Domnu Trandafir de Mihail Sadoveanu Cel care a fost supranumit "Ceahlaul prozei romanesti" sau "Stefan cel Mare al literaturii romane" ori "...Al treilea mare Mihai din istoria poporului roman" - Mihail Sadoveanu - una dintre principalele si maiestuoasele coloane de lumina ale culturii si existentei noastre - si-a consacrat extrem de bogata sa creatie artistica, adunata-n peste 120 de volume, unui singur erou: poporul roman, surprins in diferite ipostaze si intruchipari si evocat in felurite momente incepand din cele mai indepartate timpuri ale alcatuirii fiintei neamului si pana in contemporaneitate. Evocarea unui personaj real (invatatorul Busuioc de la scoala primara din satul Vatra, de langa Pascani, pe care prozatorul o frecventeaza.), nuvela Domnu Trandafir este publicata in 1907. Dintrtre toate imaginile care alcatuiesc fiinta acestei evocari, oranduite in forma de epistola, cea care aduna totul in jur, dand echilibru intregului, este chipul dascalului. 46835jlo17vfh4h Atat in prima parte cat si in cea de-a doua Sadoveanu se foloseste, pe de o parte, de modalitatea prezentarii directe a personajului. el releva astfel atat elemente care contureaza portretul fizic (surprins in doua ipostaze - una de tinerete, cealalta a maturitatii) cat, mai cu seama, trasaturi ce tin de chipul de dinauntru, care-i confera acea dimensiune de deosebit. Privit din perspectiva infatisarii fizice, in tinerete, domnulTrandafir era un om "nalt, bine legat, cu mustacioara neagra pe care si-o tundea totdeauna scurt"... Pentru ca in partea a doua, scriitorul sa revina, completand: "era un om bine facut, putin chel in varful capului, cu ochii foarte blajini. Cand zambea, se aratau, sub mustata tunsa scurt, niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc. Cand ne invata cum sa spunem poeziile eroice, vorbea tare si inalta in sus bratul drept; cand cantam in cor, lovea diapazonul de coltul catedrei, il ducea repede la urechea dreapta, si, incruntand putin din sprancene, dadea usor tonul: laaa !". Lumea de dinauntru a invatatorului - care se concretizeaza in gesturi, vorbe si mai ales fapte -, toate rostindu-se pentru infaptuirea unui singur scop: sa le fie cat mai de folos copiilor - constituie preocuparea aproape obsesiva a scriitorului. cu simplitate, dar in mod apasat, Sadoveanu remarca, intre altele, bunatatea, blandetea si delicatetea dascalului, atasamentului fata de copii, carora tinea neaparat sa le dea o adanca si bogata invatatura sufleteasca, sa-i deprinda cu lucrurile mari, valabile pentru toata viata si in care cresc, se decanteaza din relieful si semnificatia faptelor cotidiene: dragostea de munca, iubirea de tara, respectul pentru cinste, adevar si frumos - toate acestea intelese ca facand parte din misiunea dascalului-apostol (luminator de oameni, slujitor al neamului). Acest om care a strecurat in sufletele copiilor "atata credinta si atata foc", cu fiecare lectie de gramatica sau de aritmetica, de geografie sau de muzica si mai ales de istorie. lf835j6417vffh Cu aceasta stiinta (in parte innascuta, in parte dobandita, desigur) a uimit el pe inaltii si neasteptatii oaspeti ce i-au trecut pragul scolii si al vietii.
