PEDAGOGIE
REFERAT:
DROGURILE
Codrut Bala
Ioana Coita
Andrei Gavra
CIG grupa 1, anul II
Drogul e o substanta sau un amestec de substante naturale sau sintetice, avand actiune psihotropa (asemeni unui sedativ sau stimulent) asupra sistemului nervos central, intensificand unele procese (apar halucinatii auditive sau vizuale) si eliminandu-le pe altele (durerea fizica, moralitatea).
De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a incercat sa trateze raul, sa fuga de preocupatii, de tristete, sa se rupa de cotidian, sa aiba o perceptie mistica si sa aiba experienta sacrului, experienta creata de el insusi cu ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante, produse minerale care sa aiba fie o actiune placuta, euforizanta, fie sa inlature durerea, fie sa-l sustraga pe individ de la realitate, fie erau utilizate in cadrul unor ceremonii sau ritualuri, fie, in sfarsit, utilizate in scopuri terapeutice. Cert este ca toate drogurile au la inceput un efect pozitiv "benefic" ("necesar" in situatia data) pentru individ, placut, de stimulare a placerii, curiozitatii, voluptatii, de indepartare a durerii, insomniei, fricii, foamei, oboselii, epuizarii.
Referitor la notiunea de "drog" la noi in tara, termenul a fost preluat din literatura internationala in special anglo-saxona in care termenul de "drug" semnifica medicament, dar are si conotatia de produs care duce la toxicomanie, sens pe care-l are si in limba romana.
Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetala si sunt cunoscute din antichitate : opium (extras din mac - Papaver somniferum), hasis, marijuana (din Canabis indica), mescalina, psilocibina etc. Pornind de la extrase din aceste plante, prin semisinteza sau direct prin sinteza s-a ajuns la produsi noi, mult mai activi, care la inceput au avut un efect benefic in anestezie si dezvoltarea rapida a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active au fost de la bun inceput sintetizate in laborator (cum ar fi LSD-ul)
Multe din substantele considerate droguri sunt medicamente care sunt distribuite cu destula rezerva, fiind necesare retete, dar in general sunt destul de accesibile ; dependenta de acestea se intalneste mai ales la intelectuali (farmacofilie).
Consumul regulat de droguri si intoxicatia cronica voluntara cu acestea, determina farmacodependenta (toxicomanie).
Pentru a caracteriza toxicomania, prezentam mai jos cateva referiri la reactiile fata de substantele toxice :
reactiile adverse sunt efecte nocive, nedorite, care apar dupa administrarea de substante in doze normale in scop terapeutic ; tot aici sunt incluse si reactiile alergice
intoleranta consta in aceea ca simptomele apar dupa prima administrare a medicamentului
reactiile toxice sunt acele tulburari care se datoresc efectelor directe ale administrarii unui toxic
reactiile de rezistenta se caracterizeaza prin scaderea efectelor dupa administrari repetate. Dintre acestea cele mai importante sunt :
toleranta - caracterizata prin obtinerea de efecte tot mai mici dupa administrari repetate de toxic ; oprirea administrarii toxicului duce la sindromul de abstinenta
dependenta - urmeaza tolerantei si consta intr-o stare de intoxicatie cronica caracterizata de necesitatea constrangatoare de folosire a toxicului. Exista patru trasaturi ce contureaza dependenta :
dependenta psihica
toleranta
dependenta fizica, necesitatea de a continua folosirea toxicului pentru a evita tulburarile grave uneori care urmeaza intreruperii administrarii (sindromul de abstinenta)
psihotoxicitatea
Majoritatea covarsitoare a toxicelor ce determina dependenta sunt psihotrope, respectiv au o actiune asupra sistemului nervos central (in faza initiala o senzatie foarte placuta)
Drogarea este definita ca o stare de intoxicatie periodica sau cronica, daunatoare individului si societatii, generata de consumarea repetata a unui drog natural sau sintetic si care se caracterizeaza prin :
o dorinta invincibila sau o necesitate obligatorie de drogare si de procurare a drogului prin orice mijloace.
o tendinta de a mari dozele
o dependenta de ordin psihic si uneori fizic fata de efectele drogului cu aparitia sindromului de abstinenta la suprimarea drogului.
Sindromul de abstinenta se manifesta dupa oprirea administrarii drogului la cateva ore si este o expresie a dependentei fizice, prin simptome si semne care pot fi chiar periculoase pentru viata pacientului. Multe dintre ele sunt inverse fata de reactia la drogul respectiv si este mai grav pentru toxicele cu efect intens si de scurta durata cum este heroina. Sindromul de abstinenta poate duce la moarte.
Incercam sa trecem in revista pe scurt principalele grupe de droguri :
A. Euforicele - dupa cum le spune si numele, produc o stare de euforie, beatitudine ; sunt reprezentate in primul rand de opium, derivatii lui si de cocaina.
Opiul si celelalte substante inrudite numite opioide se obtin din capsulele verzi dintr-o varianta de mac. Tot de aici se obtin si mprfina, codeina, tebaina si papaverina. In zonele unde consumul de opium este cunoscut de mult timp, el se fumeaza (de la 10 pipe pe zi pana la 80-100 in cazul unui mare fumator). Datorita faptului ca sub influienta opiului perceptiile sunt exacerbate, inclusiv vederea, locurile in care se fumeaza sunt foarte linistite, fara zgomote si intunecoase. Unele forme prelucrate de opium sunt : elixirum paregoricum, Laudanum, chandoo. Efectele opiului in afara de cele metionate sunt neplacute : voma mai ales la miscare, ameteala, durere de cap ; acestea sunt insa repede depasite si mascate de cele de euforie, activitate cerebrala accelerata, exaltarea imaginatiei, ideatiei ; consumatorul are o stare de liniste, cu vise contemplative. Consumul repetat, cresterea dozelor, duc la degradare psihica (lipsa de vointa, indiferenta) si fizica (slabire in greutate, privire fixa, paliditate, pierderea totala a poftei de mancare).
Cel mai importat constituent al opiului este morfina (principal alcaloid). Dozele terapeutice provoaca la persoanele sanatoase somnolenta, scaderea performantelor cerebrale, indiferenta, diminuarea miscarilor, uscaciunea gurii, senzatie de caldura. Administrata la bolnavi cu dureri intentse morfina are un efect analgezic (inlatura durerea) intens si electiv. Administrarea la toxicomani se face intravenos, intramuscular si se ajunge la aceleasi trairi ca si la opiomani. Dupa scurt timp apare si toxicomania, dar individul e constient de dependenta sa, incearca sa scape, dar de cele mai multe ori nu reuseste.
Un alt preparat renumit al opiului este heroina, care cauzeaza o dependenta foarte rapida. Actiunea ei euforica e mai scurta deca a morfinei.
Cocaina este un alcaloid obtinut din frunzele de Erytroxylon coca, un arbust originar din Peru. Folosita ca si drog, cocaina este prizata pe nas, datorita proprietatii ei de a trece usor de bariera mucoaselor si datorita bogatei vascularizatii la acest nivel ; datorita acestei vascularizatii se produc leziuni ale septului nazal care pot ajunge pana la necroza si perforatie. In prezent, din cocaina s-a produs un derivat, "kack", caruia I se atribuie un efect si mai puternic. Prizarea de cocaina determina o stare de euforie, de bine, cu disparitia senzatiei de foame si oboseala (cultura de coca a fost stimulata de conquistadorii spanioli pentru ca permitea indigenilor sa munceasca pana la epuizare fara hrana) ; se adauga o senzatie de vioiciune, de vigoare, indrazneala, cu senzatia de usurinta in gandire. In acest timp individul prezinta o stare de hiperactivitate si hiperexcitabilitate genitala. In faza de toxicomanie apare delirul, halucinatiile, tulburarile motorii. In final se ajunge la decadere fizica si morala, dupa 5-10 ani de folosire a drogului.
B. Toxice care provoaca starea de betie
Pe langa etanol (alcoolul propriu zis), exista o gama intreaga de produsi care duc la o stare de betie, multi dintre ei solventi organici. Benzenul de exemplu provoaca o stare de betie caracterizata prin excitatie, agitatie, apoi ameteli, mers nesigur, pierderea autocontrolului. Acesta impreuna cu alti solventi (cloroform, eter, cloral, derivati organoclorurati) participa ca agenti etiologici in toxicomania numita "gluare" (glue=lipici) care s-a raspandit rapid la noi in tara in ultimul timp, prin inhalarea unor solutii de cleiurisintetice si paste de lipit din pungi de plastic ermetic aplicate pe orificiile respiratorii (la noi produsul numit "aurolac"). Pretul accesibil, usurinta procurarii a facut ca acest mod de drogare sa se raspandeasca foarte rapid, la varste incredibil de tinere; si in acest caz se manifesta necesitatea imperioasa de drog si tendinta de crestere a dozelor.
C. Pshihodislepticele
Numite si halucinogene, acestea produc viziuni despre a caror realitate consumatorul este convins.
Si aceste droguri sunt de origine vegetala, fiind de asemenea cunoscute din cele mai vechi timpuri de amerindieni. Dintre acestea mentionam: mescalina (extrasa din cactusul Peyotl), psilocibina (extrasa din ciuperca Conocybe si Psilocybe) ambele cultivate in special in Mexic, din fericire, nu foarte raspandite. O raspandire rapida si un consum relativ mare l-a avut un derivat de acid lisergic descoperit sintetizat intamplator de firma de medicamente Sandoz, numit LSD-25; consumul lui e in scadere azi, lucru important, el fiind numit "bomba atomica a drogurilor". Doza activa a acestuia este de sute de ori mai mica decat a altor droguri; LSD este cel mai puternic halucinogen, se administreaza pe cale bucala sau intravenos. Dupa administrare se constata o depersonalizare (individul este o alta persoana, din afara prorpiului corp, senzatie traita ca realitate), tulburari vizuale traite ca reale: lume grotesc colorata in culori de verde si albastru, diformitati; episodul este urmat de un somn cu amnezie (uitarea faptelor reale).
Halucinogenul cel mai raspandit si cel mai vechi - cel mai ieftin de altfel - este canepa indiana (Canabis indica). Exista azi zeci de milioane de consumatori pe toate continentele. Daca opiul apartine Orientului Indepartat, in special China, canabisul este pentru Orientul Mijlociu si apropiat ceea ce alcoolul este pentru Europa. Lumea musulmana a venit de mult timp in contact cu aceasta planta, pe care a integrat-o in civilizatia sa. Produsul care se fumeaza se numeste marijuana, daca este mancat se numeste hasis (numele de "hasasin" vine de la luptatorii din Liban, sec. XIII, care sub influienta drogului savarseau acte de o mare cruzime). Acest drog da o stare de betie, cu euforie, drogatul rade sau zambeste, cu supraactivitate motrica, in care judecata nu este afectata, dar controlul faptelor sale este mult mai redus. Hasisul folosit timp indelungat duce la degradare fizica si psihica.
D. Alte medicamente
Sunt doua clase total opuse de medicamente : excitantele sistemului nervos centra, respectiv deprimantele lui, adica barbituricele. Acestea au o stransa legatura intre ele, constituindu-se intr-un cerc vicios : primele se iau pentru a sta treaz si a avea performante fizice si psihice, celelalte pentru a putea dormi dupa aceea ; pentru a-si reveni a doua zi se iau primele, etc.
Stimulante ale sistemului nervos central sunt si cofeina, teofilina si teobromina, care se gasesc in plante de cafea (coffea arabica) ceai (Camellia thea) si Teobroma cacao. Dependenta de acestea e limitata (nu pune probleme individuale sau sociale).
Stimulantele sitemului nervos central sunt reprezentate in special de amfetamine, cu efect intens, senzatie de minte proaspata, buna dispozitie, concentrare marita, inlaturarea senzatiei de oboseala, nevoia de somn e indepartata, imbunatateste activitatea sportivilor (este o substanta dopanta). La acestea se adauga inca unul, foarte marcant : efectul anorexigen (pierderea poftei de mancare). La noi in tara s-au scos din uz.
La polul opus se situeaza barbituricele deja amintite, care pot da dependenta la persoanele sensibile dupa numai 10-12 zile de tratament.
Tratamentul toxicomaniilor este indelungat si grevat de esecuri ; el se adreseaza organismului ca fiinta biologica si omului ca fiinta superioara si sociala ; reinsertia este foarte dificila.
In Romania problema drogurilor este de o amploare mai scazuta decat in alte tari ale lumii, dar in crestere, ceeae ce se datoreaza deschiderii spre Europa, tara noastra fiind considerata o punte de legatura intre pietele mondiale ale lumii.
In paralel cu dezvoltarea rutelor de tranzitare a drogurilor, in Romania a inceput sa se consolideze si o piata a drogurilor, acestea incepand sa se vanda la nivelul dozelor in locuintele dealeri-lor, in discoteci, baruri, scoli si pe strada. S-a observat ca in mediile universitare se consuma mai mult opiaceele, cocaina si droguri sintetice, in mediul liceal consumatorii prefera cu precadere cannabisul. Pe de alta parte, categoria de varsta predispusa la consumul de droguri este intre 16 si 28 de ani. In foarte multe cazuri se sare direct de la droguri usoare (cannabis si marijuana) la heroina si asta datorita preturilor promotionale practicate de dealeri sau chiar datorita ofertelor gratuite. Un alt fapt ingrijorator este aparitia in Romania a unor cantitati din ce in ce mai mari de droguri sintetice, sub forma comprimatelor de amfetamina, LSD si ecstasy a caror provenienta este Europa Occidentala.
Drogul reprezinta o problema sociala, generand saracie, hotie, prostitutie, santaj, coruptie, crima, terorism.
Decizia de a consuma sau nu droguri ii apartine fiecaruia, insa inainte de a lua prima doza individul trebuie sa fie constient de riscurile la care se supune pe termen lung.
BIBLIOGRAFIE : MEDICINA LEGALA, Conf. Dr. Stefan Florian
