oamenii.” ... “Daca voi invata sa descifrez acest limbaj fara cuvinte, voi reusi sa descifrez lumea”. “Totul e un singur lucru”, spusese batranul. Esti altfel decat mine, fiindca doresti sa-ti realizezi visurile. Eu vreau doar sa visez...(este ceea ce il tine in viata.; daca si-l indeplineste,nu mai are motiv sa traiasca) ... deciziile sunt doar un inceput. Cand cineva lua o decizie, de fapt se cufunda intr-un torent puternic, care ducea spre un loc pe care nici nu-l visase in momentul luarii deciziei. - Totul in viata este un semn, a spus Englezul inchizand revista din care citea. Universul e scris intr-o limba pe care toata lumea o intelege, dar care a fost uitata. Eu caut acest Limbaj Universal, pe langa alte lucruri. De asta ma aflu aici. Fiindca trebuie sa ma intalnesc cu un om care cunoaste Limbajul Universal. Un Alchimist. “Presimtiri”, cum spunea adeseori mama lui. Baiatula a inceput sa inteleaga ca presimtirile erau cufundarile rapide pe care le face sufletul in Curentul Universal al vietii, unde istoriile tuturor oamenilor sunt legate intre ele si putem sti tot, fiindca totul sta scris. Desertul era uneori format din nisip si alteori din piatra. Cand caravana ajungea in dreptul unei pietre, o ocolea; daca se aflau in fata unei stanci, faceau un ocol mai lung. Daca nisipul era prea fin pentru copita camilelor, cautau un loc cu nisip mai grunjos. Cateodata solul era acoperit de sare, acolo unde trebuia sa fi fost un lac. Atunci animalele se impotmoleau, iar camilarii descalecau si le ajutau sa iasa din mlastina. Apoi luau chiar ei poverile in spinare, treceau peste solul inselator si incarcau din nou animalele. Daca vreo calauza se imbolnavea sau murea, camilarii dadeau cu zarul si alegeau o noua calauza. ... nimeni nu se teme de necunoscut, fiindca oricine e in stare sa dobandeasca tot ce vrea si ce-i face trebuinta. Ne temem doar sa nu pierdem ce avem, fie viata, fie plantatiile. Dar teama asta trece cand intelegem ca istoria noastra si istoria lumii au fost scrise de aceeasi Mana. -Acesta e principiul care insufleteste toate lucrurile, a spus.In Alchimie se numeste Sufletul Luminii. Cand doresti ceva din toata inima, esti mai aproape de Sufletul Luminii. E intotdeauna o forta pozitiva. ... toate lucrurile de pe Pamant au suflet, fie ca sunt minerale, vegetale, animale sau numai simple ganduri. -Tot ce se afla pe fata Pamantului se transforma necontenit, fiindca Pamantul e viu; si are suflet. Noi facem parte din acest suflet si rareori ne dam seama ca el lucreaza totdeauna spre binele nostru. Trebuie sa intelegi ca in sticlarie chiar si cristalurile luau parte la reusita ta. ... -Am vazut caravana inaintand prin desert, a spus in cele din urma. Ea si desertul vorbesc aceeasi limba, si de asta el ingaduie sa-l traverseze. Ii va pune la incercare fiecare pas, ca sa vada daca e intr-o armonie perfecta cu el; si daca da, caravana va ajunge la oaza. Daca unul dintre noi ar veni aici cu mult curaj, dar fara sa inteleaga limba asta, ar muri din prima zi. -Sunt in viata, i-a spus baiatul, in timp ca manca o farfurie de curmale in noaptea fara foc si fara luna. Cat timp mananc, nu fac altceva decat sa mananc. Daca voi umbla, nu voi face altceva decat sa umblu. Daca voi avea de lutat, va fi o zi tot atat de buna de murit ca oricare alta. Fiindca nu traiesc nici in trecutul, nici in viitorul meu. Am doar prezentul si numai el ma intereseaza. Daca vei putea sa te mentii mereu in prezent, vei fi un om fericit. Caci oamenii se lasa fascinati de tablouri si cuvinte si ajung sa uite Limbajul Lumii. Nu mai functiona ceea ce batranul rege numise “norocul incepatorului”. Ceea ce functiona acum, stia el era punerea la incercare a staruintei si a curajului celui care-si cauta Legenda Personala. De aceea nu putea sa se grabeasca, nici sa-si piarda rabdarea. Daca ar actiona asa, ar sfarsi prin a nu mai distinge semnele asezate de Dumnezeu in calea lui. “Nu-ti pierde rabdarea”, si-a repetat baiatul in sinea sa. “Asa cum a spus camilarul, mananca la ora de mancat. Si umbla la ora de umblat.” Iar cand drumurile celor doi se intretaie si ochii lor se intalnesc, tot trecutul si tot viitorul isi pierd orice importanta si nu mai exista decat clipa aceea si incredibila certitudina ca toate lucrurile sub soare au fost scrise de aceeasi Mana. Mana care trezeste Iubirea si care a facut un suflet geaman pentru fiecare fiinta umana care munceste, se odihneste si cauta comori sub soare. Fiindca fara asta visele omenirii n-ar avea nici o noima. ... o iubise inca dinainte de a sti ca exista si ca iubirea lui pentru ea ii va aduce toate comorile lumii. Dunele se shimba o data cu vantul,dar desertul ramane mereu acelasi. Teama de a da gres m-a impiedicat pana astazi sa gasesc Marea Opera. “Eram pe cale sa patrund in Limbajul Lumii, si totul pe Pamant are un sens, pana si zborul vulturilor”. “Cand iubesti, toate au inca si mai mult sens”. De fapt lucrurile nu aratau nimic: oamenii erau cei care, privind lucrurile, gaseau modul de a patrunde in Sufletul Luminii. Camilarul nu era Razboinic si consultase pana tunci cativa prezicatori. ... Pana cand unul dintre ei, cel mai batran (si totodata cel mai temut), a intrebat de ce camilarul vroia atat de tare sa cunoasca viitorul. -Ca sa pot actiona, a raspuns camilarul. Si sa schimb ceea ce nu mi-ar placea sa se intample. -Atunci nu ar mai fi viitorul tau, a raspuns prezicatorul. -Poate ca vreau sa cunosc viitorul ca sa ma pregatesc pentru ce va veni. -Daca va veni ceva bun, va fi o surpriza placuta. Daca va veni ceva rau, vei suferi cu mult timp inainte ca raul sa se produca. -Vreau sa cunosc viitorul fiindca sunt om, i-a raspuns camilarul prezicatorului. Iar oamenii isi duc viata in functie de viitorul lor. Prezicatorul tacuse un timp. Era specialist in aruncarea betisoarelor, care se zvarleau pe jos si erau interpretate apoi dupa felul in care cazusera. In ziua aceea n-a aruncat betisoarele. Le-a infasurat intr-o batista si le-a varat in buzunar. -Imi castig existenta ghicind viitorul oamenilor, a spus el.Cunosc stiinta betisoarelor si ma pricep sa le utilizez ca sa patrund in spatiul unde totul sta scris. Acolo pot sa citesc trecutul, sa descopar ce a fost uitat si sa descoper semnele prezentului. Cand oamenii ma consulta, eu nu citesc viitorul: ghicesc viitorului. Fiindca viitorul apartine lui Dumnezeu si numai El il dezvaluie in imprejurari deosebite. Si cum reusesc eu sa ghicesc viitorul? Din semnele prezentului. In prezent sta tot secretul; daca vei da atentie prezentului, vei putea sa ti-l imbunatatesti. Iar daca iti vei imbunatati prezentul, tot ce se va intampla ulterior va fi de asemenea mai bun. Uita viitorul si traieste-ti fiecare zi din viata conform invataturilor Legii si cu credinta ca Dumnezeu are grija de copii sai. Fiecare zi poarta in sine Vesnicia. Camilarul a intrebat atunci in ce imprejurati ingaduie Dumnezeu sa se vada viitorul. -Cand il arata chiar El. Iar Dumnezeu arata rareori viitorul, si doar pentru un singur motiv: cand e un viitor care a fost scris ca sa fie schimbat. -Fiindca ochii mei nu s-au obisnuit inca cu desertul, a raspuns baiatul. Iar eu pot vedea lucruri pe care niste ochi prea deprinsi nu mai stiu sa le vada. -Acum doua mii de ani, intr-o tara indepartata, a fost aruncat intr-un put si apoi vandut ca sclav un om care credea in vise, a spus batranul. Negustorii nostri l-au cumparat si l-au adus in Egipt. Si noi stim cu totii ca cine crede in vise stie si sa le interpreteze. Era speriat de tot ce se intamplase. Se cufundase in Sufletul Luminii, iar pretul pentru ca crezuse era propria sa viata.Un pariu riscant. Dar tot un pariu important facuse si in ziua cand isi vanduse oile ca sa-si urmeze Legenda Personala. Si, cum spunea camilarul, ziua de maine e la fel de buna ca oricare alta pentru a muri. Orice zi e facuta ca s-o traiesti ori ca sa parasesti lumea. Totul depinde de un singur cuvant: Maktub. A umblat in tacere. Nu ii parea rau. Daca avea sa moara maine, va fi pentru ca Dumnezeu nu voia sa schimbe viitorul. Dar avea sa moara dupa ce a strabatut stramtoarea, a lucrat intr-o pravalie de cristaluri, a cunoscut tacerea desertului si ochii Fatimei. Traise intens fiecare zi, de cand plecase de acasa, cu atat timp in urma. Daca va fi sa moara maine, ochii sai vor fi vazut mult mai multe locuri decat ochii celorlalti pastori, iar baiatul era mandru de asta. Fiindca desertul e o incercare pentru toti oamenii: te pune la incercare la fiecare pas, si-l ucide pe cel neatent. -Rau nu e ce intra in gura omului, a spus Alchimistul. Rau e ce iese din ea. ... Odihneste-te asa cum se odihneste intotdeauna razboinicul inaintea luptei. Dar nu uita ca inima ta se afla acolo unde se afla si comoara. Si ca aceasta comoara se cere gasita, pentru ca tot ce ai gasit pe drum sa capete o noima. Maine vinde-ti camila si cumpara un cal. Camilele sunt inselatoare: fac mii de pasi fara sa dea semne de oboseala. Dar deodata cad in genunchi si mor. Caii obosesc treptet. Si stii intotdeauna cand le poti pretinde sau momentul cand vor muri. Fiindca ceea ce te-a retinut in Oaza a fost propria ta frica de a nu mai reveni niciodata. Iar in momentul acela, semnele iti vor arata comoara ta ingropata pentru totdeauna. ... Dar iti vei petrece restul zilelor ratacind intre curmali si desert, stiind ca nu ti-ai indeplinit Legenda Personala, si atunci va fi prea tarziu. Nu vei fi inteles ca Iubirea nu impiedica niciodata pe cineva sa-si urmeze Legenda Personala. Cand se intampla asa, se intampla pentru ca nu e Iubirea Adevarata, cea care vorbeste Limbajul Lumii. Omul iubeste pentru ca iubeste. Nu exista un motiv pentru care sa iubesti. Asculta-ti inima. Ea stie totul pentru ca a venit din Sufletul Luminii si la el se va intoarce intr-o zi. -De ce trebuie sa ne ascultam inima? l-a intrebat baiatul cand si-au instalat tabara in ziua aceea. -Fiindca acolo unde se va afla ea se va afla si comoara ta. -Inima mea e agitata, a spus baiatul. Viseaza, se emotioneaza si e indragostita de o femeie a desertului. Imi cere tot soiul de lucruri si nu ma lasa sa dorm nopti in sir, cand ma gandesc la ea. -Asta-i bine. Inima ta e vie. Continua sa asculti ce are de spus. In urmatoarele trei zile, cei doi au trecut pe langa niste razboinici si au vazut alti razboinici la orizont. Inima baiatului a inceput sa vorbeasca despre frica. Ii istorisea baiatului povesti pe care le auzise de la Sufletul Luminii, povesti despre despre oameni care se dusesera in cautarea comorilor lor si nu le-au gasit niciodata. Uneori il speria pe baiat cu gandul ca ar putea sa nu-si mai afle comoara sau ca ar putea muri in desert. Alteori ii spunea baiatului ca era multumita, fiindca intalnise iubirea si gasise multi bani de aur. -Inima mea e inselatoare, i-a spus baiatul Alchimistului, cand s-a oprit ca sa se mai odihneasca putin caii. Nu vrea sa merg mai departe. -Asta-i bine, i-a raspuns Alchimistul. Dovedeste ca e vie. Este firesc sa vrei sa schimbi pe un vis tot ce ai obtinut pana acum. -Atunci, de ce trebuie sa-mi ascult inima? -Fiindca n-ai sa reusesti niciodata s-o faci sa taca. Si chiar daca ai sa te prefaci ca nu asculti ce-ti spune, ea tot va fi in pieptul tau, repetand mereu ce gandeste despre viata si lume. -Chiar daca e inselatoare? -Inselaciunea e lovitura la care nu te astepti. Daca iti cunosti bine inima, ea nu te poate trada. Caci astfel ti-ai cunoaste visurile si dorintele si ai sti ca sa faci cu ele. Nimeni nu poate fugi de inima sa. De aceea e mai bine sa asculti ce-ti spune. Pentru ca nicioda sa nu vina vreo lovitura la care sa nu te astepti. -Chiar daca mai cartesc uneori, spune inima lui, e din pricina ca sunt o inima omeneasca, iar inimile omenesti asa-s facute. Le e teama sa-si implineasca cele mai mari visuri, caci gasesc ca nu merita sau n-au sa le poata realiza. Noi, inimile murim de frica numai cand ne gandim la iubiri care au pierit pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut fi bune si nu au fost la comori care ar fi putut fi descoperite si au ramas pe veci ingropate in nisip. Iar cand se intampla asa, suferim intotdeauna mult. -Inima mea se teme sa nu sufere, i-a spus Alchimistului baiatul intr-o seara cand priveau cerul fara luna. -Spune-i ca frica de a suferi e mai rea decat suferinta insasi. Si ca nici o inma n-a suferit cand a plecat in cautarea visurilor sale, fiindca orice clipa de cautare e o clipa de intalnire cu Dumnezeu si cu Vesnicia. -Orice clipa de cautare e o clipa de intalnire, i-a spus baiatul inmii sale. Cat timp imi cautam comoara, toate zilele erau zile luminoase, fiindca stiam ca orice ora facea parte din visul de a o gasi. Pe cand imi cautam comoara, am descoperit in drum lucruri pe care n-as fi visat niciodata sa le intalnesc daca n-as fi avut curajul sa cutez lucruri imposibile pentru pastori. Atunci inima lui a stat linistita o seara intreaga. Noaptea, baiatul a dormit impacat, iar cad s-a trezit, inima a inceput sa-i povesteasca despre Sufletul Luminii. I-a spus ca orice om fericit il poarta pe Dumnezeu in sine. Si ca fericirea s-ar putea gasi intr-un simplu graunte din desert, asa cum spusese Alchimistul. Caci un graunte de nisip e un moment al Creatiei, iar Universului i-au trebuit mii de milioane de ani ca sa-l creeze. -Pe fiecare om de pe fata pamantului il asteapta o comoara undeva, a spus inima lui. Noi, inimile, nu prea vorbim despre aceste comori, fiindca oamenii nu mai vor sa le gaseasca. Nu le vorbim despre ele decat copiilor. Pe urma lasam viata sa-l indrepte pe fiecare spre destinul sau. Din pacate insa, putini urmeaza drumul care este le trasat, adica drumul Legendei Personale si al fericirii. Ei cred ca lumea este ceva amenintator - si din cauza asta lumea chiar devine amenintatoare. Atunci, noi inimile, vorbim tot mai incet, dar nu tacem niciodata, si evitam ca spusele noastre sa fie auzite: nu vrem ca oamenii sa sufere fiindca nu si-au urmat inimile. -De ce inimile nu le spun oamenilor ca trebuie sa continue sa-si urmeze visurile? l-a intrebat baiatul pe Alchimist. -Fiindca, in cazul acesta, cea care sufera mai mult este inima. Iar inimilor nu le place sa sufere. Din ziua aceea, baiatul si-a ascultat inima. I-a cerut sa nu-l mai paraseasca niciodata. I-a cerut ca, atunci cand el s-ar indeparta de visurile sale, inima sa i se stranga in piept si sa dea semnalul de alarma. Baiatul a jurat ca ori de cate ori va auzi acest semnal, il va urma. In noaptea aceea a vorbit de toate cu Alchimistul. Iar Alchimistul a inteles ca inima baiatului se intorsese spre Sufletul Lumii. -Ce fac acum? a intrebat baiatul. -Iti continui drumul spre Piramide, a spus Alchimistul. Si sa fii atent la semne. Inima ta e acum in masura sa-ti arate comoara. -Asta e ceea ce nu stiam inca? -Nu, i-a raspuns Alchimistul. Ceea ce nu stiai inca e ceea ce urmeaza: Itotdeauna inaintea de implinirea unui vis, Sufletul Lumii hotaraste sa puna la incercare tot ce visatorul a fost invatat pe drum. Face asta nu fiindca ar fi rau, ci ca sa putem, impreuna cu visul nostru, sa ne insusim si lectiile pe care le invatam mergand dupa el. In acel moment, majoritatea oamenilor renunta. E ceea ce numim in limba desertului, “a muri de sete cand curmalii au aparut deja la orizont”. O cautare incepe intotdeauna cu Norocul Incepatorului. Si se incheie intotdeauna cu Proba Cuceritorului. Baiatul si-a amintit un vechi proverb din tara sa. Spunea ca ora cea mai intunecoasa e cea dinaintea rasaritului de soare. Cand avem in fata ochilor niste mari comori, nu ne dam seama niciodata. Si stii de ce? Fiindca oamenii nu cred in comori. -Inimile ii ajuta intotdeauna pe oameni? l-a intrebat baiatul pe Alchimist. -Doar pe cei care-si traiesc Legenda Personala. Dar ii mai ajuta mult si pe copii, pe betivi, pe batrani. “Lucrurile vorbesc multe limbaje”, si-a spus baiatul. “Am abservat cum nechezatul camilei era doar un simplu nechezat, apoi cum a devenit semn de pericol, pentru ca la urma sa redevina nechezat.” Cine se amesteca in Legenda Personala a altcuiva nu si-o va descoperi niciodata pe a sa. Doar un lucru face visul imposibil: frica de a da gres. In general moartea face ca oamenii sa devina mai sensibili la viata. -Fiindca iubirea nu inseamna sa stai nemiscat ca desertul, nici sa cutreieri lumea ca vantul, nici sa preivesti totul de departe, ca tine(soarele). Iubirea e o forta care transforma si imbunatateste Sufletul Lumii. Cand am patruns in el pentru prima oara, am socotit ca era perfect. Apoi am vazut ca era o oglinda a tuturor fapturilor, cu razboaiele si patimile lor. Noi suntem cei care hranim Sufletul Lumii, iar pamantul pe care traim va fi mai bun ori mai rau daca noi vom fi mai buni ori mai rai. Aici intra in joc forta Iubirii, fiindca atunci cand iubim,dorim intotdeauna sa fim mai buni decat suntem. -Asta e pentru dumneata, a spus el, intinzand o parte calugarului. Pentru marinimia dumitale fata de pelerini. -Rasplata primita depaseste marinimia mea, i-a raspuns calugarul. -Sa nu mai repeti asta vreodata. Viata poate auzi si atunci iti va da mai puti data viitoare. “Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de doua ori, se va intampla cu siguranta si a treia oara.” -Indiferent ce face, fiecare om de pe pamant joaca intotdeauna rolul principal in Istoria lumii, a spus el. Si fireste ca n-o stie. Citate din “UNSPREZECE MINUTE” de Paulo Coelho shugen-do=durere provocata de natura ... si nu contenea sa-si reproseze comportamentul stupid de care facuse dovada fugind tocmai de ceea ce-si dorea mai aprins. ... unele lucruri se pierd pentru totdeauna. ... dragostea era legata mai mult de absenta decat de prezenta partenerului. ... traia ducand lipsa tanarului, petrecea ore in sir imaginandu-si despre ce aveau sa stea de vorba la urmatoarea intalnire si-si maintea fiecare secunda cand fusesera impreuna, straduindu-se sa descopere ce facuse bine sau gresise. “Cand ne intalnim cu cineva si ne indragostim, avem impresia ca intreg universul este de acord, azi am vazut ca asa ceva s-a petrecut cu apusul de soare. Cu toate acestea, daca ceva a gresit, nimic nu ramane! Nici starcii, nici muzica din departare, nici savoarea buzelor lui. Cum de poate disparea atat de repede frumusetea care se afla acolo acum cateva minute? Viata este foarte rapida; ii face pe oameni sa treaca de la cer la infern in cateva secunde.“ ... lucrul miraculos si asasin numit Dragoste. Din jurnalul Mariei cand avea saptesprezece ani: “Scopul meu este sa inteleg dragostea. Stiu ca eram vie cand am iubit si mai stiu ca tot ce am acum, oricat ar parea de interesant, nu ma entuziasmeaza. Dragostea insa e teribila: le-am vazut pe prietenele mele suferid si nu vreau sa mi se intample si mie asa ceva. Ele, care inainte radeau de inocenta mea, acum ma intreaba cum de reusesc sa-i domin atat de bine pe barbati. Surad si tac, pentru ca stiu ca remediul este mai rau decat durerea: pur si simplu nu ma indragostesc. Pe zi ce trece, vad tot mai limpede ca barbatii sant fragili, inconstanti, nesiguri, surprinzatori... pana si unii tati ai acestor prietene mi-au facut propuneri, am refuzat. Inainte eram socata, acum cred ca totul tine de natura masculina. Desi scopul meu e sa inteleg dragostea, desi sufar din cauza persoanelor carora mi-a incredintat inima, vad ca cei care mi-au atins sufletul n-au reusit sa-mi trezeasca trupul, iar cei care mi-au mangaiat trupul n-au reusit sa-mi atinga sufletul.“ ...si a visa e foarte comod, de vreme ce nu santem obligati sa punem in practica ceea ce planuim. ...niciodata nu va izbuti sa gaseasca ceea ce cauta daca nu va sti sa spuna ce gandeste. Viata o invata insa - foarte repede - ca numai cei puternici supravietuiesc. Ca sa fii puternica, trebuie sa fii cea mai buna, nu exista alternativa. ...cine se simte liber iubeste la maximum. Si cine iubeste la maximum se simte liber. Asta e adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda. -Ramai in aceeasi pozitie. -Ceri prea mult. Viata e mereu in miscare. Toate lunile astea de autocontrol, de respingere a dragostei au dus exact la contrariu: sa ma las dusa de primul ins care mi-a acordat o atentie de alt gen. Dragostea nu este in celalalt, este in noi insine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta, avem nevoie de altul. Universul are sens doar cand avem cu cine sa ne impartasim emotiile. ...intalnirile cele mai importante fusesera de mult aranjate de catre suflete inainte ca insisi trupurile noastre sa se fi vazut. In general, aceste intalniri au loc atunci cand ajungem la o limita, cand avem nevoie sa murim ca sa renastem din punct de vedere emotional. Intalnirile ne asteapta - dar de cele mai multe ori evitam ca ele sa aiba loc. Totusi, daca suntem disperati, daca nu mai avem nimic de pierdut sau daca suntem foarte entuziasmati de viata, atunci necunoscutul se manifesta si universul nostru o apuca pe alt drum. -Rolurile alterneaza. Nu exista unul fara altul si nimeni nu va sti sa umileasca daca n-a fost si el umilit. “Ne cunoastem numai cand ne gasim in propriile noastre limite.” de Sade Omul intelese ca suferinta, o data privita fara teama, era pasaportul sau catre libertate. In definitiv, suntem fiinte omenesti, ne nastem incarcati de vina, ne temem cand fericirea devine ceva posibil si murim ca sa-i pedepsim pe ceilalti fiindca ne simtim totdeauna neputinciosi, nedreptatiti, nefericiti. -Ai simtit-o ieri si ai simtit ca te conducea la placere. Ai simtit-o azi si ai gasit pacea. De aceea iti spun: nu te obisnui, fiindca e foarte usor sa poti trai cu ea, este un drog puternic. Se gaseste in viata noastra cotidiana, in suferinta ascunsa, in renuntarea la dragoste, cand dam vina pe aceasta pentru falimentul viselor noastre. Durerea sperie cand isi arata adevarata fata, dar e seducatoare cand e invesmantata in sacrificiu, renuntare. Sau lasitate. Omul, oricat ar respinge-o gaseste totdeauna un mijloc de a convietui cu ea, de a-si face din ea o parte a vietii. -Nu cred. Nimeni nu doreste sa sufere. -Daca tu ai reusit sa intelegi ca poti trai fara suferinta, ai si facut un mare pas inainte, dar sa nu crezi ca altii te vor intelege. Da, nimeni nu doreste sa sufere si totusi aproape toti cauta durerea, sacrificiul, si se simt justificati, puri, vrednici de respectul copiilor, al sotilor sau sotiilor, al vecinilor, al lui Dumnezeu. Sa nu ne gandim acum la asta, retine doar ca ceea ce pune lumea in miscare nu e cautarea placerii, ci a renuntarii la tot ce este important. Evei ii fusese frica sa-si urmeze drumul fara ajutorul cuiva, a vrut sa imparta si altuia ceea ce simtea ea. Citate din “VERONIKA SE HOTARASTE SA MOARA” de Paulo Coelho Isi sacrifica multe dorinte pentru ca parintii ei sa o iubeasca si mai departe la fel cum o iubeau cand era mica, desi era constienta ca adevarata dragoste se schimba cu trecerea timpului, creste si descopera noi moduri de a se exprima. -Ce este demnitatea? Inseamna a voi ca toata lumea sa creada ca esti buna, manierata, plina de dragoste pentru aproapele? Respecta natura; veizi mai multe filme cu animale si observa cum lupta pentru spatiul lor. Citate din “DIAVOLUL SI DOMNISOARA PRYM” de Paulo Coelho Cand ne asteptam mai putin, viata ne confrunta cu o provocare spre a ne pune la incercare curajul si vointa de schimbare; in acest moment, nu are rost sa ne pretindem ca nu se intampla nimic sau sa ne scuzam ca nu santem pregatiti. Isi daduse seama ca exista doua lucruri care te impiedica sa-ti realizezi visele: gandul ca sunt imposibile sau, printr-o brusca rasturnare a rotii norocului, faptul de a le vedea transformandu-se in ceva posibil cand te astepti mai putin. Ei bine, in acest moment apare spaima de un drum care nu stii unde duce, de o viata cu provocari necunoscute, de posibilitate ca lucrurile cu care suntem obisnuiti sa dispara pentru totdeauna. ... prea deprinsa cu infrangerile, si orice sansa de victorie ii era o povara mult prea greu de dus. - “Nimeni nu poate adauga nici o liniuta si nici un punctisor la ceea ce a fost scris” - zise batrana, citand un text din Evanghelie. Dar ne place sa traim cu iluzia asta, pentru ca ne face sa ne simtim mai siguri pe noi. - “Ori de cate ori vreti sa realizati ceva, pastrati-va ochii deschisi si asigurati-va ca stiti exact ce anume doriti. Nimeni nu-si poate nimeri tinta cu ochii inchisi.” “Exista doua feluri de idioti - cei care renunta sa faca ceva pentru ca au primit o amenintare si cei care cred ca fac ceva pentru ca ameninta.” ... cea mai buna metoda de a-ti slabi adversarul este sa-l faci sa creada ca esti de partea lui. “Pana si Dumnezeu are un infern: dragostea lui pentru oameni.” ... sa pierd unele batalii, sa castig altele, dar si sa inteleg ca victoriile si infrangerile fac parte din viata tuturora - afara de cea a lasilor, asa cum ai spus dumneata, de vreme ce unii ca ei nu pierd si nu castiga niciodata. -Cum ziceam, Ahab avea o poveste despre cer si iad care in vremurile vechi trecea din tata in fiu si care in zilele noastre a fost data uitarii. Un om, calul si cainele sau mergeau pe un drum. Pe cand treceau pe langa un copac urias, cazu un fulger si toti murira trazniti. Omul insa nu-si dadu seama ca parasise lumea aceasta si merse mai departe cu cele doua animale; uneori mortii au nevoie de timp ca sa-si dea seama de noua lor stare... ... -Drumul era foarte lung, stancos si abrupt, soarele fierbinte, ei erau nadusiti si foarte insetati. La un cot al drumului zarira o poarta mareata numai din marmura, care ducea la o piata pavata cu lespezi de aur, in centrul caruia tasnea un izvor cu apa cristalina. Drumetul se indrepta catre omul care pazea intrarea. “Buna ziua.“ “Buna ziua“, raspunse paznicul. “Ce loc e acesta, atat de frumos?“ “Aici este cerul.“ “Ce minunat ca am ajuns in cer, suntem atat de insetati.“ “Poti intra si bea apa dupa pofta inimii.“ Si paznicul ii arata izvorul. “Calul si cainele meu sunt si ei insetati.“ “Imi pare foarte rau“, zise paznicul. “Aici nu e ingaduita intrarea animalelor.“ Omul era foarte dezamagit, fiindca setea ii era mare, dar nu voia sa bea apa de unul singur; ii multumi paznicului si merse mai departe. Dupa un drum lung tot de-a coasta, ajunsi la capatul puterilor, sosisera intr-un loc a carui intrare era strajuita de o poarta veche care dadea spre un drum de pamant, marginit de copaci. La umbra unuia dintre ei era tolanit un om, cu palaria pe ochi, dormind pesemne. “Buna ziua“ ,zise drumetul. Omul motai din cap. “Ne e foarte sete, mie, calului si catelul meu.“ “E un izvor la pietrele alea“, zise omul aratandu-le un loc. “Puteti bea dupa pofta inimii.“ Omul, calul si cainele se dusera la izvor si-si potolira setea. Drumetul se intoarse ca sa multumeasca. “Intoarceti-va oricand doriti“, raspunse omul. “Asa, ca sa stiu, cum se cheama locul acesta?“ “Cerul.“ “Cerul? Pai paznicul de la poarta de marmura ne-a spus ca acolo e cerul!“ “Ala nu e cerul, ala e iadul.“ Drumetul ramase uluit. “Ar trebui sa nu-i lasati sa va foloseasca numele! O asemenea indrumare mincinoasa poate pricinui mari incurcaturi!“ “Nici vorba; la drept vorbind, ei ne fac un mare serviciu. Caci acolo trag toti cei capabili sa-si paraseasca cei mai buni prieteni...“ “Ca sa domini pe cineva, fa-l sa-i fie frica.” Cine iubeste asteptand o recompensa isi pierde vremea. ... viata poate fi scurta sau lunga, dupa felul cum o traim. Citate din “AL CINCILEA MUNTE” de Paulo Coelho Si sufletul omului ... are nevoie de un soi de ploaie: speranta, credinta, ratiune de a fi. Cand acestea lipsesc, sufletul moare, desi trupul continua sa traiasca. “Omul se naste pentru a-si trada destinul.” Dumnezeu ne picura in suflete doar visuri imposibile. “De ce?” -Dar nimeni nu trebuie sa nesocoteasca ceea ce-si doreste. Chiar daca in unele clipe crede ca lumea si ceilalti sunt puternici. Acesta e secretul: sa nu renunti. -Totul se intampla din voia Domnului, grai prorocul. In viata noastra apar necazuri de care nu ne putem feri. Insa totul are un motiv. -Care este acest motiv? -E o intrebare la care n-avem raspuns inainte sau cat timp suntem supusi incercarilor. Doar dupa ce le-am invins, le intelegem rostul. -Domnul asculta rugile celor ce vor sa scape de ura, dar ramane surd la ruga celor ce se feresc de iubre. -Bucura-te de fiecare clipa, pentru ca mai apoi sa nu-ti para rau, sa nu regreti ca ti-ai irosit tineretea. In fiecare etapa a vietii sale, Dumnezeu ii harazeste omului cate o incercare. “Dar cand orgoliul straluceste prea tare, orice intelepciune se intuneca.” Dar cand trec, tragediile lasa urme pe veci, iar gloria, doar amintiri desarte. Cine nu poate alege e mort in ochii lui Domnului, desi continua sa respire si sa umble pe strazi. ... Tot ce se afla sub soare are un rost. - ... Nu exista tragedie, ci inevitabil. Totul are o ratiune: va trebui doar sa deosebesti ce este trecator si ce este absolut. -Ce este trecator? intreba Ilie. -Inevitabilul. -Si ce este absolut? -Lectiile inevitabilului. ... viata mea capata sens, daca eu o voiam. -Curajul este teama care isi face rugaciunea. - ... Unii se plangeau ca n-au reusit sa faca nimic in Akbar si se duceau sa-si incerce norocul in alta parte. Dupa un timp se intorceau. Nu reusisera sa gaseasca ce cautau, pentru ca luasera cu ei, pe langa bagaje, povare infrangerii suferite. ... Pe la poarta mea au trecut si oameni plini de entuziasm. Profitasera de fiecare clipa de viata la Akbar si, cu multa greutate, reusisera sa adune banii necesari pentru calatoria planuita. Pentru ei, viata era o permanenta victorie si, fara indoiala, asa continua sa fie. Si acestia se intorceau, dar aveau de povestit lucruri minunate. Obtinusera tot ce-si dorisera, pentru ca nu s-au impiedicat de frustarile din trecut. ... -Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc, continua el. Alcatuieste-ti o noua viata in care sa crezi. ... omul trebuie sa-si aleaga si nu sa-si accepte destinul. -Trebuie sa stim cand se incheie o etapa din viata noastra. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii. Si risti sa fii batut de Dumnezeu. -E aspru Dumezeu. -Numai cu cei alesi. ... uneori, Binele poate lua forma Raului, dar tot Bine ramane si face parte din planul creat de El pentru omenire. Citate din “MANUALUL RAZBOINICULUI LUMINII” de Paulo Coelho “Scrie: un razboinic al luminii se uita cu atentie in ochii unui copil. Pentru ca ei stiu sa vada lumea fara amaraciune. Cand vrea sa stie daca persoana de langa el e demna de increadere, incearca sa o priveasca asa cum ar vedea-o un copil.” “Ce este un razboinic al luminii?” “Stii bine ce este”, raspunse ea, surazand. “E cineva capabil sa inteleaga miracolul vietatii, sa lupte pana la capat pentru ceva in care crede ... ” Razboinicul stie ca este liber sa aleaga ceea ce doreste, hotararile sunt luate cu curaj, detasare si - uneori - cu o anumita doza de nebunie. Un razboinic al luminii stie ce vrea. Si n-are nevoie sa-si piarda timpul cu explicatiile. Invingatorii nu repeta aceeasi greseala. Tocmai de aceea razboinicul isi risca inima numai pentru ceea ce merita. ... principala invatatura din Yi jing: “Perseverenta e favorabila.” El stie ca perseverenta nu are nimic de-a face cu insistenta. ... “Un razboi prelungit sfarseste prin a-l distruge si pe invingator.” Atunci isi retrage fortele de pe campul de lupta si isi acorda un ragaz. Persevereaza in vointa sa, dar stie sa astepte cel mai prielnic moment pentru un nou atac. Un razboinic revine totdeauna la lupta. Nu o face niciodata din indaratnicie, ci pentru ca observa schimbarea vremii. Deseori se vede pus in fata acelorasi probleme si situatii pe care le mai infruntase; se simte atunci deprimat, gandindu-se ca e incapabil sa progreseze in viata, de vreme ce momentele dificile revin. “Am mai trecut prin asta”, ii reproseaza el inimii sala. “Intr-adevar, ai mai trecut prin asta”, ii raspunde inima. “Dar n-ai trecut niciodata dincolo de asta.” Razboinicul intelege atunci ca experientele repetate au un singur scop: sa-l invete ceea ce nu vrea sa invete. Poate dansa pe strada in drum spre locul de munca, il poate privi in ochi pe un necunoscut si vorbi de dragoste la prima vedere, poate apara o idee aparent ridicola. Razboinicii luminii isi permit asemenea zile. Vorbeste de unul singur cu glas tare. Cineva l-a invatat ca asta e metoda cea mai buna de a intra in legatura cu ingerii sai si astfel cuteaza sa stabileasca contactul. ... Razboinicul pare nebun, dar asta e doar un deghizament. ... un pasaj din John Bunyan: “Desi am trecut prin tot ce am trecut, nu regret greutatile in care m-am varat, din pricina ca ele m-au adus in locul unde am dorit sa ajung. ... ” Ceea ce a fost important va ramane;ceea ce a fost inutil va disparea. Daca va astepta momentul ideal, niciodata nu se va urni din loc; e nevoie de un strop de nebunie ca sa faci pasul urmator. Razboinicul foloseste un strop de nebunie. Pentru ca - in razboi si in dragoste - nu se poate prevedea totul. A invatat ca un tigru nu se teme de hiena, pentru ca e constient de forta sa. El incearca sa stie pe ce poate conta. Si-si verifica intotdeauna echipamentul, alcatuit din trei lucruri: credinta, speranta si dragoste. Fiecare razboinic al luminii a suferit candva din pricina unor lucruri lipsite de insemnatate. Fiecare razboinic al luminii a zis candva da cand ar fi vrut sa zica nu. “Consecintele actiunilor noastre sunt sperietoare pentru lasi si raze de lumina pentru intelepti. Tabla de sah este lumea. Piesele sunt gesturile noastre cotidiene; regurile sunt asa-numitele legi ale naturii. Nu-l putem zari pe Jucatorul aflat pe partea cealalta a tablei, stim insa ca El este drept, cinstit si rabdator.“ Cand este obosita sau singur, nu viseaza la femei sau barbati din departare; se adreseaza celui de alaturi si-i impartaseste durerea sau nevoia de afectiune - cu placere si fara nici un sentiment de vinovetie. Chiar daca ai tras de mai multe ori cu arcul, continua sa fii atent la felul cum pui sageata si intinzi coarda. Cand incepatorul e constient de nevoile sale, sfarseste prin a fi mai inteligent decat inteleptul neatent. Acumularea iubirii inseamna noroc, acumularea urii inseamna calamitate. Cine nu recunoaste problemele, lasa pana la urma usa deschisa si patrund tragediile. “Cand imi incordez arcul”, ii spune Herrigel maestrului sau Zen, “vine o clipa cand simt ca, daca nu trag imediat, imi voi pierde rasuflarea.” “Atata timp cat vei incerca sa provoci clipa cand trebuie sa dai drumul sagetii, nu vei ajunge sa inveti arta arcasilor”, spune maestrul. “Ceea ce tulbura uneori precizia tirului este vointa prea activa a arcasului.” Un razboinic al lumii gandeste uneori: “Ceea ce nu voi face nu va fi facut.” Nu este bine: el trebuie sa actioneze, dar trebuie in egala masura sa lase ca Universul sa actioneze si el la momentul potrivit. Un razboinic, cand sufera o nedreptate, incearca de obicei sa ramana singur - ca sa nu-si arate celorlalti durerea. Inlauntrul fiecaruia dintre noi exista un inger si un diavol, iar glasurile lor sunt foarte asemanatoare. Confruntat cu o dificultate, diavolul alimenteaza aceasta conversatie solitara, incercand sa ne arate cat de vulnerabili suntem. Ingerul ne face sa reflectam asupra atitudinilor noastre si uneori are nevoie de gura altcuiva pentru a se manifesta. Razboinicul luminii se comporta ca apa si curge printre obstacolele pe care le intalneste. ... Apa unui rau se adapteaza drumului posibil, fara a-si da uitarii obiectivul:marea. Uneori isi greseste obiectivul si plateste - fara a se plange - pretul greselii. Alteori se abate din drum si pierde multa vreme ca sa revina la destinatia initiala. Dar un razboinic nu pierde din vedere amanuntele. Prietenii zic: “E las.” Dar razboinicul nu da atentie comentariului; stie ca toata furia si curajul unei pasari sunt inutile in fata pisicii. Cele doua erori majore intr-o strategie sunt: a actiona inainte de vreme sau a lasa sa-ti scape momentul oportun; pentru a le evita, razboinicul trateaza fiecare situatie ca si cum ar fi unica si nu aplica formule, retete sau opinii ale altora. ... Califul Moauyat l-a intrebat pe Omar Ben Al-Aas care era secretul marii sale abilitati politice: “Niciodata nu m-am in ceva fara a fi studiat in prealabil o posobilitate de retragere; pe de alta parte, nicidata nu am intrat cu gandul sa ies numaidecat in fuga.” Razboinicul a auzit comentarii de felul acesta: “De unde sa stiu ca drumul acesta e corect?”. Si a vazut multa lume abandonand cautarea din cauza ca n-au putut da un raspuns la aceasta intrebare. Razboinicul nu are dubii;el urmeaza o formula infailibila. “Dupa fructe veti cunoaste pomul”:a zis Isus. Razboinicul luminii cunoaste importanta intuitiei. In toiul bataliei nu are timp sa cugete la loviturile inmicului - atunci isi foloseste instinctul si-l asculta pe ingerul sau. “Se poate spune ca a renuntat la fructe numai cineva care, astfel echipat, nu simte nici un fel de dorinta pentru rezultatele cuceririi si ramane absorbit de lupta. Poti renunta la fruct, dar aceasta renuntare nu inseamna renuntare la rezultat.“ “Dracul sta in amanunte”, zice un vechi proverb al Traditiei. Sunt momente cand nu crede in absolut nimic. Si-si intreba inima: “Merita oare atata osteneala?” Inima ramane insa tacuta. Si razboinicul trebuie sa hotarasca de unul singur. Pentru razboinic nu exista dragoste imposibila. El nu se lasa intimidat de tacere, de indiferenta sau de respingere. Stie ca - in spatele mastii de gheata pe care o folosesc oamenii - exista o inima de foc. De aceea razboinicul risca mai mult decat cilalti. Cauta neincetat dragostea cuiva - chiar daca asta ar insemna sa auda de multe ori cuvantul nu, sa se intoarca acasa invins, sa se simta respins in trup si suflet. Un razboinic nu se lasa prada fricii cand cauta ceea ce ii e necasar. Fara dragoste, el nu e nimica. “Maestre, am cazut in abis”, spune el. “Apele sunt adanci si negre.” “Adu-ti aminte de un lucru”, raspunde maestrul. “Te ineci nu pentru ca ai cazut in apa, ci pentru ca ramai sub apa.” Si razboinicul isi foloseste intreaga forta ca sa iasa din situatia in care se afla. ... vede ca ceea ce e pe punctul de a primi nu merita osteneala. Ingerul ii sopteste: “Renunta la tot.” Razboinicul ingenuncheaza si-i ofera Domnului cuceririle sale. Prietenii razboinicului luminii il intreaba de unde vine energia. El spune: “De la dusmanul ascuns.” Prietenii intreba cine e acesta. Razboinicul raspunde: “Cineva pe care nu-l putem rani.” Poate fi un baietel care l-a batut intr-o incaierare in copilarie, prietena care l-a parasit cand avea unsprezece ani, profesorul care l-a facut candva magar. Cand este obosit, razboinicul isi aduce aminte ca acest dusman nu i-a vazut inca curajul. Nu se gandeste la razbunare, pentru ca dusmanul ascuns nu mai face parte din istoria lui. Se gandeste doar sa-si amelioreze abilitatea, pentru ca faptele lui sa strabata lumea si sa ajunga la urechile celui care l-a lovit in trecut. Durerea de ieri reprezinta forta razboinicului luminii. ... cele cinci reguli ale luptei ... Credinta: inainte de a intra intr-o lupta, trebuie sa crezi in cauza luptei. Tovarasul: alege-ti aliatii si invata sa lupti impreuna cu altii, pentru ca nimeni nu castiga un razboi de unul singur. Timpul: o lupta dusa iarna este diferita de o lupta dusa vara;un bun razboinic este atent la momentul just al intrarii in lupta. Spatiul: intr-un defileu nu lupti la fel ca in camp deschis. Ia seama la ceea ce este in jurul tau si la cel mai bun mod de a te misca. Strategia: cel mai bun razboinic e cel care-si face planul de lupta. In unele imprejurari, razboinicul sade, se relaxeaza si lasa ca tot ceea ce se petrece in juru-i sa se petreaca mai departe. Priveste lumea ca si cum ar fi doar un spectator, nu incearca nici sa creasca, nici sa scada - se multumeste sa se incredinteze miscarii vietii fara a opune rezistenta. Incetul cu incetul, tot ce parea complicat incepe sa devina simplu. Si razboinicul se bucura. ... solve et coagula, ziceau maiestrii. “Concentreaza-ti si disperseaze-ti energiile in conformitate cu situatia.” Izbuteste totusi sa-si impuna propriile limite: una e sa accepti semnele lui Dumnezeu si sa intelegi ca ingerii se folosesc de gura aproapelui nostru ca sa ne dea sfaturi. Alta e sa fii incapabil a lua hotarari si a cauta permanent un mod de a face ca sa ne spuna ceilalti ce trebuie sa facem noi. Razboinicul luminii contempla cele doua coloane ce se inalta de o parte si de alta a portii pe care incearca sa o deschida. Una se numeste Frica, cealalta se numeste Dorinta. Razboinicul priveste coloana Fricii si acolo sta scris: “Vei intra intr-o lume necunoscuta si primejdioasa, unde tot ce ai invatat pana acum nu-ti va servi la nimic.” Razboinicul priveste coloana Dorintei si acolo sta scris: “Vei iesi dintr-o lume cunoscuta unde sunt pastrate lucruri pe care ti le-ai dorit mereu si pentru care ai luptat atata.” Razboinicul zambeste pentru ca nimic nu-l sperie si nimic nu-l atrage. Cu siguranta celui care stie ce vrea, el deschide poarta. Razboinicul practica un puternic exercitiu de crestere launtrica: este atent la lucrurile pe care le face in mod automat - precum respiratul, clipitul sau observarea lucrurilor din jurul sau. Face asta cand se simte confuz. Astfel, se elibereaza de tensiune si-si lasa intuitia sa lucreze cu mai multa libertate. Cand un cavaler cade de pe cal si nu incalecaiar in clipa urmatoare,nu va mai avea niciodata curajul sa o faca din nou. Din acest motiv, este extrem de atent cu gandurile sale. Ascunse sub o serie de bune intentii, exista sentimente pe care nimeni nu indrazneste sa si le marturiseasca nici siesi: razbunarea, autodistrugerea, vinovatia, frica de victorie, bucuria macabra de tragedia celorlalti. ... Sia are intotdeauna foarte multa grija de ceea ce gandeste. Cand castiga o batalie, razboinicul o sarbatoreste. ... Tovarasii lui vad bucuria razboiniculi si gandesc: “De ce face asta? Poate fi deceptionat in urmatoarea lupta. Poate atrage furia dusmanului.” Razboinicul stie insa motivul gestului sau. Profita de cel mai bun dar pe care i-l poate aduce victoria: increderea. Isi sarbatoreste azi victoria de ieri ca sa aiba mai multa putere in batalia de maine. O preocupare exagerata sfarseste prin a elimina orice urma de bucurie din viata. Din cand in cand, isi face aparitia un nou-venit in grup. ... Razboinicul luminii nu-l compara insa niciodata cu fostii sai camarazi de lupta. Strainul este bine venit, dar increderea in el nu se va instala decat dupa ce i se vor cunoaste si defectele. Un razboinic luminii nu intra intr-o batalie fara a cunoaste limitele aliatului sau. Un vechi proverb arab spune: “Dumnezeu judeca pomul dupa fructe, nu dupa radacini.” Lumea pare amenintatoare si periculoasa pentru lasi. Acestia cauta siguranta mincinoasa a unei vieti fara mari provocari si se inarmeaza pana-n dinti ca sa apere ceea ce crede ca poseda. Lasii isi construiesc in cele din urma zidurile propriei lor inchisori. Razboinicul luminii citeste cu atentie un text pe
