Planul:
1. Notiunea si tipurile liberarii de raspundere penala.
2. Prescriptia tragerii la raspundere penala.
Liberarea de raspundere penala datorita schimbarii situatiei.
4. Liberarea de raspundere penala cu atragerea la raspundere administrativa.
Liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui
vinovat pe chezasie.
6. Liberarea de raspundere penala a minorilor.
7. Liberarea de raspundere penala ca rezultat al actului de amnistie.
8. Bibliografia.
1.Notiunea si tipurile liberarii de raspundere penala.
Atingerea scopurilor generale si speciale ale pedepsei penale, prevazute de art. 20 Cod penal (C.P.), de multe ori e posibila si fara tragerea persoanei vinovate la raspundere penala.
In anumite conditii scopurile corectarii si reeducarii, preventiei generale si speciale sunt realizabile si fara aplicarea raspunderii penale sau a pedepsei penale, ceea ca se poate face, de exemplu, cu ajutorul masurilor de constrangere cu caracter educativ.
Pentru rezolvarea efectiva a acestor probleme, legislatorul, conducandu-se de principiul umanismului si folosind adeseori metoda increderii, prevede diverse categorii de liberare de raspundere penala.
Insasi notiunea "liberare de raspundere penala" a aparut in dreptul penal al tarii noastre in anul 1961, cand Codul penal al Republicii Moldova in vigoare a folosit aceasta notiune in denumirea si textul articolelor 10, 48, 49, 50.
Analiza art. 46 din Codul penal al Republicii Moldova demonstreaza ca, desi legislatorul nu foloseste termenul "liberare de raspundere penala", este vorba de liberarea de raspundere penala.
In legea penala definitia raspunderii penale lipseste. Ea este expusa in teoria dreptului penal. Raspunderea penala trebuie interpretata ca o condamnare publica de stat a faptelor social periculoase si a persoanelor ce le savarsesc, exprimata in sentinta de condamnare.
Din aceasta notiune reese ca raspunderea penala poate fi aplicata numai persoanelor ce au savarsit o fapta socialmente periculoasa, iar liberarea de raspundere penala va insemna renuntarea organelor oficiale, pe baza unor cauze obiective si subiective, de a mustra, condamna public aceste persoane si faptele lor.
Primul indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere penala consta in faptul ca orice modalitate a acestei institutii se aplica numai persoanelor ale caror actiuni contin o componenta de infractiune. Aceasta demonstreaza faptul ca institutia liberarii de raspundere penala se deosebeste esential de cazurile cand fapta desi intruneste trasaturile unei infractiuni, dar fiind lipsita de importanta nu prezinta pericol social (alin.2, art.7 C.P.), deasemenea, si in cazul legitimei aparari, extremei necesitati, renuntarii benevole ce in dreptul penal exclud penalitatea faptei.
Al doilea indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere penala consta in faptul ca orice modalitate a sa se aplica la aprecierea organelor de anchetare si judiciare. Acest fapt e confirmat prin dispozitiile articolelor C.P. al R.M., care prevad modalitati aparte ale liberarii de raspundere penala.
Liberarea de raspundere penala se caracterizeaza prin faptul ca ea se infaptuieste dupa regula generala numai cand infractiunea nu prezinta un mare pericol social; de raspunderea penala poate fi liberat banuitul, invinuitul, inculpatul si condamnatul; de raspundere penala poate fi liberata persoana nu numai de instanta de judecata, ci si de catre procuror, anchetator si de catre organul de cercetare penala cu consimtamantul procurorului prin intermediul incetarii cauzei penale la etapa anchetei prealabile sau refuzul de a intenta un proces penal.
Actele de amnistie si gratiere reprezinta temei al liberarii de raspundere penala daca ele sunt in vigoare si sunt aplicate pana la momentul condamnarii persoanei conform sentintei instantei de judecata si pot fi ca temei al liberarii de raspundere penala daca actiunea acestora se rasfrange asupra persoanei condamnate pentru infractiunea savarsita.
Tipurile liberarii de raspundere penala se clasifica in doua grupe:
din ea face parte prescriptia atragerii la raspundere penala si actul amnistiei. In prezenta acestor temeiuri organul de cercetare penala, anchetatorul, procurorul, instanta de judecata unde se examineaza dosarul sunt obligate sa libereze persoana de raspundere penala, iar procesul trebuie incetat;
temei pentru clasificarea celei de-a doua grupe serveste gradul scazut de pericol social al infractiunii savarsite si absenta pericolului social al persoanei infractorului sau prezenta gradului neinsemnat al acestuia. Daca sunt prezente prevederele articolelor 48 1, 50, alin.3 si 4 ale art.10, atunci persoana poate, nu insa in mod obligator, fi absolvita de raspundere penala. In aceste cazuri procurorul, anchetatorul si instanta de judecata urmeaza, pentru ca sunt in drept (dar nu sunt obligate), avand in vedere circumstantele obiective si subiective ale cauzei, sa inceteze cauza penala.
Liberarea de raspundere penala in prezenta temeiurilor din prima grupa nu depinde de gradul de pericol social, pe cand liberarea de raspundere penala in prezenta temeiurilor din a doua grupa e posibila conform legii numai cand avem savarsirea unei infractiuni ce nu prezinta un grad sporit de pericol social.
Legea penala in vigoare prevede urmatoarele modalitati de liberare de raspundere penala:
1) liberarea de raspundere penala datorita expirarii unor anumite termene din momentul savarsirii infractiunii (art.46 C.P. al R.M.);
2) liberarea de raspundere datorita schimbarii situatiei (alin.1 al art.48 C.P. al R.M.);
3) inlocuirea pedepsei penale cu tragerea la raspundere administrativa (art.48/1 C.P. al R.M.);
4) liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui nevinovat pe chezasie (art.50 C.P. al R.M.);
5) liberarea minorilor de raspundere penala (alin.4 al art.10 C.P. al R.M.);
6) absolvirea de raspundere penala ca rezultat al actului de amnistie (art.53/1 C.P. al R.M.).
In afara de aceste modalitati, partea speciala a legislatiei penale stabileste unele cazuri ale liberarii de raspundere penala pentru savarsirea unor infractiuni concrete. Astfel, alin.2 al art.61 C.P. al R.M. prevede liberarea de raspundere penala a cetatenilor R.M., recrutati de serviciul de spionaj strain pentru activitate dusmanoasa contra R.M., daca ei n-au comis nici un fel de actiuni pentru a indeplini sarcina criminala primita si au declarat autoritatilor despre legatura lor cu serviciul de spionaj strain. In alin.3 al art.188 se indica ca persoana ce a dat mita e liberata de raspundere penala, daca mita i-a fost estorcata sau daca, dupa darea mitei, aceasta persoana a declarat benevol cele intamplate.
Persoana vinovata poate fi liberata de raspundere penala la etapa intentarii procesului penal, in procesul examinarii cauzei si dezbaterilor judiciare, insa pana ce judecata se va izola in camera de consiliu pentru a determina sentinta de condamnare.
Dupa continutul juridic, prin liberarea de raspundere penala se intelege liberarea vinovatului de toate consecintele juridice ale infractiunii, direct de pedeapsa si antecedentele penale. Liberarea de raspundere penala nu inseamna declararea persoanei nevinovate si nu o absolva pe aceasta de
raspunderea materiala pentru savarsirea faptei si de sanctiunile administrative si disciplinare. Forma procesuala de liberare de raspundere penala consta in incetarea procesului penal. Persoanei i se reintorc toate obiectele, documentele si lucrurile confiscate.
Liberarea de raspundere penala poate consta in renuntarea instantei de judecata de a intenta dosarul penal, in clasarea cauzei sau in renuntarea de a pronunta sentinta.
Prin liberarea de raspundere penala se intelege actul organelor justitiei, la latitudinea carora, pe baza stabilirii gradului socialmente periculos nu prea mare, atat al infractiunii savarsite, cat si al persoanei vinovate, libereaza persoana respectiva de aprecierea negativa data de stat faptei infractionale, care urma sa fie exprimata in sentinta de condamnare.
Proiectul noului Cod penal in art. 54 prevede liberarea de raspundere penala :
Persoana care a savarsit o fapta ce contine semnele componentei de infractiune poate fi liberata de raspundere penala de catre instantele judecatoresti in cazurile:
minorilor (art. 55) ;
atragerii la raspundere administrativa (art. 56) ;
renuntarii de bunavoie la savarsirea infractiunii (art. 57) ;
caintei active a infractorului (art. 58) ;
impacarii cu victima (art.59) ;
schimbarii situatiei (art. 60) ;
prescriptiei atragerii le raspundere penala (art. 61).
Deci, in proiectul noului Cod penal sunt prevazute alte conditii de liberare de raspundere penala, ceea ce demonstreaza ca se merge pe alte cai mai progresive in ce priveste liberarea de raspundere penala.
2. Prescriptia tragerii la raspundere penala.
Prin prescriptia tragerii la raspundere penala se intelege liberarea de raspundere penala a persoanei vinovate de savarsirea infractiunii, daca din momentul savarsirii ei au expirat termenele indicate in lege si daca curgerea prescriptiei n-a fost intrerupta de savarsirea unei noi infractiuni sau de incalcarea altor conditii indicate in legea penala.
Prescriptia consta in situatia cand se inlatura raspunderea penala prin stingerea dreptului statului de a pedepsi si a obliga infractorul de a suporta consecintele faptei sale dupa trecerea unui interval de timp de la data savarsirii infractiunii, indiferent daca fapta a fost ori nu descoperita ori infractorul identificat.
Cu cat mai putin timp trece din ziua savarsirii infractiunii pana la aplicarea pedepsei penale, cu atat este mai mare eficacitatea aplicarii pedepsei. Si invers, pedepsirea persoanei dupa un termen indelungat de la savarsirea infractiunii este, de regula, irationala din punct de vedere al atingerii scopurilor pedepsei penale, prevazute de art. 20 C.P. al R.M.
Temeiul liberarii de raspundere penala, conform art. 46 C.P. al R.M., consta in faptul ca, datorita expirarii unor anumite termene din momentul savarsirii infractiunii, pericolul social sau isi pierde complet valoarea, sau se micsoreaza in asa masura ca devine irational de tras la raspundere penala persoana respectiva.
Legea penala prevede diferite termene ale prescriptiei raspunderii penale, a caror durata e deteminata de gravitatea infractiunii, ce se reflecta in natura pedepsei si limitele de aplicare ale acesteia, prevazute in normele de incriminare.
Legislatia penala a Republicii Moldova prevede doua modalitati de prescriptie ale tragerii la raspundere penala:
termene diferentiate, ale caror durata depinde de gravitatea infractiunii savarsite ;
termen general, stabilit in marime de 15 ani pentru toate infractiunile.
Prescriptia diferentiata. Daca persoana ce a savarsit infractiunea nu se sustrage de la anchetarea penala si judecata, atunci ea nu poate fi trasa la raspundere penala, cand din ziua savarsirii infractiunii au trecut, conform articolului 46 C.P. al R.M., urmatoarele termene de prescriptie :
1 an din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P., nu poate fi aplicata o pedeapsa mai severa decat amenda ;
3 ani din ziua savarsirii infractiuni pentru care, conform C.P., poate fi aplicata privatiunea de libertate pe un termen de pana la 2 ani ;
5 ani din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P., poate fi aplicata privatiunea de libertate pana la 5 ani ;
10 ani din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P., poate fi aplicata o pedeapsa mai severa decat privatiunea de libertate pana la 5 ani ;
15 ani din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P., poate fi aplicata o pedeapsa mai severa decat privatiunea de libertate pana la 10 ani sau detentiunea pe viata.
Prescriptia nediferentiata. Daca persoana ce a savarsit infractiunea se sustrage de la ancheta si judecata, atunci ea poate fi trasa la raspundere penala, cand din timpul savarsirii infractiunii au trecut 15 ani si prescriptia nu a fost intrerupta prin savarsirea unei noi infractiuni.
Exceptia de la regulile generale ale prescriptiei consta in faptul ca, conform dreptului international, criminalistii fascisti ce au savarsit infractiuni militare sau contra pacii si omenirii, trebuie judecati si pedepsiti indiferent cat timp a trecut de la data savarsirii crimei.
La calcularea prescriptiei instanta de judecata trebuie sa se calauzeasca in primul rand de limita maxima a sanctiunii aricolului corespunzator al Codului penal.
Termenele de prescriptie legala incep sa decurga de la data savarsirii infractiunii, din cadrul acesta facand parte si ziua savarsirii faptei. In cazul infractiunilor continuate sau prelungite, termenul de prescriptie incepe sa fie calculat de la data incetarii actiunii sau inactiunii, a epuizarii acesteia, care marcheaza ziua savarsirii faptei ca si in cazul infractiunilor de obicei. In situatia complicitatii, termenele de prescriptie decurge pentru toti participantii de la data savarsirii faptei de catre autor, indiferent de data prestarii contributiei de catre ceilalti participanti.
Potrivit punctului 2 al art. 46 C.P. al R.M., curgerea prescriptiei se intrerupe, daca pana la expirarea termenelor de prescriptie indicate in alin.1 al art. 46 C.P. persoana va savarsi asa o infractiune, pentru care, conform Codului penal, poate fi stabilita privatiunea de libertate pe un termen mai mare de doi ani. Calcularea prescriptiei in acest caz incepe din momentul savarsirii infractiunii noi.
Prin suspendarea curgerii prescriptiei se intelege ca timpul care a expirat de la savarsirea primei infractiuni pana la momentul savarsirii noii infractiuni isi pierde importanta sa juridica si prescriptiile pentru prima si a doua infractiune incep a curge concomitent din momentul savarsirii infractiunii a doua.
Alin. 3 al art. 46 C.P. stabileste ca prescriptia se considera suspendata, daca persoana ce a savarsit infractiunea, se sustrage de la ancheta sau judecata. In aceste cazuri prescriptia intra in vigoare din nou din momentul retinerii persoanei sau din momentul autodenuntarii. Sustragerea persoanei de la ancheta sau judecata este o proba convingatoare a faptului ca pericolul social al persoanei se mentine si, prin urmare, ea trebuie trasa la raspundere penala.
Daca curgerea prescriptiei a fost intrerupta de savarsirea unei noi infractiuni, durata termenului, in cursul caruia persoana s-a sustras de la ancheta sau judecata, nu se include in termenele prescriptiei, inclusiv pana la momentul retinerii ei sau pana la momentul autodenuntarii. Dupa aceasta curgerea prescriptiei reincepe, si in termenul prescriptiei se include si durata termenului, in cursul caruia persoana s-a sustras de la ancheta sau judecata.
Insa in conformitate cu dispozitiile art. 46 C.P., persoana nu poate fi trasa la raspundere penala, daca din momentul savarsirii infractiunii au trecut 15 ani si prescriptia nu a fost intrerupta prin savarsirea unei noi infractiuni, chiar daca persoana s-a sustras de la ancheta sau judecata.
Liberarea de raspundere penala in urma expirarii termenului de prescriptie se infaptuieste :
la etapa anchetei prealabile printr-o hotarare a organului de cercetare penala, a anchetatorului, procurorului despre incetarea procesului penal ;
la etapa transmiterii materialelor in judecata prin intermediul deciziei instantei de judecata despre incetarea pedepsei penale .
Daca termenul de prescriptie a expirat si este descoperit la etapa dezbaterilor judiciare, atunci procesul continua pana la sfarsit, instanta de judecata da o sentinta de condamnare cu mentiunea ca condamnatul este liberat de raspundere penala. Nu se admite incetarea procesului daca invinuitul se opune acestui lucru, in cazul dat procesul continua in mod obisnuit.
3. Liberarea de raspundere penala datorita
schimbarii situatiei.
Conform alin.1 al art. 48 C.P., persoana ce a savarsit o fapta, ce contine indicii de infractiune, poate fi liberata de raspundere penala daca se va constata ca la data cercetarii sau judecarii cauzei, datorita schimbarii situatiei, fapta savarsita de catre persoana si-a pierdut caracterul social periculos sau ca aceasta persoana a incetat a mai fi social periculoasa.
Acest pericol prevede doua cazuri independente, dar foarte asemanatoare dupa sens si continut, de liberare de raspundere penala :
datorita schimbarii situatiei fapta savarsita si-a pierdut caracterul social periculos. In cazul dat se produc unele schimbari de ordin obiectiv, in urma carora fapta social periculoasa savarsita anterior, in noile conditii obiective pierde caracterul social periculos. In conditiile noi fapta pate fi considerata ca delict administrativ sau disciplinar ;
aceasta persoana a incetat a mai fi social periculoasa. Acest caz, de asemenea, se caracterizeaza prin modificari reale survenite in conditiile obiective exterioare, insa aceste modificari se refera numai la circumstantele ce-l caracterizeaza pe infractor in momentul savarsirii infractiunii. De exemplu, cand persoana ce a savarsit o infractiune a fost recrutata in serviciul militar activ, astfel ea nefiind social periculoasa pentru societate.
Comun pentru aceste doua cazuri este faptul ca modificarile date caracterizeaza si se refera la o persoana concreta. Ambele cazuri de liberare de raspundere penala sunt luate in consideratie daca schimbarea situatiei s-a petrecut ori la momentul anchetei prealabile sau a dezbaterilor judiciare, sau mai tarziu in timpul procedurii in fata instantei de judecata.
Una din cele mai raspandite greseli in aplicarea acestei modalitati de liberare de raspundere penala in practica organelor de anchetare si judiciare se comite atunci cand de la data comiterii infractiunii adesea survin unele schimbari de situatie si de care nu se tine cont la examinarea definitiva a cauzei. Deseori temeiul liberarii de raspundere penala prevazut de alin.1 al art.48 C.P. este formulat ca 'irationalitatea tragerii la raspundere penala'. Aceasta practica a fost sustinuta si de teoreticienii dreptului penal. D. O. Han-Magomedov sustine: 'Drept schimbare a situatiei poate fi considerata repararea totala a pagubei cauzate sau inlaturarea daunei pricinuite de infractiunea savarsita, sau existenta a mai multor cauze atenuante Dar aceste cauze nu schimba prin nimic caracterul periculos al infractiunii savarsite.
Trasatura generala a schimbarilor de situatie sus-mentionate consta in faptul ca ele au loc independent de dorinta si vointa persoanei vinovate si se refera nu numai la o persoana concreta, dar se extinde, in aceeasi masura, si asupra tuturor cetatenilor tarii sau locuitorilor unui judet anumit, sau asupra tuturor locuitorilor unei intreprinderi sau organizatii.
Restituirea pagubei cauzei, cererea de scuze sau alte forme de cainta nu se refera la art.48 C.P. si nu prezinta temeiuri de liberare de raspundere penala. Cu toate ca legea nu prevede cercul de infractiuni pentru care e posibila liberarea de raspundere penala datorita schimbarii situatiei, practica judiciara demonstreaza ca aceasta e posibila numai in cazul savarsirii infractiunii ce nu prezinta un grad sporit de pericol social. Liberarea de raspundere penala conform alin.1 al art.48 C.P. este incontestabila. Ea nu necesita stabilirea anumitor cerinte pentru comportamentul ulterior al persoanei si nu prevede aplicarea unor masuri de inraurire obsteasca fata de persoana data.
Problema privind liberarea de raspundere penala in urma schimbarii situatiei poate fi examinata la etapa cercetarii penale si in timpul examinarii dosarului in instanta de judecata. Anchetatorul penal, procurorul, instanta de judecata, organul de cercetare penala cu consimtamantul procurorului au dreptul sa inceteze procesul penal in urma schimbarii situatiei.
Alin.2 al art.5 Cod de procedura penala (C.P.P.) al R.M. precizeaza ca clasarea proceselor penale, in temeiurile mentionate in prezentul articol, nu se admite daca persoana ce a savarsit o fapta, ce are indicii de infractiune, obiecteaza impotriva acestui lucru. Aici cercetarea cauzei continua in mod obisnuit.
Conform alin.3 al art.48 C.P., persoana, ce a savarsit o fapta ce contine indicii de infractiune fara a prezenta un mare pericol social, poate fi liberata de raspundere penala daca se va gasi ca corectarea si reeducarea ei e posibila fara aplicarea pedepsei penale. In cazul dat, conform legislatiei penale a Republicii Moldova poate fi primita una din hotararile:
atragerea persoanei la raspundere administrativa (art.48 1 C.P. al R.M.);
trimiterea materialelor dosarului spre examinare comisiei pentru minori (art.10 C.P. al R.M.) ;
3. incredintarea persoanei pe chezasie (art.50 C.P. al R.M.).
4.Liberarea de raspundere penala cu atragerea la raspundere administrativa.
Art. 48/1 C.P. prevede ca persoana, ce a savarsit o fapra ce contine indicii de infractiune, fara a prezenta un mare pericol social si pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate pe un termen nu mai mare de un an sau o alta pedeapsa mai usoara, poate fi absolvita de raspundere penala cu tragerea la raspundere administrativa, daca se va gasi ca corectarea si reeducarea ei e posibila fara aplicarea unei pedepse penale.
Deci, cerinta de baza la liberarea de raspundere penala cu atragerea la raspundere administrativa este savarsirea unei infractiuni ce nu prezinta grad sporit de pericol social si pentru care legea prevede privatiunea de libertate nu mai mare de 1 an de zile sau o alta pedeapsa mai usoara. Persoanele liberate de raspundere penala in cazul dat pot fi supuse aplicarii sanctiunii administrative :
1. amenda de pana la 25 salarii minime ;
2. arest de pana la 30 zile.
Aceste modalitati de liberare de raspundere penala pot fi aplicate numai in urmatoarele cazuri:
cand persoana a savarsit o fapta ce contine indicii de infractiune, dar nu prezinta un mare pericol social ;
numai persoanelor pentru care se va gasi ca corectarea si reeducarea lor este posibila fara aplicarea unei pedepse penale.
Aceasta modalitate de liberare de raspundere penala poate fi stabilita persoanei de catre organul de ancheta, anchetatorul penal sau de catre procuror. In aceste cazuri ancheta penala sau cercetarea preliminara trebuie sa fie terminata printr-o hotarare motivata cu privire la incetarea procesului penal si transmiterea materialelor in instanta de judecata pentru aplicarea unei sanctiuni administrative. In asemenea mod poate proceda si instanta de judecata, care in baza acelorasi temeiuri are dreptul sa intrerupa dosarul penal intrat in judecata, aratand in mod obligatoriu in hotarare motivele intreruperii.
Dosarul penal poate fi suspendat conform art.48/1 C.P. numai cand persoana recunoaste singura vinovatia sa. In caz contrar nu vor fi atinse scopurile de baza ale pedepsei: corectarea si reeducarea persoanei ce a savarsit infractiunea.
Instanta de judecata are dreptul de a inceta procesul penal cu atragerea persoanei la raspundere administrativa, acest fapt este adus la cunostinta persoanei in privinta careia a incetat procesul, si partii vatamate, si reprezentantului ei. Aceste persoane au dreptul timp de 7 zile de a ataca incheerea instantei de judecata la instanta ierarhic superioara. Inainte de clasarea procesului penal, trebuie sa i se lamureasca persoanei esenta faptei ce are indicii de infractiune, temeiul liberarii de raspundere penala si dreptul de a obiecta contra clasarii procesului pe acest temei. Clasarea procesului penal in baza temeiului aratat nu se admite daca persoana, ce a savarsit o fapta ce are indicii de infractiune, obiecteaza impotriva acestui lucru. In cazul dat, examinarea cauzei continua intr-un mod obisnuit.
5.Liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui vinovat pe chezasie.
Liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui vinovat pe chezasie organizatiei obstesti sau colectivului de munca este una dintre cele mai efective forme de participare a organizatiilor obstesti la reeducarea si corijarea infractorilor.
Art.50 C.P. al R.M. prescrie ca, daca potrivit circumstantelor cauzelor, fapta ce contine indicii de infractiune savarsita de o persoana si insasi persoana nu prezinta un mare pericol social, atunci in urma demersului din partea unei organizatii obstesti sau a colectivului de munca, aceasta persoana poate fi liberata de raspundere penala si incredintata pe chezasie spre corectare si reeducare organizatiei obstesti sau colectivului de munca ce a facut demersul. Vinovatul incredintat pe chezasie poate fi liberat de raspundere penala numai cand instanta de judecata ajunge la concluzia ca realizarea scopurilor penale sunt posibile fara aplicarea pedepsei penale. Persoana poate fi incredintata pe chezasie numai daca ea a savarsit o fapta ce nu prezinta un grad sporit de pericol social si daca persoana nu a fost declarata social periculoasa. Pentru determinarea gradului de pericol social al infractiunii o importanta mare o are obiectul atentarii, consecintele survenite, metoda, locul, timpul, motivul si scopul infractiunii. Este necesar ca persoana vinovata sa-si recunoasca vinovatia sa si ca sa nu insiste asupra cercetarii dosarului in instanta de judecata.
Conform alin.2 al art.50 C.P., nu poate fi incredintata pe chezasie persoana ce a savarsit pentru a doua oara o infractiune intentionata, si persoana ce in trecut a mai fost luata pe chezasie in legatura cu savarsirea infractiunilor, si persoana ce nu se considera vinovata sau din aceleasi motive insista asupra examinarii cauzei de catre instanta de judecata.
Incredintarea pe chezasie a persoanei, anterior condamnata pentru infractiuni imprudente, este legitima. Se permite si incredintarea pe chezasie a persoanei ce anterior a savarsit o infractiune, daca au expirat termenii de prescriptie de atragere la raspundere penala stabiliti de Codul penal pentru fapta data si persoana anterior condamnata pentru o infractiune intentionata, daca au fost stinse sau ridicate antecedentele penale.
O conditie obligatorie pentru aceasta forma a liberarii de raspundere penala este prezenta cererii organizatiei obstesti sau a colectivului de munca cu rugamintea de a i se incredinta persoana vinovata pe chezasie. Aceasta trebuie sa fie luata la adunarea generala a organizatiei, intreprinderii, institutiei si sa fie primita cu majoritatea de voturi. Nu se admite cazul cand cererea despre transmiterea persoanei pe chezasie este primita de administratia organizatiei, intreprinderii, institutiei. Instanta de judecata are dreptul sa inceteze procesul penal cu incredintarea persoanei pe chezasie, despre aceasta fiind instiintata persoana vinovata si persoana vatamata si reprezentantii lor, care, timp de 7 zile, au dreptul sa atace decizia instantei de judecata.
Daca timp de 1 an persoana incredintata pe chezasie nu a indreptatit increderea colectivului, nu a respectat promisiunea de a se corecta sau a parasit locul de munca in scopul de a se sustrage de la inraurirea obsteasca, atunci intreprinderea, organizatia sau institutia data adopta o hotarare prin care renunta la chezasie si este transmisa instantei de judecata, care urmeaza sa examineze problema privind raspunderea penala a persoanei. In cazul dat, procesul penal poate fi redeschis printr-o incheere a instantei de judecata. Daca persoana luata pe chezasie in perioada termenului acestuia sau timp de un an de zile dupa trecerea acestui termen va savarsi o infractiune, atunci faptul dat va fi considerat ca o circumstanta agravanta conform punctului 13 al art. 38 C.P. al R.M. si va purta raspundere penala pentru cumul de infractiuni conform art.39 C.P. al R.M.
6.Liberarea de raspundere penala a minorilor.
Conform art.10 C.P. al R.M., persoana in varsta de sub 18 ani, care a savarsit o infractiune ce nu prezinta un mare pericol social, poate fi liberata de raspundere penala daca corectarea ei este posibila fara aplicarea pedepsei penale.
Liberarea de raspundere penala poate fi aplicata numai fata de persoanele ce au savarsit infractiuni fiind in varsta de la 16 la 18 ani sau in varsta de la 14 la 16 ani, care au savarsit infractiuni din cadrul celor enumerate in alin.2 al art.10 C.P. Cand persoana nu are varsta raspunderii penale, procesul nu poate fi pornit, iar cel pornit trebuie sa inceteze.
Temeiuri ale liberarii de raspundere penala a minorilor sunt:
1. savarsirea unei fapte ce nu prezinta un grad sporit de pericol social ;
2. prezenta pericolului social redus al infractorului, astfel ca sa poata fi corectat fara aplicarea pedepsei penale.
Organele de anchetare si judiciare pot stabili ca infractiunea nu prezinta un mare pericol social numai pe baza cercetarii multiaspectuale a tuturor circumstantelor cauzei. Pentru aprecierea gravitatii faptei ilicite trebuie de luat in considerare nu numai caracterul infractiunii si al consecintelor infractionale, dar si natura actiunilor concrete savarsite de faptuitor.
La aprecierea personalitatii infractorului o importanta hotaratoare il are rolul si gradul participarii lui la savarsirea de catre un grup de persoane, atitudinea lui fata de invatatura, munca, comportarea in societate, la locul de trai, in familie, atitudinea lui fata de infractiunea savarsita, recunoaste sau nu vinovatia sa etc.
Daca instanta de judecata va considera ca corectarea persoanei in varsta de pana la 18 ani e posibila fara aplicarea pedepsei penale cand aceasta a savarsit o infractiune ce nu prezinta un grad sporit de pericol social, ea poate aplica in aceasta situatie masuri de constrangere cu caracter educativ, care de fapt nu reprezinta o pedeapsa penala. Daca sunt prezente conditiile de mai sus, atunci minorul trebuie liberat de raspundere penala cu trimiterea materialului dosarului comisiei pentru minori, care va examina problema aplicarii masurii de constrangere cu caracter educativ. Invinuitul si reprezentantul legal al acestuia, victima si reprezentantul ei sunt instiintati despre incetarea procesului inainte de trimiterea lui spre examinare comisiei pentru minori. Timp de 7 zile aceste persoane au dreptul de a ataca incheerea instantei de judecata in instanta ierarhic superioara.
Art. 60 C.P. al R.M. contine masurile de constrangere cu caracter educativ ce se aplica fata de minori in cazul liberarii lor de raspundere penala :
1. obligatia persoanei de a cere scuze partii vatamate in mod public sau sub o alta forma stabilita de catre instanta de judecata ;
2. mustrarea sau mustrarea severa ;
avertismentul ;
incredintarea minorului pentru supravegherea severa parintilor sau persoanelor ce-i inlocuiesc ;
incredintarea minorului pentru supraveghere unui colectiv de munca, organizatii obstesti cu consimtamantul acestora sau unor cetateni la cererea lor ;
interimarea minorului intr-o institutie speciala de invatamant si de educatie ;
obligatia minorului ce a implinit varsta de 16 ani sa repare dauna cauzata daca el are un castig propriu si daca dauna nu depaseste un salariu minim sau obligatia sa repare prin munca sa dauna materiala cauzata daca ea nu de paseste suma de un salariu minim. In cazul cand aceasta depaseste suma de un salariu minim, repararea daunei se infaptuieste pe calea unei actiuni civile.
Clasarea procesului penal nu se admite daca persoana ce a savarsit o fapta ce contine indicii de infractiune se opune acestui lucru. In cazul dat, procesul penal continua in mod obisnuit.
7.Liberarea de raspundere penala ca
rezultat al actului de amnistie.
Amnistia este o modalitate de liberare de raspundere si pedeapsa penala. Termenul de amnistie din greceasca amnestia', inseamna 'a da uitarii', 'a uita'.
Conform art. 66, punctul p) al Constitutiei Republicii Moldova, actele de amnistie pot fi emise de Parlamentul R.M. Amnistia este actul organului suprem al puterii de stat prin care se inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii pentru infractiunile ce se incadreaza in dispozitiile sale, fiind savarsite inainte de aparitia sa. Prin actul de amnistie nu se abroga o norma oarecare din partea speciala a Codului penal, faptele continua sa fie prevazute de lege urmand a fi sanctionate daca ele nu cad sub incidenta amnistiei. Amnistia, neanuland sentinta instantei de judecata, absolva persoana de pedeapsa stabilita de instanta de judecata sau o inlocuieste cu alta mai blanda. Amnistia este o cauza legala ce inlatura raspunderea penala si consecintele condamnarii. Amnistia opereaza asupra faptelor, inlaturand raspunderea penala pentru acestea si nu asupra persoanei infractor ca in cazul gratierii.
Amnistia reflecta imperatismele umanismului si increderea statului fata de persoanele ce au savarsit infractiuni.
Art. 53 al C.P. al R.M. prevede amnistia. Alin.1 al art.53 prevede ca amnistia este actul ce are ca efect absolvirea de raspundere penala sau de pedeapsa penala, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei intr-o pedeapsa mai blanda.
Alin.2 al art.53 spune ca amnistia poate fi de asemenea aplicata si pedepselor complementare, dar nu produce efecte asupra amenzilor incasate si asupra masurilor de constrangere cu caracter medical.
Alin.3 al art.53 prevede ca amnistia se acorda de catre Parlament unui cerc nedeterminat individual de persoane. Acest alineat a fost introdus prin Legea din 18 noiembrie 1999, fiind publicata in Monitorul Oficial din 6 ianuarie 2000.
De obicei, amnistiile sunt emise in legatura cu anumite evenimente, date remarcabile din istoria social-politica a tarii.
Actul de amnistie se extinde asupra unei anumite categorii de criminali, care nu sunt desemnati individual, dar care au savarsit o anumita categorie de infractiuni pentru care se acorda amnistia sau carora le-au fost aplicate modalitati asemanatoare de pedeapsa penala.
Potrivit regulii generale, amnistia se refera numai la categoria de
infractiuni care nu prezinta un mare pericol social, precum si la o anumita
categorie de persoane ce au savarsit infractiuni (invalizi, minori etc.).
Amnistia se extinde numai asupra acelor persoane ce au savarsit infractiuni strict concretizate in actul de amnistie si numai asupra faptelor comise pana la emiterea actului de amnistie. Amnistia nu libereaza de raspundere penala persoanele ce au savarsit infractiuni dupa emiterea actului de amnistie sau care la aceasta data nu au terminat savarsirea infractiunilor in cazul infractiunilor continui si prelungite. In cazul infractiunilor continui si prelungite a caror activitate se prelungeste in timp, momentul epuizarii ce marcheaza data lor de savarsire trebuie sa aiba loc inainte de aparitia actului de amnistie. Persoanele ce cad sub incidenta amnistiei sunt liberate de pedeapsa principala si complementara daca ultima n-a fost executata pana la intrarea in vigoare a legii privind amnistia. Materialele in privinta persoanelor ce urmeaza sa fie amnistiate, fata de care in modul stabilit le-a fost prescris tratamentul antialcoolic, narcomanic, privind bolile venerice se examineaza dupa terminarea cursului de tratament la cel mult peste 5 luni de la data publicarii legii despre amnistie.
Persoanele, asupra carora se extinde actiunea amnistiei, sunt eliberate indiferent de etapa la care se afla dosarul penal. Daca dosarul penal privind infractiunea concreta inca nu a fost intentat pana la emiterea actului de amnistie prin care se decide liberarea de pedeapsa penala pentru asemenea infractiuni, atunci este inadmisibila lansarea lui, iar unele categorii de cauze penale aflate deja in instantele de judecata, dar care inca nu au fost examinate, urmeaza a fi clasate. Daca cauza penala se afla in stadiul dezbaterilor judiciare, instanta de judecata duce pana la capat procesul penal, pronunta sentinta de liberare sau de condamnare, insa libereaza complet persoana de executarea pedepsei prevazuta de lege.
Amnistia poate sa absolve de raspundere si de pedeapsa penala atat totala, cat si partiala. Ea poate libera persoana de pedepsele complementare,
precum si sa decida absolvirea consecintelor penale ale condamnarii.
Insa, luand in consideratie ca emiterea actului de amnistie nu inseamna recunoasterea persoanei ca fiind nevinovata de savarsirea infractiunii cu toate urmarile ce deriva din aceasta, ci o liberare de executarea ulterioara a raspunderii penale de catre aceasta, legea procesual-penala prevede o anumita procedura de suspendare a dosarului penal in baza actului de amnistie. In special, dosarul penal nu poate fi suspendat daca persoana nu recunoaste ca este vinovata de savarsirea infractiunii si face o contestatie. In acest caz procesul se desfasoara in mod obisnuit, anchetatorul examineaza dosarul pana la formularea rechizitoriului de invinuire si-l transmite in judecata, care examineaza cauza ca de obicei si in timpul dezbaterilor judiciare inculpatul poate sa obtina achitarea publica, daca, insa el este declarat vinovat va fi liberat conform actului de amnistie - instanta de judecata va pronunta o sentinta de condamnare cu liberarea condamnatului de pedeapsa penala conform punctului 4, alin.1 al art.5 Cod de procedura penala al R.M.
Parlamentul Republicii
Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, din 29 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5 din 15 septembrie 1994;
Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu aniversarea a cincea de la proclamarea independentei Republicii Moldova, din 24 iulie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56 din 22 august 1996 ;
Legea Republicii Moldova privind amnistia unor categorii de persoane, din 20 noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 70 din25 iulie 1998 ;
Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu aniversarea a cincea de la adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, nr. 561 din 29 iulie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.93 din 20 august 1999.
Prin toate aceste legi cu privire la amnistie au fost amnistiati urmatorii condamnati:
- participantii la cel de-al doilea razboi mondial si la actiunile de lupta pentru apararea independentei si integritatii teritoriale a Republicii Moldova;
- fostii ostasi-internationalisti participanti la actiunile de lupta in Afganistan, participantii la lichidarea consecintelor avariei de la Cernobil, persoanele din randurile victimelor represiunilor politice ;
- persoanele decorate cu ordine si medalii ale R.M. si cu alte distinctii echivalente cu acestea ;
- persoanele in varsta de pana la 18 ani ce au savarsit infractiuni si care anterior nu au fost detinute in colonii de reeducare prin munca ;
- invalizii de gradele unu, doi si trei;
- persoanele a caror parte neexecutata din termenul pedepsei nu depaseste un an ;
- barbatii ce au depasit virsta de 60 ani ;
- femeile : - care au depasit varsta de 55 ani;
care au copii sub 18 ani sau sot invalid de gradul unu sau doi ;
gravide ;
- vaduve ale celor cazuti in al doilea razboi mondial sau in actiunile de lupta pentru apararea independentei si integritatii teritoriale a R.M., ale fostilor ostasi-internationalisti ce au participat la actiunile de lupta din Afganistan sau pe teritoriul altor tari, ale participantilor la lichidarea consecintelor avariei de la Cernobil, ale victimelor represiunilor politice si ale persoanelor ce si-au pierdut viata in timpul exercitarii functiei de mentinere a ordinii publice si de aparare a altor interese ale statului.
Prin legea din 15 septembrie 1994 s-au mai amnistiat persoanele condamnate la privatiune de libertate pe un termen de pana la 5 ani, la pedeapsa non-privativa de libertate pentru persoanele ce n-au fost detinute in institutii de reeducare prin munca ; s-a redus partea ramasa a termenului privatiunii de libertate : privatiune de libertate pe un termen de 10 ani si pedeapsa non-privativa de libertate - cu o treime ; privatiune de libertate de peste 10 ani - cu o patrime.
Prin legea din 22 august 1996 sau mai amnistiat persoanele condamnate la privatiune de libertate de pana la 6 ani, de pedeapsa non-privativa de libertate a persoanelor ce anterior n-au fost detinute in penitenciare ; s-a redus cu o treime restul termenului neexecutat persoanelor condamnate la privatiune de libertate de pana la 10 ani si persoanelor condamnate la pedeapsa non-privativa de libertate ; s-a redus cu o patrime restul termenului neexecutat persoanelor condamnate la privatiune de libertate pe un termen de peste 10 ani.
Prin legea din 25 iulie 1998 s-au mai amnistiat persoanele condamnate la privatiune de libertate pe un termen de 5 ani, privatiune de libertate pe un termen de 7 ani cu minimum jumatate de termen executat ; s-au transferat din coloniile de corectare cu regim comun, inasprit si riguros in colonii-asezari persoanele condamnate la privatiune de libertate pe un termen de pana la 10 ani ce au executat o treime din pedeapsa.
Prin legea din 20 august 1999 au mai fost amnistiate persoanele condamnate la privatiune de libertate pe un termen de 5 ani, la privatiune de libertate pe un termen de pana la 7 ani ce au executat minimum o doime din termen ; s-au absolvit de pedeapsa penala persoanele ce au savarsit infractiuni din imprudenta si sunt condamnati la privatiune de libertate de pana la 10 ani si persoanele carora le ramasese de executat nu mai mult de un an ; termenul privativ de libertate de peste 10 ani s-e redus la jumatate persoanelor condamnate pentru infractiuni imprudente ; s-a redus cu o treime termenul privativ de libertate persoanelor condamnate pe un termen
de pana la 10 ani.
8.Bibliografia
Codul Penal al Republicii
Codul de procedura penala al
Republicii
Macari Ivan "Dreptul penal al Republicii
A.Borodac, V.Bujor s.a. "Drept penal", partea generala, Chisinau, 1994.
Corneliu Tureanu "Raspunderea juridica pentru faptele penale savarsite de minori", Bucuresti, 1995.
Хан-Магомедов Д. О. "Освобождение от наказания", Москва, 1964.
Манцев И. "Условия освобождения от уголовной ответ
Гусева Е. "Освобождение от уголовной ответ
Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, din 29 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5 din 15 septembrie 1994.
Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu aniversarea a cincea de la proclamarea independentei Republicii Moldova, din 24 iulie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56 din 22 august 1996.
Legea Republicii Moldova privind amnistia unor categorii de persoane, din 20 noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 70 din25 iulie 1998.
Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu aniversarea a cincea de la adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, nr. 561 din 29 iulie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.93 din 20 august 1999.
