ELEMENTE ALE TEORIEI STRUCTURARII. DE LA STRUCTURALISM LA CONSTRUCTIVISM IN SOCIOLOGIE mu225s3271puum 23225smg71pum9h mu225s3271puum 23225smg71pum9h Principalele idei ale teoriei structurarii mu225s3271puum 23225smg71pum9h mu225s3271puum 23225smg71pum9h Cartea lui Anthony Giddens, Constituirea societatii. Elemente de teoria structurarii, a aparut in anul 1984. Principalele idei expuse de catre autor sunt urmatoarele: “Toate fiintele umane sunt agenti competenti. Toti actorii sociali au o cunoastere remarcabila a conditiilor si consecintelor asupra a ceea ce fac in viata lor de toate zilele.” Aceasta cunoastere nu are numai forma discursiva, ci si practica, de o complexitate extraordinara. In general oamenii pot da seama discursiv de ceea ce fac, pot prezenta motivele care au stat la baza actiunilor lor daca ceilalti actori le-o cer. Insa, de obicei, oamenii nu pun asemenea intrebari decat in cazul in care incalca conventiile, daca se indeparteaza de atitudinile, de conduitele si de asteptarile fata de acestea ale persoanelor implicate. Competenta actorilor umani este fara incetare limitata, pe de o parte de inconstient, iar pe de alta parte de conditiile nerecunoscute si consecintele neintentionale ale actiunii. Studiul limitarilor, al conotatiilor neintentionale in (re)producerea sistemelor sociale, ar trebui sa fie “printre sarcinile cele mai importante ale stiintelor sociale”. Studiul vietii de toate zilele face parte integranta din analiza reproducerii practicelor institutionalizate, fiindca viata socioumana cotidiana este legata de “catracterul repetitiv al timpului reversibil al institutiilor” si de trasaturile “costrangatoare” ;si abilitante ale corpului uman. Nu numai viata de zi cu zi este insa “fundamentul” plecand de la care se construieste tesatura ramificata a raporturilor sociale, ci si “integrarea sociala” si “integrarea sistematica”. Legata de “reducerea surselor inconstiente ale angoasei”, rutina de zi cu zi este forma predominanta de activitate sociala indeplinita zi de zi. Majoritatea precticilor noastre cotidiene nu sunt motivate in mod direct.Practicile rutinizate sunt, prin excelenta, expresia dualitatii strcturalului si prin indeplinirea lor oamenii isi intretin “sentimentul securitatii ontologice”. Studiul contextelor este importanta, la fel ca si studiul reproducerii sociale.”Contextul” presupune prezenta catorva elemente: frontierele spatio-temporale care delimiteaza interactiunea si care poarta de obicei marci simbolice sau fizice, co-prezenta actorilor care, in acest fel, isi pot vizualiza expresia fetei, gesturile, pot urmari sirul cuvintelor, constiinta , folosirea reflexiva a acestor fenomene pentru a influenta sau controla cursul interactiunii. “Identitatile sociale si relatiile concomitente dintre pozitii si practici sunt<<marci>> in spatiu – timpul virtual al structuralului”, insotite de drepturi, obligatii, sanctiuni si constituie rolurile in colectivitatile date.Marcile normalizate, in special cele legate de varsta, sex sunt fundamentale in toate societatile. Termenul de “costrangere” nu are o singura semnificatie. ”Constrangerile asociate proprietatilor structurale ale sistemelor sociale nu reprezinta decat un tip de constrangere printre multe altele care caracterizeaza viata sociala a fiintelor umane”. „Principiile structurale” permit diferentierea tipurilor de “societate” . ”Recunoasterea marii varietati a gradului de inchidere a totalitatilor sociale – si a sistemelor sociale, in general – constiuie unul dintre elementele fundamentale ale teoriei structurarii”.”Caracterul sistematic” variaza dupa totalitatile sociale.”Este indispensabil sa nu prezumam ca o societate se defineste usor; o asemenea idee poate proveni din epoca dominata de <<statele-natiune>> cu frontierele clar delimitate care, adesea, coincideau cu puterea de influenta a administratiei sau cu aria de juridictie a unui guvern.Insa, diversele forme sociale pot depasi frontierele societale ale statelor-natiune”
