Charles Darwin (1809-1882) a fost acel savant care a reusit sa creeze si sa argumenteze o teorie stiintifica – darwinismul, ce explica diversitatea lumii organice ca urmare a actiunii selectiei naturale si a supravietuirii organismelor mai adaptate.

Ch.Darwin s-a nascut in oraselul Shrewsburg, la 12 februarie 1809, intr-o familie de medici. Tatal sau Robert Waring a fost fiul lui Erasmus Darwin, precursor al evolutionismului, dezvoltat de nepotul sau. Mama sa Susan Wedgwood a fost fiica unui olar bine cunoscut Josuah Wedgwood, care a dat numele sau unui nou tip de portelan. Tanarul Darwin si-a pierdut mama la varsta de numai 8 ani.

In perioada 1825-1828 Ch.Darwin urmeaza cursurile de medicina de la Universitatea din Edinburg impreuna cu fratele sau mai mare. Dar, asistand la niste operatii grave (inainte de epoca cloroformului), el renunta pentru totdeauna la aceasta profesie. Tatal sau a luat act de starea lui de spirit si l-a transferat la Universitatea din Cambridge pentru a urma studiile teologice. Aceste studii nu l-au pasionat pe Ch.Darwin. Mai tarziu el afirma:

“Mi-am pierdut total timpul in cei trei ani pe care i-am petrecut la Cambridge, cel putin in ce priveste studiile academice, la fel de inutil ca la Edinburg si ca la scoala” .

Formatia de naturalist a lui Ch.Darwin i se datoreaza, in principal, lui insusi, cariera sa stiintifica fiind in primul rand o reusita individuala. El era un naturalist pasionat, bun colectionar si vanator. Vorbind despre Francis Galton, varul lui Ch.Darwin, cel care a contribuit la cunoasterea caracterului mostenirii insusirilor umane si aparitia eugeniei, afirma: 33495pbx86fvy3q

“Am tendinta de a fi de parerea lui Francis Galton, ca educatia si mediul nu au decat o influenta slaba asupra spiritului, calitatile noastre fiind, cele mai multe, innascute”.

Fiind atras de cunoasterea naturii, Ch.Darwin ia legatura cu naturalisti de seama, ca Robert Grant, John Henslow si Adam Sedgwick. La varsta de 17 ani prezinta deja doua comunicari stiintifice la zoologie despre Flustra (Briozoare) si Pontobdella muricata (Hirudinee) si devine membru activ al societatii studentilor naturalisti “Plinius”.

In decembrie 1831, la propunerea botanistului Henslow, tanarul Ch.Darwin se inroleaza in calitate de naturalist pe corabia “Beagle”, capitanul careia era Fitz-Roy. Aceasta calatorie de 5 ani in jurul lumii (1831-1836) i-a determinat in mare masura viziunea sa evolutionista. Pe parcursul calatoriei, Ch.Darwin a efectuat numeroase observatii si a acumulat o serie de date care i-au cristalizat diferite idei, ipoteze, alcatuind piatra de temelie a viitoarei sale teorii.

Rezultatele calatoriei pe corabia “Beagle” pot fi rezumate astfel: bv495p3386fvvy

1. A realizat observatii si a acumulat date geologice (in special pe insulele oceanice si in America de Sud).

Aceste observatii l-au convins despre justetea afirmatiilor compatriotului sau Ch.Lyell referitor la schimbarea continua a suprafetei terestre sub actiunea factorilor externi si interni, expuse in lucrarea “Principii de geologie”. Vom mentiona ca Ch.Darwin a luat cartea lui Lyell in calatoria sa in jurul lumii.

Datele geografice acumulate despre aranjarea ordonata a straturilor pamantului il fac sa respinga “teoria catastrofelor”, sustinuta de multi savanti. (Autorul teoriei catastrofelor este considerat savantul francez George Cuvier (1769-1832), care isi expune ideile principale in lucrarea “Discurs asupra revolutiilor suprafetei globului” (1812)).

2. A efectuat observatii si a acumulat date paleontologice (in special in America de Sud – Tara Focului).

Aceste observatii i-au sugerat idei despre originea comuna a animalelor fosile si a celor contemporane in functie de factorii mediului extern.

3. A realizat observatii si a acumulat date geografice (in special in arhipelagul Galapagos, situat la 800-900 km de litoralul Americii de Sud, si in Australia).

Aceste observatii i-au permis sa releve legitatile raspandirii organismelor dupa zonele geografice.

Ch.Darwin a explicat diversitatea grupelor de animale (originea comuna a 13 specii de centite de pe insulele arhipelagului Galapagos, care se deosebesc dupa forma ciocului) si formarea grupelor endemice de animale (existenta animalelor marsupiale ca rezultat al izolarii geografice a continentului australian).

Ch.Darwin a observat mecanismul evolutiei speciilor in selectia naturala, idee prezentata in 1832, schitata apoi in 1842 si expusa mai amanuntit in 1844. Insa lucrarea lui de baza “Originea speciilor prin selectia naturala sau supravietuirea celui mai apt in lupta pentru existenta” a aparut mai tarziu – abia la 24 octombrie 1859.

De retinut ca aceasta lucrare a fost intr-o oarecare masura stimulata si de manuscrisul compatriotului sau Alfred Russel Wallace (1823-1913), care studia diversitatea plantelor si a animalelor in India de Est si Malaysia. In memoriul sau, trimis lui Ch.Darwin pentru recenzie, el expune aceleasi idei ca si Darwin despre rolul primordial al selectiei naturale in transformarea speciilor.

La initiativa lui Lyell si Hooker, la 1 iulie 1858, in cadrul unei sedinte la societatea linneana din Londra, s-a recunoscut prioritatea lui Ch.Darwin.

Mai tarziu, A.R.Wallace avea sa afirme: “Cinstit vorbind, eu cred ca oricat de multa rabdare as fi avut in munca asupra acestui subiect si pentru aprofundarea lui, tot nu m-as fi apropiat de perfectiunea acestei carti (vezi “Originea speciilor”), de vasta sa acumulare de dovezi, de puternica sa argumentare, ca si de accentul sau admirabil si de spiritul sau”.

Ch.Darwin si-a dezvoltat ideile evolutioniste in lucrarile sale ulterioare: “Variatia animalelor domestice si a plantelor de cultura”(1869), “Originea omului si selectia sexuala”(1871).

Opera lui Ch.Darwin nu a aparut pe loc gol, ci a fost determinata de o serie de premise, printre care:

1. Aparitia si dezvoltarea transformismului

Transformismul presupunea modificarea organismelor vii sub actiunea factorilor mediului. Printre adeptii acestui curent sunt Erasmus Darwin (1731-1802), bunicul lui Ch.Darwin, care in lucrarea sa “Zoonomia” sustinea adaptarea organismelor la mediu (mimitism, homocromie) si existenta selectiei sexuale; Nicolas Duchesne (1747-1827), care a descoperit mutatiile spontane (Fragaria monophila); G.L.Buffon si, evident, J.B.Lamarck.

2. Teoria inmultirii nelimitate a lui Thomas Malthus

In lucrarea sa “Eseu asupra populatiei”(1798), Thomas Mathus si-a expus ideile principale ale teoriei suprapopularii: “populatia creste in progresie geometrica, pe cand producerea de alimente in progresie aritmetica”. Aceasta teorie argumenta existenta conflictelor. Ch.Darwin a folosit ideea respectiva pentru explicarea supravietuirii organismelor in urma luptei pentru existenta si a selectiei naturale.

3. Situatia social-politica

Perioada in cauza se caracterizeaza prin accelerarea dezvoltarii industriei, a navigatiei etc., toate acestea au permis noi descoperiri geografice, si posibilitatea de a descrie noi specii de plante si animale.

4. Descoperiri in stiinta

In stiintele exacte au fost realizate mai multe descoperiri importante si au fost elaborate o serie de teorii, ipoteze si legi fundamentale. De exemplu, in fizica – legea conservarii si transformarii energiei (E.Mayer, A.Lavoisier, M.Lomonosov); in geologie – teoria formarii lente a scoartei terestre (M.Lomonosov, Ch.Lyell) si teoria originii Sistemului Solar dintr-o nebuloasa gazoasa; in biologie – teoria celulara (M. Shleiden, T.Shwan); in chimie – unitatea comuna dupa elementele chimice vii si nevii.

5. Succesele amelioratorilor

In acel timp, practicienii obtinusera deja rezultate impunatoare in ce priveste ameliorarea raselor de oi, porumbei, caini. Rezultatele selectiei artificiale i-au permis lui Ch.Darwin extrapolarea mecanismelor selectiei in cadrul conditiilor naturale.

Ideile principale ale darvinismului sunt urmatoarele:

1. explica evolutia organismelor ca rezultat al dezvoltarii lor istorice, adica “evolutia este continua si nu se dezvolta pe un plan anumit”;

2. elaboreaza conceptia fortelor motrice ale evolutiei lumii organice (variabilitatea, ereditatea, selectia naturala in lupta pentru existenta);

3. explica legitatile si caile posibile ale evolutiei organismelor (divergenta, convergenta);

4. demonstreaza posibilitatea reglarii (prognozarii) proceselor evolutive.

In urma investigatiilor sale, Ch.Darwin:

1. demonstreaza variabilitatea speciilor de plante si animale, constatand rolul lor evolutiv;

2. evidentiaza diferite forme de variabilitate:

0. de grup (sau nedeterminata) – variabilitate neereditara (modificativa),

1. individuala (sau determinata) – variabilitate ereditara (mutationala),

2. combinativa

variabilitati ereditare;

3. corelativa

 

3. releva cauzele posibile ale variatiunilor organismelor, printre care:

• actiunea directa sau indirecta a mediului,

• antrenarea organelor,

• incrucisarea,

• schimbarile corelative;

4. stabileste rolul evolutiv al ereditatii organismelor (“insusirilor ce se transmit urmasilor”);

5. caracterizeaza selectia artificiala si rolul ei in obtinerea de noi rase de animale si soiuri de plante;

6. releva formele principale de selectie artificiala:

1. inconstienta (stihiinica),

2. constienta (metodica);

7. determina selectia naturala ca factor definitoriu in evolutia organismelor, rezultat al luptei pentru existenta; (Ch.Darwin afirm: “Selectia este acea forta divina care creeaza pe cale naturala noi specii”).

8. remarca rolul evolutiv al luptei pentru existenta si indica formele ei:

• intraspecifica – in cadrul speciei,

• interspecifica – intre specii diferite,

• cu conditiile climaterice;

(Ch.Darwin mentiona: “Evolutia este rezultatul nu a unei tendinte interne spre perfectionare, ci a unei contradictii dintre tendinta organismelor spre o reproducere maxima si factorii limitatori ai mediului”).

9. mentioneaza caracterul real si, in acelasi timp, relativ al adaptarilor in procesul evolutiei plantelor si a animalelor;

10. sustine ideea ca specia este variabila si reala;

11. este adeptul ideii despre originea animala a omului, a carui evolutie se supune acelorasi legi evolutive ca si celelalte animale (aceste idei au determinat aparitia unui curent numit sociodarwinism, ai carui adepti absolutizeaza rolul factorilor biologici in evolutia omului).

Odata aparut ca teorie, darwinismul si-a indeplinit misiunea sa istorica, si anume:

• a contribuit la formarea conceptiei materialiste (stiintifice) despre lume;

• a combatut ideile fixiste despre crearea lumii organice;

• a determinat dezvoltarea diferitelor discipline biologice, cum ar fi paleontologia, embriologia, fiziologia, anatomia, sistematica, selectia etc.

Scriitori romani