CAPITOLUL III ASIGURAREA

LEGAREA IN COARDA

Pentru legarea in coarda se foloseste nodul in opt prezentat in schita alaturata. Se recomanda trecerea corzii prin cele doua puncte de legatura ale scaunului pentru a se evita solicitarea la cadere intr-un singur punct (inelul de chinga), oricat de solid ar pare.     Nodul in opt este un nod foarte solid, dezavantajul sau constand in faptul ca la solicitare puternica se strange tare iar dupa aceea se desface cu greutate.

Folosirea altor noduri de legare in coarda (de ex. nodul bulin) este interzisa de catre UIAA incepand cu anul 1992, cand la Cupa Mondiala din St. Polten a avut loc un accident foarte stupid: nodul bulin s-a desfacut la cadere si un sportiv italian a cazut aproape de langa top-ul panoului artificial (~20 m.) alegandu-se cu paralizie generala definitiva.

METODE DE ASIGURARE           Impotriva caderii, persoana care se catara este asigurata prin coarda tinuta de coechipier. Eficienta asigurarii depinde de o serie de factori ce alcatuiesc lantul de asigurare: ham, nod, coarda, carabiniere, pitoane, dispozitiv de franare. Asigurarea se executa dinamic (prin franare treptata) si nu static (prin blocarea corzii) deoarece la caderile grele ale capului de coarda se pot depasi usor limitele de rezistenta ale echipamentului.           Franarea se face cu mana, recomandandu-se incepatorilor purtarea unei manusi de piele pentru evitarea arsurilor.           Cele mai cunoscute dispozitive de franare sunt opt-ul, placuta Sticht, nodul semicabestan si dispozitivul Gri-Gri.

OPT-ul           Metoda de asigurare cu opt-ul aplica modelul rapelului. Este o metoda destul de sigura, insa necesita foarte mare atentie in cazul caderilor grele a capului de coarda.           Mana poate bloca coarda pana la sarcini de 2 KN.(~200 Kg.)*.           Forta de franare este cu atat mai mare cu cat mana care franeaza se afla mai aproape de opt sau daca se franeaza cu ambele maini, rolul cel mai important fiind detinut de mana aflata dupa dispozitivul de franare.

PLACUTA STICHT           Aceasta metoda destul de raspandita, foloseste o placuta (cu o gaura ovalizata) confectionata din duraluminiu. Dimensiunea gaurii trebuie sa corespunda cu diametrul corzii folosite.           Prin gaura se va trece coarda de asigurare, formand astfel o bucla. in bucla corzii se introduce o carabiniera cu surub care la randul ei este legata de ham.           Distanta dintre placuta si carabiniera trebuie mentinuta constant la circa 10 cm. in caz de solicitare, placuta se apropie de carabiniera, obtinandu-se astfel efectul de frana.

Mana poate bloca coarda pana la sarcini de 2.5 KN.(~250 Kg.)*.           Forta de frecare este cu atat mai mare cu cat mana care franeaza se afla mai aproape de placuta sau daca se franeaza cu ambele maini.           Dezavantajul acestei metode este faptul ca la solicitare puternica (cadere cap de coarda), coarda este gatuita in placuta.

NODUL SEMICABESTAN           Aceasta metoda a fost inventata de Werner Munter, un colaborator al UIAA in probleme de tehnica a securitatii.           Se foloseste numai o carabiniera cu surub (cu forma ovalizata) atarnata in ham sau in piton.           Coarda formeaza in carabiniera un nod semicabestan care are tendinta de a frana coarda prin frecare in caz de solicitare. Mana poate bloca coarda pana la sarcini de 3 KN.(~300 Kg.)*

Forta de frecare este cu atat mai mare cu cat mana care franeaza se afla mai aproape de carabiniera sau daca se franeaza cu ambele maini. Surubul carabinierei trebuie sa se afle in partea mainii ce franeaza. Cu o mana se conduce coarda si cu cealalta se franeaza.           Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca in timpul asigurarii se realizeaza o rasucire a corzii in carabiniera.           Etapele de formare ale nodului semicabestan sunt urmatoarele:

Dupa o perioada de practica, nodul semicabestan poate fi realizat doar cu o singura mana!

DISPOZITIVUL GRI-GRI           La caderile importante forta de soc depaseste usor 3-4 KN iar in cazul folosirii opt-ului, placutei Sticht sau a semicabestanului mana nu mai poate tine sarcina si incepe sa scape coarda. in final caderea este oprita prin franare dar exista riscul ca spatiul de cadere sa creasca periculos datorita unei franari slabe din partea coechipierului care raspunde cu greu la solicitare din cauza arsurilor la nivelul mainilor.

Acest risc nu exista cu un dispozitiv Gri-Gri. Omologat de UIAA, se blocheaza la soc si incepe sa scape coarda de la valori ale fortei de soc mai mari de 9 KN (pentru a nu fi depasite normele suportate de echipament) permitand celui care asigura sa execute franarea dinamica a caderii.           Este recomandat numai in traseele pentru escalada sportiva echipate cu pitoane forate (spituri), intrucat solicita mult mai mult decat semicabestanul sau opt-ul punctele de asigurare la cadere.

* Valorile sunt date pentru cazul in care se asigura fara manusa pentru mana aflata in urma dispozitivului de franare. Este insa foarte recomandabila purtarea unei manusi de piele (mai ales la incepatori) pentru evitarea arsurilor mainii si implicit a urmarilor maririi distantei de cadere.

NODUL CABESTAN           In numeroase momente poate aparea necesitatea de blocare a corzii: autoasigurare, rapel pe un fir, blocare a corzii dupa o cadere pentru acordarea primului ajutor.           Se foloseste nodul cabestan si o carabiniera cu filet. A nu se confunda nodul semicabestan cu cel cabestan, intrucat primul nu blocheaza coarda ci reprezinta o modalitate de asigurare. Etapele de formare ale nodului cabestan sunt urmatoarele:

Dupa o perioada de practica, nodul cabestan se poate realiza doar cu o singura mana!

NODUL PRUSIK           Nodul Prusik reprezinta un nod cu ajutorul caruia se poate urca pe coarda fixa. Un exemplu de caz in care folosirea lui este esentiala: caderea capului de coarda (sau a secundului) intr-un pasaj surplombant. Nereusind sa ajunga la perete, cataratorul va folosi nodul Prusik pentru a urca pe coarda blocata de coechipier pana la pitonul pe care s-a cazut, iar din acest punct poate relua escalada.

Avantajele nodului Prusik sunt evidente: nu necesita decat o bucata de cordelina cu diametrul de minim 4 mm., se blocheaza foarte usor sub sarcina iar la eliberarea sarcinii poate fi mutat foarte usor. Nodul Prusik se blocheaza in ambele sensuri de solicitare.

NODUL DE LEGARE A DOUA CORZI           Dupa cum sugereaza si numele sau, acest nod serveste la legarea a doua corzi. Este practic pentru instalarea unor top-rope-uri mai lungi, pentru plasarea unui rapel mai lung, etc.

PLASAREA BUCLELOR ECHIPATE           Coarda trebuie sa alunece usor prin carabiniere si peste muchiile stancoase pentru ca escalada sa decurga normal, fara piedici. Principala conditie pentru circulatia nestanjenita a corzii este de a o trece corect prin carabiniere, ceea ce inseamna ca trebuie prevazuta directia pe care o va lua coarda dupa trecerea capului de coarda dincolo de piton.           In nici un caz coarda nu trebuie sa faca o bucla care ar putea duce la blocarea ei punand capul de coarda in imposibilitatea de a continua escalada. Un unghi nepotrivit poate produce o frecare destul de mare, mai ales in cazul in care coarda trece prin mai multe pitoane. Daca o singura bucla nu satisface conditia de trecere usoara a corzii se vor folosi doua sau chiar mai multe bucle asezate in lant. Bineinteles, se pot folosi si bucle mai lungi.           De obicei o bucla echipata are cele doua carabiniere plasate cu clapetele spre sensuri opuse.           Ajuns la piton, capul de coarda va introduce in acesta carabiniera cu clapeta plata (clapeta fiind orientata spre directia de urcare pana la urmatorul piton). Dupa aceea, se va introduce coarda prin carabiniera cu clapeta curbata, folosind unul din cele doua procedee prezentate in figurile 1-2, in functie de pozitia carabinierei.           Procedeul de introducere a corzii trebuie exersat intens mai ales de catre incepatori intrucat in acel moment potentialul de cadere este maxim.           Carabiniera cu clapeta plata se introduce in piton cu clapeta orientata spre directia in care se va urca pentru a se evita iesirea corzii din cealalta carabiniera a buclei echipate in caz de caderea laterala a capului de coarda.           Sensul de trecere a corzii prin carabiniera fata de verticala este interior spre exterior.           Prin plasarea corecta a primei carabiniere in piton se asigura automat si trecerea corecta ca directie a corzii prin cea de-a doua carabiniera.           Desenele alaturate sunt destul de sugestive prezentand si gravele erori ce se pot produce prin plasarea incorecta a carabinierelor in pitoane sau prin incorecta pregatire a buclei (ambele carabiniere au clapeta orientata spre acelasi sens.

ORGANIZAREA PLATFORMEI DE REGRUPARE           Asigurarea ideala se bazeaza pe minim doua puncte fixe soldarizate intre ele, care sa reziste la solicitari in jos, lateral si chiar in sus, mai ales cand nu putem prevede directia lor probabila.           Solidarizarea a doua puncte fixe se face prin "triunghiul fortelor" (ca in figura) urmarind repartizarea judicioasa a efortului. Unghiul favorabil este cuprins intre 0° si 60°, dar in nici un caz nu va depasi 120°, deoarece incarcarea sistemului ar deveni mai dezavantajoasa decat cu un singur punct!

Cel mai bine este sa se foloseasca o bucla lunga de chinga care permite carabinierei suficienta mobilitate. Dar atentie! Este obligatorie realizarea unei articulatii prin incrucisarea unui dintre fire pentru a se forma un sistem de prindere al carabinierei la cedarea unui punct de asigurare.           Orice persoana odata ajunsa in regrupare trebuie sa se autoasigure utilizand o bucla de chinga omologata (22 KN) si 2 carabiniere. Autoasigurarea este practica si in timpul catararii pentru odihna, dar in nici un caz nu trebuie reinceputa catararea cu autoasigurarea plasata, intrucat socul datorat caderii cap de coarda pe o bucla de 60 cm. este fatal.

PITOANELE           Pitoanele stau la baza tehnicii de asigurare. Exista enorm de multe tipuri de pitoane, cu diferite forme si profile. Materialul din care se produc pitoanele este otelul moale si otelul dur.           Pitoanele se impart in doua grupe:

clasice: pitoane ce pot fi plantate doar in fisurile naturale ale stancii prin batere cu ciocanul. Ele pot suporta urmatoarele sarcini:           pentru pitoanele confectionate din otel moale:           in fisuri longitudinale: 6-10 KN.           in fisuri transversale: 9-12 KN.           pentru pitoanele confectionate din otel dur:           in fisuri longitudinale: 10-15 KN.           in fisuri transversale: 15-20 KN.

forate: pitoane ce pot fi plantate in orice loc; pentru plantare este forata o gaura cu o bormasina (sau in lipsa cu o foreza de mana) iar in gaura se bate un diblu de metal cu filet pe interior care la capat are o pana de metal. Pana se despica prin batere, fixand mai bine diblul.

In final se infileteaza pitonul folosindu-se suruburi sau piulite, in functie de modelul diblului. La alte modele diblul se fixeaza in gaura folosind un adeziv special (spituri cu cimentare rapida). Spiturile cu cimentare rapida Petzl suporta pana la 50 KN! (recordul absolut de rezistenta al spiturilor)           Pitoanele forate se numesc in mod uzual spituri. Un piton forat in stanca compacta suporta 25 KN.           O varianta a pitonului forat este pitonul de expansiune, ce reprezinta un piton clasic prevazut insa cu o pana de metal ca la pitonul forat pentru o mai buna fixare.

Modalitatile mecanice de plasare a spiturilor sunt prezente in figurile de mai jos.

Plasarea unui spit de expansiune

Plasarea unui spit cu filet

Plasarea unui spit cu cimentare rapida

In concluzie putem afirma cu certitudine ca pitoanele forate rezista mult mai bine decat cele clasice. Incepand cu ultimul deceniu se folosesc cu precadere pitoane forate, multe trasee fiind pitonate de sus in jos, in rapel. Pentru traseele vechi se incearca repitonarea sau macar plantarea pitoanelor forate in regrupari sau in pasajele cheie.

PUNCTE DE ASIGURARE DEMONTABILE           Punctele de asigurare demontabile au aparut in doua regiuni pe care natura nu le-a inzestrat cu prea multa stanca: nordul Angliei si turnurile de gresie ale Elbei. Concepute initial pentru a nu deteriora locurile frecventate, punctele de asigurare demontabile aveau scopul de a inlocui cu succes pitoanele prin noduri intepenite in crapaturi sau piulite prin care se trecea o bucata de cordelina. Treptat-treptat tehnica a evoluat si dupa cativa ani au aparut penele din plastic si aliaje de aluminiu.

Formele penelor sunt foarte diverse: sectiune trapezoidala pentru fisuri cu fete neparalele, semiluna cu asezare pe trei puncte, o fata convexa si alta concava, etc. Rezistenta penei variaza binenteles in functie de marime, cu conditia amplasarii corecte. Astazi se recurge la folosirea cablurilor de otel care inlocuiesc cu succes buclele de cordelina.           Amplasarea corecta a "noilor pitoane" pretinde multa indemanare si imaginatie. Deseori stanca trebuie curatata de pamant si pietricele. Dimensiunea potrivita a penei se alege avand la indemana un set compus dintr-o scara judicioasa de marimi. Pana se plaseaza in asa fel incat ambele suprafete de sprijin sa fie in contact cu peretele. Odata pozitionata in locul potrivit, pana se trage puternic in sensul efortului probabil.           La recuperare, penele mari trebuie lovite cu ciocanul iar cele mici impreuna cu un piton. Atentie la posibila distrugere a cablului in punctul unde patrunde in pana.

Pentru fisurile largi, au aparut dispozitive bazate pe principiul excentricelor. Cel mai vestit aparat este friendul, inventat de americanul Ray Jardine. Principiul sau de functionare se bazeaza pe 4 came excentrice, mentinute in pozitie deschisa prin arcuri spirale aflate pe ax. O traversa actionata cu degetele, manevreaza 4 tiranti subtiri, strangand camele pentru dimensiunea fisurii. Fabricat in 7 marimi, are utilizare larga si se bucura de o apreciere deosebita.

Principalul atu al friendului este usurinta de plasare si recuperare si totodata posibilitatea de plantare in fisurile surplombante.

Scriitori romani