Personalitatea totalitara ca 'homo ideologicus'
Politologie-
Adimistratie Publica
an: I
grupa: IV
Termenul de ideologie a cunoscut , de la crearea sa in urma cu doua secole si pana astazi , interpretari diferite.Pentru Antoine Desttut de Tracy ,cel care il propune in 1796, el trebuie sa desemneze o noua stiinta care sa se ocupe de geneza ideilor .Odata cu Napoleon ,termenul capata un sens peiorativ care se va pastra in multe dintre abordarile ulterioare ale ideologiei .Imparatul ii numea , cu o nuanta de dispret , pe Desttut de Tracy si pe altii care se opuneau ambitiilor sale imperiale,ideologii, lasand sa se inteleaga ca acestia vroiau sa substituie consideratii abstracte politicii reale.Incepand de la el , notiunea de ideologie incepe sa desemneze acele teorii abstracte si indoielnice care se pretind fundamentale pe ratiune sau pe stiinta si care vizeaza sa propuna o anumita ordine sociala si sa orienteze actiunea politica.
Acest sens peiorativ va fi preluat de catre fondatorii marxismului care , la mijlocul sec. al XIX-lea , in Ideologia germana , vor fi defini ideologia ca o falsa constiinta. Pentru Marx si Engels , ideologia nu mai este o stiinta a ideilor ,ci un un ansamblu de teorii si de valori produse de catre subiectii sociali si care reflecta conditiile vietiilor materiale.Raporturile sociale le apar ca deformate in functiile de interesele lor ,determinate de pozitia pe care o ocupa in cadrul structurii sociale , de pozitia lor de clasa determinata la randul ei, de pozitia in sistemul de productie .Ideologia are 'o aparenta , realitate si o functie'(J-M.Denquin,).
Imaginea ideologiei ca 'falsa constiinta', definirea ei pe baza criteriului adevarului si falsului ,fie ca este sau nu raportata la stiinta ,vor influenta multe dintre abordarile ulterioare ale ideologiei , fie in cadrul marxismului ,fie in afara lui.Marx surprinde faptul evident ca indivizii elaboreza teorii menite sa justifice situatia si conduitele lor .Pe de alta parte, el surpinde rolul ideologiei de a sustine si de a camufla raporturile de dominatie existente in societate , in cazul sau referirea facandu-se la dominatia de clasa. Dezvoltarile ulterioare ale marxismului sunt departe de a fi concordante in ceea ce priveste aceasta problematica ,'Teoria ideologiei este unul dintre capitolele asupra carora traditia marxista apare ca cel mai putin unificata'.( R. Boudon)
O adevarata ruptura in definirea ideologiei va fi produsa de catre Lenin, pentru care ideologiile sunt sisteme de idei, teorii pe care protagonistii luptei de clasa le utilizeaza in lupta lor.Criteriul adevarului sau falsului are mai putina importanta in raport cu utilitatea politica , combativa a ideologiilor. Privite in contextul luptei de clasa , ideologiile pot fi judecate doar dupa pozitia claselor caror le apartin si dupa modul in care aceste clase se situeaza in raport cu ' progresul istoric ', definit si tot ideologic .
Problematica ideologiei a fost abordata si de numeroase cercetari din afara marxismului , din perspective politologice , sociologice sau psihologice. Multe dintre ele pleaca de la criteriul adevarului si falsului in definirea ideologiei .Este pozitia lui R. Aron , de exemplu care in L Qpium des intellectuels , considera ca in cadrul ideologiilor se amesteca propozitii de fapt si judecati de valoare care exprima o perspectiva asupra lumii si o vointa indreptata spre viitor si care cad , e adevarat , indirect, sub alternativa adevarului si falsului.
Abordarea ideologiei ca un sistem de credinte permite reliefarea uneia dintre functiile ei majore in societatile moderne , aceea de a justifica valorile pe care se bazeaza consensul si ordinea sociala .Pentru ca unul dintre atributele puterii politice este acela de asigura consensul si ordinea sociala, ea va recurge la ideologie.Este procesul de ideologizare a politicului devenit evident odata cu revolutia franceza de la 1789.Rolul politic al ideologiei , in sensul legitimarii dominatiei unei clase , fusese sesizat inca de Marx.
Regimurile totalitare , fie de stanga fie de dreapta , se caracterizeaza prin 'prima- tul ideologiei'. Vointa originara a acestor regimuri este de a transforma fundamental ordinea existenta in functie de o ideologie , cum arata R. Aron 'Ideologia nu este un mijloc al totalitarismului.Dimpotriva totalitarismul este consecinta politica , incarnarea in viata sociala a ideologiei , care este cronologic si logic anterioara'(A.Bensacon)
'Omul nou' pe care si l-au dorit regimurile totalitare este, in mod declarat cel putin , un ' Homo Ideologicus', impregnant de ideologia oficiala pe care se bazeaza si pe care o impune puterea politica .Privind personalitatea totalitara ca 'homo ideologicus ' este necesar sa explicam modul in care se internalizeaza ideologia ,factorii care concura la aceasta internalizare, gradul in care ea afecteaza personalitatea. Puterea pre- siuni ideologice pe care o exercita asupra individului , vastul program de ' educare 'la care este supus , vor marca cu siguranta ,personalitatea celor care traiesc in societatea totalitara..Pentru foarte multi ,acceptarea ideologiei are caracteristicile complezentei, conformism public fara acceptare privata, dar exista , cu siguranta, si fenomenul adeziuni reale la ideologia totalitara.Probelma adeziuni la la o anumita ideologie este abordata de R. Boudon din perspectiva a ceea ce numeste o 'metodologie individualista'
Sunt respinse ca inadecvate doua modele ale actorului social pe care le utilizeaza adesea teoriile ideologiilor.Pimul este cel al 'omului rational'in sensul filosofiei clasice , al omului care are capacitatea sa distinga adevarul de fals punanndu-si in actiune propria ratiune .Ideile false sau indoielnice pot totusi , sa i se impuna cu usurinta individului fie datorita fortelor irationale , a pasiunilor pe care le poarta in sine , fie datorita piedicilor pe care societatea le impune ratiunii sale.Cel de al doilea este cel al 'omului irational ', al actorului social prezentat fie ca o fiinta mimetica , fie ca o fiinta pasiva in a carui spirit se imprima ideile impuse de societae , fie ca o fiinta Ed. Animata de pasiuni.
Sub influenta efectelor de situatie , actorul social tinde 'sa perceapa realitatea nu asa cum si altii pot sa o vada , ci intr-o maniera deformata sau partiala'.Aceste efecte pot fi uneori suficiente pentru a explica adeziunea la idei false sau indoielnice , alteori ele se combina cu alte tipuri de efecte.Un rol esential il au acest sens , efectele de comunicare ce intervin in raporturile dintre ' producatorii' de ideologii si ' consumatorii' ei.Sunt puse in discutie , aici , atat capacitatea receptorilor , data de pozitia si de dispozitiile lor de a analiza ideiile primite ,cat si autoritatea emitatorilor .Impreuna acestea fac ca anumite idei sa fie privite de catre receptori ca niste ' cutii negre ' , in sensul ca nu este supus analizei continutului lor, sau ca niste ,' cutii albe' in sensul ca ele sunt analizate de catre cei care le primesc.
Psihologia sociala a avut si are un rol semnificativ in intelegerea fenomenelor ideologice , asumandu-le ca pe o parte importanta a domeniului sau de cercetare . Formularea lui S. Moscovici :'psihologia sociala este stiinta fenomenelor ideologice ( cognitii si reprezentarile sociale ) si a fenomenelor de comunicare' vine sa sublinieze acest lucru.
T. Adorno a cautat sa demonstreze , prin cercetarile sale asupra personalitatii autoritare , ca pot fi identificate anumite elemente din structura personalitatii care explica adeziunea la o ideologie totalitara de dreapta .
Milton Rokeach si colaboratorii sai urmaresc sa explice adeziunea la orice tip de ideologie , fie de dreapta sau stanga.Cercetand un numar mare de subiecti aparti- nand unor grupuri sociale diferite ( membrii ai unor partide politice din Anglia , comunisti , liberali ,conservatori ,studenti din universitati americane )Rokeach ajunge la concluzia ca cei care adera , intr-o forma extremista , la o anumita ideologie, indiferent de continutul acesteia au comportamente comparabile in ceea ce priveste tratarea informatiei , au aceeasi tendinta de a-si impune parerile, uneori cu violenta.
Aceste cercetari au dus la identificarea si definirea a ceea ce a fost denumit 'sistemul credinta-necredinta(belief-disbelief)'.Prin intermediul acestui sistem indiviziisi isi organizeaza lectura spatiului social.El cuprinde doua subsisteme ,cel al credintelor si cel al necredintelor, care pot sau nu sa fie legate intre ele in mod logic.Sistemul de credinte 'reprezinta toate credintele , tendintele , asteptarile sau ipotezele , constiente sau inconstiente pe care o persoana le aceepta la un moment dat ca fiind adevarate pentru lumea in care traieste .Sistemul de necredinte 'este compus dintr-o serie de subsisteme mai degraba decat dint-unul singur si contine toate necredintele ,tendintele , asteptarile , constiente sau inconstiente , pe care , intr-un anumit grad, o persoana le respinge ca fiind false la un moment dat'(M. Rokeach)
Un sistem credinta -necredinta se structureza pe trei nivele: o regiune centrala , preideologica, care cuprinde credintele primitive ale unei persoane referitoare la lumea fizica , natura eului si a altuia generalizat ;o regiune intermediara , cuprinzand credinte despre natura autoritatii si despreoamenii raliati autoritatiide care el depinde , care il ajuta sa-si formeze o anumita imagine despre lumea in care traieste ; o regiune periferica , cuprinzand credintele derivate din natura autoritatii, care completeza harta lumii a individului.
Trasatura care diferentiaza in mod esential sistemele credinta-necredinta este caracterul lor inchis sau deschis , dogmatismul sau nondogmatismul lor.Un asemenea sistem este cu atat mai dogmatic cu cat:a) sitemul de credinte si cel de necredinte sunt mai impemeabile;b) se accentueaza diferenta intre sistemul de credinte , ultimile fiind considerate si respinse in bloc;c)exista o dependenta mai puternica a credintelor peri - ferice de cele centrale ;d) exista un mod aparte de aprivi problema timpului, in sensul sub estimarii prezentului si a supraestimarii viitorului.
Sistemele credinta-necredinta servesc la satisfacerea a doua seturi de trebuinte ale individului .Pe de o parte , necesitatea unui cadru cognitiv pentru a cunoaste si intelege realitatea , pe de o parte , necesitatea de a se apara fata de aspectele ameni-tatoare ale realitatii .Daca prima predomina si cea de a doua este mai slaba , sistemul are un caracter deschis. Cand cea de adoua devine mai puternica in raport cu prima ,sistemul are un caracter mai inchis.
Cercetarile lui Jean-Pierre Deconchy asupra 'ortodoxiei ideologice' , desi continua linia deschisa de studiile asupra personalitatii autoritare si a dogmatismului constituie un moment de referinta in constructia unei teorii asupra credintelor ideologice. In elaborarea modelului sau teoretic , bazat pe conceptele de ' ortodoxie ideologica' ,' subiect ortodox', grup ortodox ', 'sistem ortodox', autorul pleaca de la cateva premise care diferentiaza cercetarile sale de cele anterioare.
Un subiect este ortodox 'in masura in care aceepta si chiar cere ca gandirea sa, limbajul sau si comportamentul sau sa fie reglate de catre grupul ideologic din care face parte si , mai ales , de catre aparatele de putere ale acestui grup'. Un grup este ortodox ' in masura in care acest tip de reglare este efectiv asigurat;dar- precizare suplimentara fara de care acesta nu ar fi decat simpla simetrie formala a definitiei precedente -in mod egal in masura in care temeiul (tehnologic si axiologic) al acestui tip de reglare face el insusi parte din doctrina atestata de grup'Un sistem ortodox este ' ansamblul dispozitivelor sociale care regleaza activitatea subiectului ortodox in grupul ortodox, in acelasi timp intervenind in emergenta unui grup ortodox.
O caracteristica a grupului ortodox este accea ca in corpul de credinte in ju- rul caruia se formeaza consensul sau exista una cu un caracter aparte , temeiul doctrinar al modalitati practice de exercitare a controlului si reglarii..Este un fel de intoarcere a grupului spre el insusi , spre propria functionare .Aceasta face ca devianta de la ortodoxie sa poata fi privita din doua puncte de vedere .Ea poate fi o'heteroxie' , devianta clasica fata de corpul de credinte dat, apartinad unei credinte contradictorii cu aceasta , dar poate avea si un caracter mai profund, in situatia in care , adoptand acelasi credinte si reprezentarii ideologice, deviantul intra in confict cu sistemul de reglare si control.
O caracteristica de mare importanta pentru functionarea sistemului ortodox , pe care o surprinde Deconchy ,este aceea ca ' in sistemul ortodox , fragilitatea rationala a informatiei este compensata prin vigoarea reglementarii'
Functionarea unui grup ortodox trebuie privita in mod diferentiat si in functie de situatia in care el se afla. Atunci cand este amenintat, in plan intern sau extern , de pericole care tin de planul cognitiv sau social , va intari controlulul social .Un grup ortodox care nu este amenintat (ortodoxie pacificata),este supus mai multor riscuri. Apare mai evidenta nonrationalitatea credintelor , apar lacune ,in corpul acestora ,controlul se destinde .De aceea , in aceste conditii este necesara reinjectarea imaginii unui pericol intern sau extern, real sau iluzoriu.
Sistemul totalitar tinde sa capete caracteristicile unui sistem ortodox .Pute- rea totalitara urmareste transformarea membrilor socetatii in subiecti ortodicsi ,transformarea intregii populatii intr-un grup ortodox .Masura care reuseste aceasta ra- mane discutabila , dar ca intentie ea poate fi pe deplin aceeptata.Teoria asupra ortodoxiei ideologice pare sa justifice dintr-o alta perspectiva , definitia data totalitarismului de catre H. Arendt :'o forma de guvernare a carei esenta este teroarea si al carei principiu de actiune este logica gandirii ideologice'
Preocupare pentri modul in care sunt fabricate ideologiile si din ce sunt ele fabricate constitue , astazi , o arie de cercetare destul de extinsa in psihologia sociala . Este din ce in ce mai mult aceeptata ideea ca orice constructie ideologica 'procedeaza cu forme si cu matrice de semnificatii prealabile care ii organizeaza structura si ii determina , cel putin partial , continuturile'(M. Rouquette )
In acest sens , un rol explicativ important il are conceptul de 'themata' .El a fost propus , initial , de Holton, pentru a desemna 'primele concepte profund inradacinate ', 'notiunile primitive ', arhetipurile, ideile forta consemnate de memoria colectiva(A. Neculau ,1996 ) S. Moscovici si G. Vignaux vor utiliza conceptul pentru a desemna o' notiune prima ' in generarea familiilor de reprezentarii sociale . Themata schematizeaza activ 'sensul comun ', are, o functie topo-cognitiva , iar din punct de vedere metodologic impune scheme argumentative , norme iconice si lingvistice .Themata se prezinta ,in general, sub forma de opozitii(bunul si raul, justul si injustul , idealul si realitatea etc .).Aceste opozitii pot costitui materia prima a ideologiilor care ' stiu bine sa le extinda , se construiesc pe aceste opozitii mostenite pe care le teoretizeza mai mult sau mai putin in functie de circumstante '(M .-L. Rouquette, 1996, p. 169).De multe ori , in activitatea de propaganda , de ideolatrizare, aceste opozitii se prezinta sub forma lor nuda , simpificata.
M.-L. Rouquette propune conceptul de scheme epistemice, pe care le considera mai abstracte dacat themata si care 'organizeaza expresia insasi a cunoasterii comune penru a o face aceeptabila intr-o comunitate cuturala data 'Ele sunt , in acelasi timp, forme de concepere si de aceeptare ce se pot aplica la o indefinita varietate de forme.Themata si schemele epistemice constitue piese de baza , care se pot combina in diferite moduri , ale constructiei ideologice, dar probabil nu singurele.
Puterea totalitara propune si face toate eforturile sa impuna o imagine despre lume care mascheaza realitatea cotidiana, lipsurile, nedreptatile, violenta, incompetenta. Pentru a se impune insa, aceasta imagine trebuie sa raspunda unor nevoi cognitive, psihologice ale subiectilor individuali sau colectivi. . Trebuie sa existe o corespondenta intre imaginea despre lume impusa de catre putere si modul in care pot vedea lumea subiectii sociali. Este, deci , necesara o modelare a personalitati , inculcarea unor credinte cu rol de filtru cognitiv care sa-i faca pe oameni sa aceepte realitatea in care traiesc si, in acelasi timp, imaginea deformata a acestei realitati, sa vada aceasta realitate asa cum puterea totalitara doreste ca ei sa o vada.
Credintele care fundamenteaza imaginea mitologica propusa de putere si, de asemenea , constituie , la nivelul individului , un filtru cognitiv care impiedica sa vada lumea asa cum este ,sunt : credinta intr-o lume simpla ,credinta intr-o lume imuabila , credinta intr-o lume dreapta , credinta intr-o lume miraculoasa.Aceste credinte sunt impuse de putere ,sau , am spune noi, intarite de catre aceasta .Intaririle pentru ele pot fi anterioare totalitarismului sau internalizate pe alte cai decat cele ale 'educarii 'oficiale .Ceea ce incearca puterea totalitara este de a le constitui intr-un sistem si de a le utiliza pentru constructia si impunerea unei imagini despre lume care sa-i consfiinteasca si sa-i intareasca dominatia..Pe baza acestor credinte generale ,oamenii trebuie sa-si construiasca sau sa aceepte reprezentari ale realitatii concrete favorabile puterii.
Credinta in simplitatea lumii inseamna credinta ca orice fenomen poate fi redus la combinatia catorva elemente primare evidente , usor de descris.Lumea simpla este usor de descifrat , dar si usor de condus .Actiunile pentru imbunatatirea,schimbarea ei, trebuie sa fie si ele simple..Puterea ia, bazandu-se pe acesta credinta decizi ereonate , uneori catastrofale , iar o mare parte a populatiei le aceepta, pentru ca posesorii unei asemenea credinte nu sunt capabili sa vada fenomenele in toata complexitatea lor.Daca in ceva exista o parte buna , intregul este bun, daca exista o parte rea , intregul este rau .Referind-se la 'homo sovieticus' Zinoviev spunea ca acesta 'gandeste in blocuri de gandire si simte in blocuri de sentimente-o actiune malefica nu e resimtita ca atare in sine, ci doar ca un element intr-un intreg mai complex (blocul) care poate fi sau nu malefic'.(A Zinoviev)
Daca lumea e simpla ea poate fi inteleasa usor si deci, pe de o parte , cunoasterea stiintifica si reprezentanti ei , intelectualii, sunt priviti cu suspiciune, cu o anumita ne-incredere in utilitatea lor , mai ales cand este vorba despre stiintele sociale , iar pe de alta parte , ideologia oficiala si cunoscatorii ei cei mai autorizati , revolutionari de profesie , au capacitatea de a cunoaste , de a intelege sensurile profunde ale acestei realitati.Acestia ,chiar daca sunt obilgati sa recunoasca utilitatea stiintei si a reprezentatilor ei au pretentia de a-i 'orienta' ideologic, de a-i controla .Intr-o lume simpla , puterea politica este omnipotenta , ea poate rezolva totul prin decizi simple Modul de exercitare al puteri trebuie sa fie si el simplu.Democratia este respinsa pentru ca este complicata, greoaie.Modelul uman dorit de putere este omul simplu , transparent pentru putere , entuziast si supus total.Indezirabil este omul complicat, critic care pune si isi pune probleme.
Credinta intr-o lume simpla este insotita de credinta in imuabilitatea lumii. Puterea totalitara si regimul instaurat de ea se considera vesnice , instaurate odata penru todeauna .Nazistii vorbeau despre Reich-ul de o mie de ani, iar comunistii , despre vesnicia societati comuniste.Este vorba despre 'epuizare a istoriei' ( V. Gozman ,A. Etikind).
Credinta intr-o lume dreapta a fost cecetata si in alte contexte decat cel totalitar . Existenta si rolul ei de filtru cognitiv in decriptarea campului social a fost demonstrata de catre studiile lui Melvin Lerner, de exemplu .Pusi in fata suferintei si a injustitiei , oameni recurg la un proces de rationalizare , care le permite sa vada lumea ca fiind previzibila , controlabila .Conform acestei credinte oamenii vor avea ceea ce merita si nu vor avea decat ceea ce merita . Daca li se intampla ,fara a fi meritat in mod aparent , sa suporte suferinta ,nenorocirea ,se cauta in atributele sau comportamentele subiectului cauze oculte care sa explice de ce se intampla asa , sau se transforma nenorocirea in falsa nenorocire,in promisiunea a unei fericiri viitoare.Membrilor societati totalitare li se impune imaginea unei lumi sociale impartita in doua parti.In partea exterioara , care se afla in afara societati totalitare , domneste haosul , salbaticia , este lumea exploatarii, a somajului , a nedreptatii sociale .In interiorul lumii toalitare domneste ordinea , aceasta este 'stiintific ' organizata , este lumea in care se instaureaza dreptatea sociala.De fapt promisiunea acestei dreptati sociale este unul dintre elementele centrale ale ideologiei si a programului politic ale partidelor totalitare ,inca dinainte de preluarea puterii. Daca un membru sau altul, un grup sau altul din cadrul societati totalitare a fost lovit de nenorocire , inseamna ca el a fost vinovat .Puterea totalitara este unica instanta care imparte dreptatea , ea nu poate gresi, hotararile ei , oricare ar fi , nu pot sa fie decat drepte
In sfarsit o ultima credinta impusa membrilor societati totalitare este credinta intr-o lume miraculoasa . Proiectul totalitar are caractere utopice , iar partidul totalitar si liderul sau sunt incarcati cu puteri miraculoase , cu niste forte magice care-i fac capabili sa realizeze aceste miracole .Rezultatele, care sunt cu mult sub ceea ce se promite , sunt fie mascate , sunt fie ascunse fie atribuite influentei unor factori potrivnici, inerni sau externi. Imaginea lumii totalitare trebuie sa ramana aceea a unei lumi in care miracolele se pot petrece aievea , ceva poate aparea din nimic, legaturile cauzale pot fi incalcate , vointa entuziasta poate face totul .
Identificarea unor asemenea credinte simple aflate la baza imaginii despre lume pe care si-o formeaza indivizii si grupurile , credinte internalizate in anumite conditii, intr-un anumit context social , sub presiunea anumitor factori , trimit la o imagine mai complexa a ideologiei si a adeziunii ideologice .Ideologia nu mai este privita doar ca un 'produs' fabricat si manipulat de catre detinatorii puteri si impus maselor .'Un sistem de credinte nu consta numai in notiuni, ci si intr-un anumit mod de a vedea de a interpreta'Ideologia apare 'ca foma mentis , ca structura care incadreaza si descifreza realitatea (G. Sartori, 1999 ) Ideologia poate sa 'moara' ca sistem de notiuni , ceea ce s-a intamplat cu ideologia marxista in contextul regimurilor comuniste , de fapt reliefat de catre multi dintre analisti acestor regimuri, dar sa supravietuiasca foarte bine ca forma mentala .Proietul de realizare a unui homo ideologicus pe care si l-au popus regimurile totalitare , in masura in care au reusit sa transfome , mai mult sau mai putin profund, personalitatea unei partii a membrilor societati , a umarit in primul rand , inculcarea acestor credinte fundamentale .Prin ideologie si prin ideologizare ele urmareau sa construiasca 'o imagine a puteri ' (F. Giust-Despraies 1995 ) care sa le permita instaurarea si mentinerea dominatiei totale asupra societati si a indivizilor .
Bibiografie: Dan I- Dascalu ' Personalitatea totalitara
M.L. Rouquette
A . Neculau
J .P. Deconchy
