Buddhismul Buddhismul este rezultatul cautarii unei cai de eliberare a sufletului din ciclul regenerarii, de sustragere de la trasmigrare. Buddhismul este singura religie al carei intemeietor nu se declara profetul lui Dumnezeu, nici trimisul sau, si care, in plus, respinge insasi ideea unui Dumnezeu Fiinta Suprema. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord in a admite ca intemeietorul buddhismului, printul Siddharta Gautama, s-a nascut probabil in aprilie-mai 558 i.e.n. (sau, dupa o alta traditie, in ~ 567), la Kapilavastu. Fiu al unui mic rege, Suddhodana, si al primei sotii a acestuia, Māyā, el s-a casatorit la varsta de saisprezece ani, a parasit palatul la 29 ani, a avut "trezirea desavarsita si suprema " in aprilie-mai ~523 (sau ~532) si dupa ce a propovaduit tot restul vietii s-a stins in noiembrie ~478 (sau ~487), la varsta de 80 ani. Dupa ce paraseste palatul, printul Siddharta Gautama se indreapta catre Vaiśāli, unde un maestru brahman, Ārāda Kālāma, predica un fel de Sākhyama preclasica. Isi insuseste foarte repede aceasta doctrina, dar socotind-o insuficienta, il paraseste pe Ārāda si se indreapta spre Rājagrha, capitala regatului Magadha. Regele Bimbisāra, fermecat de tanarul ascet, ii ofera jumatate din regat, dar Gautama refuza aceasta ispita si ajunge discipolul unui alt maestru, Udraka. El ajunge sa stapaneasca cu usurinta tehnicile yogine predate de Udraka, dar, nesatisfacut, il paraseste si, urmat de cinci discipoli, se indreapta spre Gayā. Invatatura sa filosofica si yogica durase un an. 54963sxr16tik8u El se stabileste intr-un loc linistit, in apropiere de Gayā, unde, timp de sase ani, se dedica celor mai severe mortificari. Ajunge sa se hraneasca cu un singur graunte de mei pe zi, dar se decide apoi pentru postul total; nemiscat, ajuns aproape schelet, el sfarseste prin a deveni aidoma prafului. In urma acestor penitente infioratoare el a primit numele de Sakyamuni ("acest printre Sākya"). Atingand limita extrema a mortificarii si cand nu-I mai ramasese decat a o mie parte din puterea sa vitala, el a inteles inutilitatea ascezei ca mijloc de eliberare si s-a hotarat sa intrerupa postul, De aici, inainte, viitorul Buddha putea sa proclame ca stapaneste practicele ascete, asa cum stapanise filosofia (Sāmkhya) si Yoga; tot astfel cum, inainte de a fi renuntat la lume, cunoscuse toate voluptilitatile unui vieti de print. Cand Gautama accepta din partea unei credincioase o ofranda de orez fiert, cei cinci discipoli ai sai, consternati, il parasesc si pleaca la Benares. Miraculos inzdravenit de hrana, Sakyamuni se indreapta catre o padure, alege un arbore de pipal si se aseaza la radacina lui, hotarat sa nu se ridice pana nu va dobandi " trezirea ". Aici are loc atacul si ispitirea lui Māra care proclama puritatea absoluta a lui Sakyamuni. Acum el poate sa-si concentreze toate puterile spirituale asupra problemei centrale: eliberarea de suferinta. Ajunge in posesia celor patru " Adevaruri Nobile ": el a devenit " Trezit ", buddha. Buddha (figura 1) ramane timp de sapte saptamani " in lumea Trezirii ". El se indreapta catre Benares unde ii gaseste pe cei cinci discipoli care il abandonasera intr-o manastire si ii anunta ca a venit Buddha. El le expune cele patru Adevaruri Nobile despre suferinta, originea suferintei, incetarea suferintei si drumul care duce la incetarea suferintei. Cei cinci se convertesc si devin " sfinti " ( arhat ). La putina vreme are loc convertirea fiului unui om bogat din Benares, urmata de aceea a altor membri ai familei sale. Foarte curand, Comunitate ajunge sa numere 60 de calugari si Buddha ii trimite pe fiecare sa predice individual in toata tara. El insusi se indreapta catre Uruvilvā, unde, printr-o serie de minuni, ajunge sa converteasca pe cei trei frati Kāśyapa, brahmani care se inchinau mai ales zeului Agni. Buddha se adreseaza apoi celor 1000 de discipoli Kāśyapa si ei accepta si devin cu totii arhat. xi963s4516tiik xi963s4516tiik Figura 1 –Statuia lui Buddha De acum inainte, convertirile se inmultesc. La Rajagrha, Bimbisara, tanarul rege din Magadha, daruieste un loc de retragere lui Buddha si comunitatii sale. Buddha cedeaza rugamintilor tatalui sau si, cu un numar mare de calugari, pleaca spre Kapilavastu. Buddha reuseste sa-si converteasca tatal si numeroase rude. Tatal sau se imbolnaveste si moare in cele din urma. Regina, ajunsa vaduva, ii cere fiului ei adoptiv sa o primeasca in comunitate. Cu tot refuzul sau, regina, cu o intreaga suita de printese, doritoare sa devina calugarite, il urmeaza pe jos pana la Vaiśāli. Buddha in cele din urma o accepta. Ultimile cuvinte rostite de Buddha au fost: " Ma adresez voua, o calugari cersetori: nu va precupetiti straduintelor voastre " Acesta moare in noaptea cu luna plina, noiembrie 479 i.e.n. (sau 487, dupa o alta traditie). Doctrina buddhista Buddhidmul vorbeste despre patru adevaruri absolute in termeni care nu pot fi tradusi decat aproximativ. Primul este acela ca suferinta fizica si morala este universala. Ea rezida in insasi componenta individului dintr-o combinatie de energii fizice si mentale repartizate in materie, senzatii, perceptii, ganduri, constiinta. Chiar placerea si fericirea sunt suferinta, deoarece contribuie la incadrarea fiintei in ciclul existentelor. Buddha spune insa ca nu orice fapta este karma, doar cele deliberate. Karma nu este o vointa divina, ci expresia unei legi naturale a cauzelor si efectelor. De la hinduism, budismul preia si samsāra, dar nu ca reincarnare, ci ca renastere. Al doilea adevar stabileste cauza suferintei si anume setea de placeri, de existenta, dorinta, atasamentul fata de ceva sau cineva. Al treilea adevar este acela ca incetarea, inabusirea suferintei se poate face prin anihilarea totala a dorintei. Se foloseste cuvantul Nirvāna (Extinctie), care nu desemneaza un taram paradisiac, ci o stare, posibilitatea de a curma ciclul renasterilor si al mortilor, linistea absoluta. Nirvāna nu inseamna insa neant si nu este neaparat necesara moartea pentru a o atinge, dar in timpul vietii ea este incompleta, deoarece, chiar daca orice dorinta este inlaturata, ramane un corp fizic cu necesitatile lui. Abia prin disparitia acestuia se obtine parinibhuta, ceea ce, in limba pali, inseamna " suflat pana la capat ", conform imaginii lampii cu ulei, in care uleiul este rezerva de fapte (karma): o data arse, sufletul nu mai renaste. Cei ajunsi in aceasta stare sunt numiti arhat (sfant eliberat). Nirvāna scapa oricarei incercari de a o defini, oricarei tentative de percepere prin gandire sau simturi: sa ne multumim a o numi fericirea suprema, absoluta, fara nici o legatura cu existenta noastra terestra. Al patrulea adevar arata Calea, drumul ce duce spre anihilarea dorintei si, implicit, a suferintei. Este numita " Nobila Carare Octupla ", deoarece are opt ramuri, opt factori ce tin de conduita etica, disciplina fizica si a mintii, intelepciune. Intre acestia amintim: prezenta de spirit, concentrarea, studiul corect, activitatea corecta. De aceea, buddhismul preia de la hinduism practici yoga care ii permit, prin imobilitate si contemplare, aflarea adevarului si desprinderea de lumea materiala. Calea spre elberare poate fi urmata de oricine, dar numai viata monastica poate sa duca la atingerea Nirvānei, ceea ce explica existenta numeroaselor manastiri buddhiste si un anumit ideal de conduita concentrat in persoana calugarului. Calugarul buddhist poarta vesmantul galben al condamnatilor la moarte din vechea Indie. Aceasta simbolizeaza renuntarea, inlaturarea setei de a avea, a dorintei. Institutia monahala este inseparabila de buddhism. Bibliografie: " Istoria religiilor " – Elena Cozma " Istoria credintelor si ideilor religioase " – Mircea Eliade Autor: Husleag Mihai Clasa a X-D Liceul de informatica " Grigore Moisil " din Iasi
