lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z Structura unui eseu de tip argumentativ lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z Aproape orice scriere de tip academic este intr-un sens, argumentativa. Eseul argumentativ poate fi descris mai bine ca “text de tip pedagogic”. Cei mai multi dintre noi trebuie rareori sa scriem un eseu argumentativ “pur” in viata de zi cu zi. Cu toate acestea, caracteristicile si componentele unui eseu argumentativ formeaza baza celor mai multe tipuri de texte academice. Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit in segmente clare, dintre care patru trebuie sa fie intotdeauna prezente. Aceste patru parti vor fi discutate in cele ce urmeaza. Introducerea
lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z Cu exceptia catorva specii literare, precum romanele politiste, este neobisnuit ca cititorul sa fie plasat direct in mijlocul actiunii. In cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care il face autorul este de a introduce subiectul pe care are de gand sa il prezinte. Scopul primului paragraf este de a capta atentia cititorului si de a-i da cateva repere referitoare la subiect. Paragraful initial urmeaza de obicei o serie de pasi, de la situatii mai generale inspre situatia specifica ce urmeaza sa fie abordata. Desi nu exista nici o formula pentru redactarea introducerii, urmatoarele elemente apar de cele mai multe ori: Propozitia de introducere: Prima propozitie a eseului trebuie sa fie suficient de interesanta pentru a determina cititorul sa citeasca mai departe. Aceasta propozitie ar putea fi una provocativa sau o intrebare majora. In oricare dintre cazuri, va trebui ca cititorul sa fie introdus in subiect si focalizat asupra subiectului ce va fi discutat. Formularea tezei: E de obicei ultima propozitie a primului paragraf si serveste ca linie directoare a eseului. Ea reprezinta ideea care va fi sustinuta de-a lungul intregului eseu. Pentru multi studenti pare ciudata situarea la bun inceput a concluziei pe care o vor desprinde, ei preferand sa lase pentru sfirsitul eseului exprimarea pozitiei lor in argumentare. Cu toate acestea, e firesc si dezirabil ca cititorul sa fie informat despre teza ce va fi sustinuta in eseu. Sustinerea tezei
lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z Odata ce in introducere a fost pregatit terenul pentru discutie si a fost prezentata pozitia ce va fi adoptata, urmeaza partea cea mai extinsa a eseului in care se vor prezenta argumentele menite sa convinga cititorul. Un eseu bun va convinge cititorul ca intrucat anumite elemente sunt adevarate si pentru ca anumite convingeri sunt impartasite de autor si de cititor, cititorul trebuie prin urmare sa accepte ca valide concluziile autorului. Modul cel mai obisnuit de a sustine teza este de a face o asertiune si de a oferi apoi suporturi, dovezi care sa o confirme. De obicei, dar nu intotdeauna, sustinerea afirmatiei se face prin exemple. E, de asemenea posibil, sa se inceapa cu o rezumare a exemplelor (dovezile) si apoi sa se extraga concluzia. Urmatorul paragraf dintr-un eseu despre cenzura, exemplifica modul in care se prezinta asertiunea si dovezile. Cenzura, prin chiar natura ei, este impotriva principiilor unei societati democratice. [asertiune] Ea este fundamental antidemocratica pentru ca limiteaza exprimarea si permite catorva persoane sa dicteze celor multi ce pot -sau ce nu pot- sa vada, sa citeasca sau sa asculte. [suport, dovada] De exemplu, retragerea din circulatie a unei carti controversate, priveaza autorul de un mare numar de cititori. In acelasi timp, grupul de indivizi care decid retragerea cartii de pe rafturile librariilor, spune de fapt publicului sa nu mai citeasca acea carte. [aceste doua exemple dezvolta propozitia suport.] Aceasta actiune, asadar, apartine mai mult ‘dictat-urii’ decat democratiei. [Reformularea asertiunii initiale] Anticiparea obiectiilor
lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z O practica obisnuita in eseul argumentativ este ca autorul sa isi prezinte opiniile si apoi sa considere critic posibilele pareri opuse. E de asemenea posibil sa se inceapa cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face loc parerii sale. La prima vedere, expunerea argumentelor opuse ar putea parea contradictorie sau in detrimentul eseului. Totusi, exista mai multe motive intemeiate care sa sustina prezentarea argumentelor opuse: Daca obiectiile nu sunt prezentate, autorul suprima deliberat existenta oricarui contraargument. Situatia risca sa fie perceputa ca lipsita de obiectivitate si autorul poate pierde simpatia cititorului Argumentul va avea mai multa credibilitate daca este luata in seama si cealalta latura. Ca in orice alta situatie cand se vrea convingerea unei persoane, vor exista si dezacorduri. Prin anticiparea obiectiilor si prin demonstrarea vulnerabilitatii lor in fata argumentelor din eseu, opinia autorului poate castiga acordul cititorului. Practica includerii punctelor opuse, cultiva gandirea critica, fortand autorul sa se situeze pe sine intr-o dezbatere continua si sa constientizeze ca alte puncte de vedere nu numai ca exista, dar pot sa aiba si validitate. Concluziile
lx831x6296rxxn 26831xlr96rxn8z In conditiile in care s-a spus deja in introducere ce parere va fi sustinuta, multi studenti sunt nesiguri ce sa scrie in concluzie. Concluzia e o parte foarte importanta a eseului pentru ca insumeaza teza si argumentele in favoarea ei, lasand cititorului o imagine clara asupra pozitiei pe care o adopta autorul. Nu e recomandat ca la acest stadiu sa se introduca idei noi, care nu au fost abordate in eseu. E de asemenea neintelept a folosi concluziile ca loc de exprimare a opiniei proprii, ca loc pentru ‘ceea ce cred eu’. Facand asa, cititorul poate avea impresia ca oricine poate gandi ce doreste. In principiu, ideea e adevarata. Cu toate acestea, autorul trebuie sa-si aminteasca scopul pentru care a scris eseul. Acesta e nu doar de a spune cititorilor care e pozitia sa fata de subiect, ce gandeste, ci si de a-i convinge de validitatea argumentelor sale, pe care sa doreasca si ei sa le sustina, sau macar sa le cunoasca. De aceea, e absolut ineficient a spune ca oricare pozitie fata de subiect e in egala masura de indreptatita. Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei unui eseu argumentativ sunt: Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze si sa rezume foarte scurt principalele puncte ale argumentului. Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si sustine importanta tezei, intrucat intregul eseu a gravitat in jurul demonstrarii sale. Unii considera ca a rescrie teza intocmai este o metoda retorica foarte eficienta. Alte persoane considera ca este bine a se reformula teza. Propozitiile de final: Aceasta sectiune semnaleaza sfarsitul eseului si sau o impresie de final cititorului. Iata cateva posibile moduri de scriere a ultimelor propozitii: Discuta viitorul subiectului prezentat. Aceasta poate accentua importanta eseului. De asemenea, aceasta poate ajuta cititorul sa aplice noua informatie sau sa vada lucrurile global Da cititorului ceva la care sa se gandeasca, poate un mod de a utiliza eseul in viata de zi cu zi Revine la primele propozitii pentru a da o forma circulara eseului Pune intrebari, ori cititorului, ori intrebari generale, care sa ajute cititorul sa obtina o noua perspectiva asupra subiectului A fost prezentata aici indeosebi structura unui eseu argumentativ. Totusi, aceasta structura poate fi aplicata si in alte tipuri de scriere academica. Aproape toate lucrarile include o introducere si o incheiere. Oricand trebuie prezentate argumente care sa sustina o teza, este bine a se include si posibilele obiectii alaturi de argumente care sa le problematizeze validitatea. De-a lungul intregului eseu, autorul trebuie sa aiba in minte cititorul caruia I se adreseaza si care sunt asteptarile acestuia. Tinand seama de aceste lucruri, elaborarea unui eseu va fi mai eficienta.
