Grupul Scolar Industrial Constructii de Masini Nr. 2

CRAIOVA

 

PROIECT

 

 

SPECIALITATE: TELECOMUNICATII

 

TEMA:

PROIECTAREA UNEI SURSE STABILIZATE REGLABILEDE LA 0-20V SI 2A

 

 

PROFESOR –IMDRUMATOR: ELEV :

-ING. FETELE VALERICA ALBIS IULIAN

2005

MEMORIU

CUPRINS

 

STABILIZATOARE DE TENSIUNE

Stabilizatoarele de tensiune sunt instalatii care asigura tensiuni de alimentare constante pentru echipamentele de telecomunicatii. Aceste instalatii se monteaza in general intre sursa de alimentare si sarcina, micsorand variatiile tensiunii de alimentare pana la limitele impuse de performantele aparatului comutator, cand variaza :

• tensiunea sursei de alimentare;

• frecventa retelei;

• sarcina; 53565poc35kvn9l

• conditiile de mediu (temperatura, presiune).

 

Pentru alimentarea echipamentelor de telecomunicatii sunt necesare stabilizatoare de tensiune continua, cat si stabilizatoare de tensiune alternativa. Ele pot fi actionate mecanic, electric sau electromagnetic.

Analizand principiul de functionare al stabilizatoarelor, dupa metoda folosita pentru mentinerea constanta a tensiunii se deosebesc urmatoarele tipuri:

• regulatore electromecanice;

• stabilizatoare parametrice;

• stabilizatoare comandate de un detector de eroare ov565p3535kvvn

1. TIPURI DE STABILIZATOARE :

1. REGULATOARELE ELECTROMECANICE :

Regulatoarele electromecanice se utilizeaza, de obicei, pentru reglarea tensiunii alternative sau continue in dispozitivele de mare putere.

 

2. STABILIZATOARE PARAMETRICE

 

Stabilizatoarele parametrice folosesc in montaj o impedanta neliniara, care poate compensa variatia sarcinii sau pe cele ale tensiunii de alimentare.

Acest tip de stabilizator foloseste ca impedanta neliniara, fie un element neliniar cu o comportare rezistiva (un tub cu gaz stabilizator de tensiune sau o dioda Zener), fie un element neliniar cu o comportare reactiva.

Impedanta neliniara se pate monta in serie sau in derivatie.

Deoarece impedanta neliniara consuma energie daca are caracter rezistiv sau acumuleaza energie, daca are un caracter reactiv, randamentul acestor stabilizatoare, in special pentru cele de curent continuu, este scazut.

 

Stabilizatoare parametrice cu rezistenta neliniara. La stabilizatoarele parametrice de tensiune alternativa sau continua de puteri mici se folosesc elemente de circuit neliniare cu comportare rezistiva, cum ar fi : stabilitroane, tuburi stabilovolt, diode Zener.

Stabilizatoare parametrice cu reactanta neliniara. In schema de stabilizatoare parametrice pot fi folosite reactante neliniare, ca: bobine cu miez de fier saturat sau condensatoare cu dielectric din sare Seignette.

Bobinele cu miez de fier saturat au inductanta neliniara datorita variatiei permeabilitatii magnetice a miezului in functie de intensitatea campului magnetic.

La sarea Seignette (titaniul de bariu), constanta dielectrica variaza in functie de intensitatea campului electric, iar condensatoarele care utilizeaza acest dielectric au o capacitate electrica neliniara.

 

3. STABILIZATOARE COMANDATE DE UN DETECTOR DE EROARE

 

Prin stabilizatoare comadate de un detector de eroare se inteleg, de obicei, stabilizatoare de tensiuni continue (sau curenti continui) cu tuburi electronice sau tranzistoare, la care elementul de reglaj este comandat de un semnal de eroare.

Stabilizatoarele electronice pot mentine tensiunea constanta cu o precizie foarte mare.

Dupa modul in care se obtine semnalul de eroare care comanda elementul de reglaj, stabilizatoarele de tensiune electronice pot fi impartite in doua grupe :

• stabilizatoare de compensare

• stabilizatoare cu reactie.

La stabilizatoarele cu compensare semnalul de eroare se culege la intrarea sistemului, comparand permanent, cu un detector de eroare, tensiunea aplicata la intrare, cu tensiunea unui element de referinta. Dezavantajul acestui tip de stabilizator consta in faptul ca el nu este deloc eficace la variatiile rezistentei de sarcina.

Stabilizatoarele de tensiune cu reactie contin in schema un circuit de reactie care comanda compensarea variatiilor de tensiune. La acest tip de stabilizatoare, tensiunea de iesire este comparata cu o tensiune etalon constanta, iar tensiunea de eroare rezultata, comanda prin intermediul unui amplificator un element de executie care readuce tensiunea de iesire la valoarea nominala.

Un stabilizator de tensiune cu reactie este compus din :

• un divizor de tensiune DT ;

• un etalon de referinta ER ;

• un detector de eroare DE ;

• un amplificator de eroare AE ;

• un element de reglare sau executie EE.

Etalonul de referinta ER este o sursa de tensiune constanta (tensiune etalon) si poate fi o pila galvanica, un acumulator sau un montaj cu rezistenta neliniara (stabilovolt, dioda Zener).

Divizorul de tensiune DT preia din tensiunea de la iesire o parte comparabila cu tensiunea etalon, si este constituit dintr-un divizor potentiometric pentru stabilizatoarele de tensiune continua sau dintr-un transformator si un redresor pentru cele de tensiune alternativa.

Detectorul de eroare DE este alcatuit in geneal dintr-o schema in punte care compara tensiunea de iesire, preluata partial prin DT, cu tensiunea etalon ; diferenta dintre aceste doua tensiuni este semnalul de eroare.

Etalonul de referinta ER, divizorul de tensiune DT si detectorul de eroare DE constituie elementul de masurare (EM) al stabilizatorului de tensiune, care produce semnalul de eroare. Deoarece semnalul de eroare este mic, se foloseste un amplificator de eroare AE, realizat cu tuburi, tranzistoare sau circuite magnetice, care produce la iesire tensiunea de comanda, de valoare mai mare, capabila sa actioneze elementul de reglare EE.

Elementul de reglare EE (de executie sau de control) este o impedanta a carei valoare poate fi reglata de tensiunea de comanda si poate fi constituit din tuburi electronice, tranzistoare, amplificatoare magnetice.

Conversia de energie

Pana in secolul nostru unica sursa de energie utilizata a fost energia solara. Aceasta se inmagazineaza sub forma de energie chimica, prin procesul de fotosinteza,in surse regenerative (apele, lemnul) sau in combustibili fosili (carbune,petrol,gaze) a caror formare dureaza milioane de ani.

Pentru obtinerea energiei electrice se consuma cantitati mari de carbuni,sisturi si hidrocarburi. Deoarece rezervele de hidrocarburi se epuizeaza rapid pe plan mondial,in viitor va creste mai ales productia de energie electrica pe baza de carbuni si se va utiliza mai mult energia hidroelectrica in cea electronucleara.

In scopul evaluarii calitatilor de caldura obtinute prin arderea combustibililor este necesar sa se cunoasca efectele termice ale acestor reactii precum si legile care guverneaza astfel de transformari.

Cercetare fundamentala si dezvoltare privind: geodinamica masinilor cu gaze; fenomenele de combustie; transfer de caldura si conversie de energie; tehnologii de producere a turbomotoarelor cu gaze; instalatii de utilizare. Modele, prototipuri, statii pilot pentru incercari si experimente; tehnici si masuratori in laborator pentru: combustie, conversie de energie, schimb de caldura, tipologia vibratilor. Strategii, prognoze, diagnoze, asistenta, consultanta, certificari de produse.

Surse de energie

Sursele de energie cele mai primitive sunt cele obtinute din carbune si petrol. Insa acestea sunt epuizabile si arderea acestora produce mari cantitati de CO₂.

De aceea sunt cautate noi surse de energie. Se incearca folosirea energiei solare captata cu ajutorul panourilor solare. Insa conversia energiei razelor solare in caldura sau electricitate se face cu o pierdere de 80-90% si acestea nu pot fi captate decat in timpul zilei si astfel energia trebuie sa fie stocata pentru a putea fi furnizata si pe timpul noptii.

O alta sursa este forta apelor. Prin construirea hidrocentralelor se obtin mari cantitati de energie.

Se poate folosi apa termala pentru incalzire sau a aburilor de apa pentru a produce electricitate. Astfel de centrale se gasesc in Italia, Japonia si California. La forajele de mare adancime se poate injecta apa rece care este incalzita si apoi extrasa pentru a produce energie electrica.

Inca din 1966 la Rance in Franta functioneaza o centrala mareeomotrica care foloseste energia mareelor. Japonia incearca folosirea valurilor cu ajutorul unor dispozitive plutitoare.

O alta sursa de energie este cea furnizata de curentii de aer de suprafata. Teoretic s-a stabilit ca acesti curenti raspandesc anual o energie de 200 de ori mai mare decat necesarul mondial. Insa pentru captarea acestei energii este nevoie de eoliene foarte mari.

Energia nucleara este una dintre cele mai folosite noi surse de energie la acest final de secol. Energia nucleara poate fi produsa in doua moduri: prin fisiune si prin fuziune.

Prin fisiune sunt folositi atomi grei cum ar fi Uraniul care se dezintegreaza si genereaza o mare cantitate de energie. Insa reactia este instabila si se produce o mare cantitate de radiatii. Rezidiurile ramase in urma reactiilor sunt radioactive, nocive si trebuie depozitate in conditii speciale.

Prin fuziune se folosesc atomi usori cum ar fi hidrogenul. Sunt folositi izotopii hidrogenului deuteriul si tritiul. Prin unirea atomilor se elibereaza o mare cantitate de energie. Insa si aceasta reactie este foarte instabila. Avantajul este faptul ca hidrogenul este prezent in cantitati mari, nu este poluant, este reciclabil si poate fi stocat.

In viitor se va incerca captarea energiei solare din spatiu si transmiterea acesteia pe pamant cu ajutorul microundelor. Proiectul facut de Boeing-NASA ocupa 100km² si ofera o putere de 10000MW.

Se incearca folosirea energiei termice a oceanelor. Astfel este captata apa calda dintr-o zona superioara si cu ajutorul amoniacului se antreneaza o turbina in deplasarea sa spre o zona cu apa rece. O astfel de centrala poate furniza o putere de 200MW.

Energie electrica

Energia electrica reprezinta capacitatea de actiune a unui sistem fizico-chimic.

Energia electrica prezinta o serie de avantaje in comparatie cu alte forme de energie, si anume:

producerea energiei electrice in centrale electrice are loc in conditii economice avantajoase;

energia electrica poate fi transmisa la distante mari prin intermediul campului electromagnetic, fie direct prin mediul inconjurator, fie dirijat prin linii electrice;

la locul de consum, energia electrica poate fi transformata in conditii economice in alte forme de energie;

energia electrica poate fi divizata si utilizata in parti oricat de mici, dupa necesitati;

Dezavantajul pe care il prezinta energia electrica in comparatie cu alte forme ale energiei consta in aceea ca nu poate fi inmagazinata. Energia electrica trebuie produsa in momentul cand este ceruta de consumatori.

Producerea energiei electrice se realizeaza prin transformarea altor forme de energie:

transformarea energiei chimice a combustibililor in turbine cu aer, gaz, motoare cu ardere interna;

transformarea energiei potentiale sau cinetice a apelor;

transformarea energiei atomice;

transformarea altor forme de energie: maree, solara, eoliana;

Producerea energiei electrice prin transformarea energiei chimice a combustibililor se realizeaza in centrale electrice de termoficare sau centrale termoelectrice.

Producerea energiei electrice prin transformarea energiei potentiale sau cinetice a apelor se realizeaza in centrale hidroelectrice care produc energie electrica pe cale hidrautica. Aceasta sursa de nergie este economica si inepuizabila.

Energia electrica este transportata la distanta printr-un sistem de retele electrice, la diverse tensiuni: 110 kV, 220 kV, 400 kV si chiar peste 800 kV. Transportul energiei electrice se face fie prin linii aeriene, fie prin cabluri subterane.

La tensiunea de 110 kV, stalpii de sustinere au peste 25 m inaltime, fiind plasati la intervale de circa 300 m; la 220 kV ei au inaltimea de peste 35 m, intervalul fiind circa 350m; la 400 kV, inaltimea poate ajunge la 50 m, distanta intre ei fiind de peste 350 m. In anumite situatii, cum sunt de exemplu trecerile peste ape, ei pot atinge inaltimi mai mari.

Cablurile subterane sunt folosite in localitatile urbane si acolo unde costul suplimentar este justificat de alte consideratii, cum ar fi cel estetic de pilda. Un cablu subteran de inalta tensiune necesita instalatii de racire si instalatii suplimentare pentru evitarea pierderilor in pamant. Din acest motiv el este mult mai scump decat o linie aeriana.

Liniile aeriene sunt confectionate din conductoare de cupru, aluminiu cu miez de otel si cadmiu-cupru. Conductoarele din cupru sunt folosite la toate tensiunile; pentru deschideri mari se utilizeaza cele din cadmiu-cupru care au o mare rezistenta mecanica. Conductoarele din aluminiu cu miez de otel sunt folosite in special in cazul tensiunilor inalte. Exista tendinta ca aluminiul sa inlocuiasca cuprul, datorita costului sau mai scazut.

Surse de alimentare liniare

In momentul actual, sursele de alimentare liniare sint mai rar utilizate. In locul acestora se folosesc surse in comutatie care au randamente mai bune si pret mai scazut mai ales in cazul puterilor mari. Totusi, sursele liniare prezinta o serie de avantaje dintre care pot fi mentionate:

• fiabilitate sporita;

• zgomot redus pe tensiunile furnizate;

• perturbatii de inalta frecventa aproape inexistente;

• separare excelenta a consumatorului de retea.

Din aceste motive, sursele liniare sint recomandate pentru alimentarea circuitelor cu consum redus (de pina la 10..25W) sau a acelora care sint sensibile la zgomote (amplificatoare audio, receptoare radio, etc.).

In continuare voi prezenta doua tipuri de astfel de surse cit si modul in care se calculeaza componentelor.

Sursa simpla de tensiune

Sursele simple genereaza o singura tensiune de alimentare. Schema unei astfel de surse este urmatoarea:

Se utilizeaza un transformator pentru reducerea tensiunii retelei de alimentare la o valoare convenabila. Pentru dimensionarea transformatorului este necesar calculul tensiunii si curentului pe care acesta trebuie sa o furnizeze in secundar. Modalitatea de calcul este destul de complicata si va fi explicata ulterior.

Redresorul utilizat pentru transformarea tensiunii alternative generata de transformator intr-o tensiune continuua este unul clasic de tip "punte". El poate fi realizat fie din 4 diode conectate conform schemei, fie se poate utiliza o punte redresoare integrata. Tensiunea redresata are aspectul celei din figura urmatoare:

Condensatorul conectat la iesirea redresorului are rolul de a "netezi" tensiunea obtinuta din redresor. El reduce variatia tensiunii care se aplica stabilizatorului la valori reduse de ordinul a 0.5...2 V. Acest condensator mai poarta denumirea de condensator de filtrare sau mai simplu filtru. Valoarea lui se poate determina aproximativ intr-o prima etapa cu formula urmatoare:

Stabilizatorul de tensiune are rolul de a asigura o valoare constanta a tensiunii furnizate se sursa indiferent de variatiile tensiunii retelei de alimentare sau ale consumului. Stabilizatorul se poate realiza cu componente discrete sau se poate utiliza un stabilizator integrat. Personal, recomand utilizarea stabilizatoarelor integrate datorita simplificarii pe care o aduc, a pretului scazut si nu in ultimul rind a performantelor foarte bune pe care acestea le au.

Functionarea si dimensionarea sursei

In continuare voi prezenta modul in care functioneaza o astfel de sursa indicind si modul de calcul al componentelor. Mai intii ma voi referi la ansamblul transformator-redresor-filtru.

Tensiunea la iesirea transformatorului (din secundarul transformatorului) este o tensiune alternativa sinusoidala cu frecventa egala cu cea a retelei de alimentare (50HZ). Valoarea acestei tensiuni este specifica fiecarui transformator si este influentata de curentul consumat. In general, pentru transformatoare, tensiunea secundarului (din datele de catalog sau cea inscrisa pe acesta) corespunde unui curent consumat egal cu cel la care se obtine puterea nominala a transformatorului. De exemplu un transformator de 12 V cu puterea de 2.4 VA (atentie, puterea indicata corespunde functionarii pe o sarcina pur rezistiva) va debita 12 V in conditiile unui consum de 0.2 A. In gol, acesta tensiune este mai mare, transformatorul prezentind o anumita rezistenta interna. Valoarea acestei tensiuni este:

Pentru cazul de mai sus daca rezistenta interna a transformatorului este de 20 ohmi, atunci tensiunea in gol va fi de 16 V.

In general, rezistenta interna a transformatorului nu este inscrisa pe acesta, insa poate fi determinata simplu masurind tensiunea in gol furnizata de acesta si cunoscind tensiunea si curentul nominal astfel:

In urma redresarii, tensiunea care se obtine este:

Condensatorul de filtrare se incarca din redresor in intervalele de timp cit tensiunea acestuia este mai mare decit cea existenta pe condensator si se descarca pe sarcina in rest. Procesul de incarcare/descarcare este prezentat in figura unde, in graficul de sus sint tensiunea la iesirea redresorului daca ar functiona fara filtru (galben) si tensiunea in cazul functionarii cu filtru (mov). In graficul de jos este prezentat curentul care incarca condensatorul de fitrare.

Procesul de incarcare/descarcare este descris de urmatoarele ecuatii diferentiale:

Rezolvarea analitica a acestor ecuatii este dificila, de aceea am realizat un program care le rezolva prin metode numerice aproximative. Programul REDS.EXE calculeaza tensiunea pe condensatorul de filtrare si curentul de incarcare al acestuia in functie de tensiunea in gol pe transformator, caderea de tensiune pe diodele redresorului, rezistenta interna totala (transformator+diode redresor), capacitatea condensatorului de filtrare si curentul de sarcina IA considerat constant. El poate fi utilizat pentru dimensionarea transformatorului deoarece calculeaza curentul absorbit din secundarul acestuia.

Stabilizatorul de tensiune

In continuare voi prezenta citeva consideratii referitoare la alegerea unui stabilizator integrat de tensiune. Aceste stabilizatoare sint disponibile in multe variante care difera intre ele prin valoarea tensiunii furnizate a iesire si valoarea maxima a curentului pe care il pot debita. Deasemenea ele sint disponibile in mai multe variante de capsule.

Cele mai cunoscute si utilizate stabilizatoare de tensiune integrate sint cele din familia 78XX. In tabelul urmator sint prezentate caracteristicile citorva circuite din acesta familie

Tip circuit	Tensiune iesire	Domeniu tensiuni intrare	Curent maxim	Capsula
LM7805	5 V	7..35 V	1 A	TO220
LM7806	6 V	8..35 V	1 A	TO220
LM7808	8 V	10.5..35 V	1 A	TO220
LM7810	10 V	12.5..35 V	1 A	TO220
LM7812	12 V	14.5..35 V	1 A	TO220
LM7815	15 V	17.5..35 V	1 A	TO220
LM7818	18 V	21..35 V	1 A	TO220
LM7824	24 V	27..40 V	1 A	TO220
LM78L05	5 V	7..35 V	0.1 A	TO92
LM78L06	6 V	8.3..35 V	0.1 A	TO92
LM78L08	8 V	10.5..35 V	0.1 A	TO92
LM78L10	10 V	12.5..35 V	0.1 A	TO92
LM78L12	12 V	14.5..35 V	0.1 A	TO92
LM78L15	15 V	18..35 V	0.1 A	TO92
LM78L18	18 V	21.5..35 V	0.1 A	TO92
LM78L24	24 V	28..40 V	0.1 A	TO92

Stabilizatorul trebuie ales astfel incit sa aiba tensiunea de iesire egala cu cea dorita si curentul maxim mai mare decit cel la care va fi utilizat. De exemplu, daca se doreste o sursa care sa debiteze 5 V la un curent de 150 mA se alege circuitul LM7805. Pentru a functiona acesta are nevoie de o tensiune la intrare intre 7 V si 35 V. O tensiune mai mica va conduce la obtinerea unei tensiuni la iesire mai mica decit cea nominala de 5 V iar una mai mare va conduce la defectarea circuitului.

Un exemplu de proiectare unei surse de tensiune

Sa luam exemplul de mai sus (5 V/150 mA). S-a ales deja circuitul stabilizator de de tensiune. Acesta solicita la intrare un minim de 7 V. Asta inseamna ca ansamblul transformator-redresor-filtru trebuie sa fie capabil sa furnizeze aceasta tensiune in cele mai defavorabile conditii si anume:

• tensiune minima a retelei de alimentare;

• consum maxim de curent

Tensiunea retelei de alimentare poate varia conform cu standardele in vigoare cu -15%...+10% fata de tensiunea nominala (220 V). Aceasta inseamna ca sint admise variatii intre aproximativ 185...240 V. La rindul ei, tensiunea in secundarul transformatorului va avea acceleasi limite de variate.

Curentul maxim este in acest caz de 150 mA, deci se poate trece la dimensionarea transformatorului. Nu exista o metoda de calcul directa, deci se va proceda la o determinare prin incercari. Pentru aceasta se utilizeaza programul REDS.EXE cu care se verifica diferite tipuri de transformatoare.

Alegem un transformator de tipul HTF-4409-1 care are o putere de 2.6 VA la o tensiune nominala in secundar de 9 V. Aceasta inseamna ca valoarea nominala a curentului in secundar este de 290 mA. In gol, acest transformator debiteaza 13.5 V ceea ce conduce la o rezistenta interna calculata de 16 ohmi. Se impune o variatie a tensiunii filtrate de 1 V ceea ce conduce la o valoare a condensatorului de filtrare de 1500 microfarazi. Se utilizeaza o punte redresoare de 1 A care are caderea de tensiune totala pe diode de 1.5 V si o rezistenta interna de 1 ohm.

Se testeaza functionarea la tensiunea minima in retea care conduce la o tensiune in gol pe secundar de 11.5 V si se obtin urmatoarele rezultate:

• Tensiunea la iesirea filtrului (intrarea stabilizatorului) variaza intre 7.93..8.41 V (se observa ca variatia este mai mica decit cea impusa 0.48 V fata de 1 V).

• Curentul absorbit din secundar este 0.216 A.

Deoarece tensiunea minima (7.93 V) este mai mare decit cea minima ceruta de stabilizator acest transformator poate fi considerat bine ales. In cazul in care s-ar fi obtinut o tensiune mai mica decit cea necesara ar fi trebuit incercat un transformator cu tensiune mai mare in secundar. Daca insa s-ar fi obtinut o valoare mult mai mare (de exemplu 12 V) atunci s-ar fi putut incerca si un transformator cu tensiune mai mica.

Pasul urmator este acela de a testa functionarea sursei in celelalte conditii extreme si anume cind tensiuea retelei este cea maxima. Atunci in secundar am avea o tensiune in gol de 14.85 V pentru care cu acelasi program obtinem urmatoarele rezultate:

· Tensiunea la iesirea filtrului (intrarea stabilizatorului) variaza intre 12.04..12.56 V.

· Curentul absorbit din secundar este 0.226 A.

In acesta situatie se verifica curentul consumat din transformator care trebuie sa fie mai mic decit cel a transformatorului. In acest caz avem 0.226 A care este mai mic decit 0.29 VA cit are transformatorul ales. Daca s-ar fi obtinut un curent mai mare atunci ar fi trebuit ales un transformator cu putere mai mare si ar fi trebuit reluate calculele de la nceput. Invers, daca ar fi fost mult mai mic s-ar fi putut incerca un transformator de putere mai mica refacind si in acest caz calculele.

Tot in acest regim se determina tensiunea nominala a condensatorului de filtrare. Aceasta trebuie sa fie mai mare decit maximul tensiunii obtinute pe condensator (in acest caz 12.56 V). Se poate alege un condensator de 1500 microfarazi la 16 V sau chiar la 25 V pentru o mai mare siguranta. Deasemenea in acest regim se determina puterea disipata sub forma de caldura pe stabilizatorul de tensiune. Acesta se poate calcula cu formula:

In cazul de fata se obtine o putere disipata de 1.095 W. Aceasta putere trebuie sa poata fi disipata fara a supraincalzi stabilizatorul. Pentru evitarea acestui fenomen se utilizeaza radiatoare care sint de fapt niste piese metalice profilate care preiau caldura si o disipa in mediul ambiant.

Aventura stabilizatorului

                                  A. Stabilizator cu 7812

Fig.1 Stabilizator cu 7812 si tranzistoare 2N3772 sau 2N3055

                 Mai intai am construit un stabilizator cu 7812. Aici am intalnit urmatoarele probleme :
- dupa finalizarea constructiei am incercat sa masor curentul debitat de alimentator si am constatat ca utilizand ca sarcina un bec de 12 V/ 45 W scade tensiunea de 13.8 Vcc de la iesirea stabilizatorului, foarte mult ( 8 Vcc );
- am adaugat in paralel condensatoare, dupa redresor ( la intrarea stabilizatorului ) pana am ajuns la valoarea de 23.000 microF/ 40 V;
- in acest moment am reusit sa obtin un curent de aprox. 8 - 9 A fara sa scada tensiunea de la iesirea stabilizatorului ( sigur ca tensiunea din transformator scadea foarte mult, riscand sa deteliorez transformatorul );
- in concluzie nici transformatorul nu era adecvat, ceva de genul 3.3 cm X 4.5 cm, sarma din primar cu diametrul de 0.5 mm si cea din secundar cu diametrul de 1.8 mm, tensiunea din secundar fiind 20.5 Vca ( poate si ea prea mica, in orice caz dupa filtrare, in gol sunt 30.5 Vcc - tensiunea maxima de la intrarea 7812 este 35 Vcc).

                                  Concluzie !

                 La un stabilizator de la care se cer curenti mai mari este necesar un transformator care sa debiteze o tensiune de circa 20 - 21.5 Vca si un curent cat mai mare - la un curent stabilizat de 20 A este necesar un transformator de 400 VA ( dar trebuie tinut cont si de dimensiunea transformatorului ).
                 De asemenea este necesara o filtrare cat mai buna la intrarea stabilizatorului ( a se vedea ta

Scriitori romani