Am adormit intr-o seara cu o carte in mana. nimic de spus. doar cuvinte insirate fara rost pe pagina. doar aprent insa..si acum imi mai rasuna in in minte cateva fraze: 'iubirea n-a ucis niciodata pe nimeni. Numai oamenii ucid in numele ei', 'o inchipuire care impaca sufletul e tot ce poate dobandi omul in viata', 'in locul ipocriziei trebuie sa vie franchetea, chiar brutala! Numai ura va zdrobi minciuna care otraveste lumea'. Am incercat sa inteleg. desi principiul de viata al unui om, nu e asa usor de inteles, atata timp cat cuvintele vin fara explicatie, fiecare fiind liber sa intteleaga ce vrea. (Da, intr-adevar, de ce nota ce insoteste orice manuscris, nu explica macar pe scurt trairile sufletesti ale autorului, pentru ca propozitille sa fie percepute de cititori cu aceeiasi intensitate ca cea a autorului in momentul cand scria
Singurele erori reale sunt cele umane; iar noi suntem oameni, si-I omeneste sa gresim, dar pe ce ne bazam si mai ales cine ne da dreptul de a lua in propriile maini destinele celorlalti? Mereu ne uitam cu luare aminte spre vremurile rupte, si de mult zdrentuite, dar lasate acum in urma.
Lovim in stanga si in dreapta, pentru a ne face loc prin multimea dezmembrata. Injunghiem poate nu chiar intotdeauna pe la spate), ne facem loc zdrobind, caci doar 'SCOPUL SCUZA MIJLOACELE",nu?!
Ne amagim zilnic, cu tot felul de vorbe de duh, spuse de cele mai neindraptatite persoane; cautam cu disperare oameni pe care sa ii simtim mai presus de noi insine, doar fiindca speram sa ne cunoastem sufletele si firea.
Uneori ne trezim singuri in mijlocul unui drum necunoscut, caci am lasat in urma tot ceea ce ne-a tulburat chiar numai pentru o clipa existenta; nu stim ca ajungem acolo unde indraznim sa visam sa ajungem, si impinsi de egoism ne avantam legati la ochi pe o cale de multe ori prapastioasa:cunoasterea.
Cu cat suntem mai tineri consecintele propriilor actiuni ne afecteaza mai putin, deoarece copilaria se afla inca la mica distanta. Poate nu prea vezi adulti oprindu-se la un moment dat din cliseul ocupatiilor zilnice pentru a 'se harjoni' pentru cateva minute. Astfel concluzia lipseste cu desavarsire:' ce fericire!'. rareori mai auzi asa ceva.
Sa fi devenit oare fericirea si zambetul lucruri interzise? Intr-adevar fericirea se dobandeste, dar ca orice traire de natura pamanteana, se lasa indelung chemata.
Cu cat anii se perinda nepasatori pe langa noi, cu atat AR TREBUI sa ne afundam in cunoastere, insa din pacate devenim infantili. Dar daca in copilarie greselile ne erau acceptate, problemele nu sunt la fel de simple si acum.
Omul s-a nascut iubind, iar cei iubiti sunt intotdeauna cei raniti. Maruntisurile lipsite de semnificatie pe care azi mai mult sau mai putin fara de luare aminte le facem, ne fura viata. Pierdem clipe pretioase incercand sa indreptam firimituri de situatii, ce repede vor fi uitate sau chiar pierdute in amanunte.
Iar mai tarziu blestemam. Caci Cineva acolo sus, aparent fara rost, ne conduce vietile; dar totusi Acel Cineva ne da im presia stapanirii adevarului. Noi doar avem impresia ca ne conducem destinele, fiindca atunci cand situatia o cere, nu putem interveni cu schmbari majore. Si cum am putea, cand noi insine suntem pionii propriului joc de sah, cand ne implicam fara sa vrem, mai mult chiar decat ne dorim, iar mai apoi nu gasim cale de iesire?
Recitesc . nu-I bine, caci ce sarac e cuvantul in comparatie cu gandul.
"Intelepciunea si puterea adus-au Raiul pe Pamant".
Mi-e teama sa inaintez.
Si totusi. rationamentul nu-si are locul acolo unde inima "gandeste". Iar noi, manati de sentimente, ne avantam intr-o nebuloasa, nu de putine ori reusind ce ne dorisem.
Oamenii se impart in doua:unii aspira spre perfectiune, iar unii cred ca o detin. Dar perfectiunea nu exista. In concluzie:E POSIBIL CA NICI NOI SA NU EXISTAM?
De ce nu;noi intruchipand poate tot ceea ce azi ni se pare imposibil de atins.
Cunoasterea exista, dar ea nu implica intotdeauna si evolutia. Iar jocul se gaseste pretutindeni, caci viata insasi e un joc jocul singurului "om" care exista).
Cu gandul nu vom intelege nimic, iar ochii nu au sa vade niciodata; ei vor ramane pentru totdeauna orbi. Pare ciudat, nu?!
Dar TOTUL E UN JOC. SI FIINDCA TOTUL E UN JOC, ORICE E PERMIS.
Desi
LE STIM PE ACESTEA TOATE, DAR NU STIM DE-UN RAI CE DUCE-N IAD SA NE FERIM.
