Despre autoritate in diferite medii Autoritatea in stat Autoritate inseamna, intai de toate, capacitatea unui stat de a indeplini functiile sale. Intelegerea corecta a functiilor statului limiteaza dar concentreaza campul de actiune al autoritatii si duce la evitarea deturnarii autoritatii spre autoritarism. Dictatura nu inseamna autoritate. Mai mult decat atat, dictatura inseamna negarea principiului autoritatii. Autoritatea inseamna ordine de drept si eficienta. Ambele atribute ale exercitiului autoritatii sunt indispensabile. Autoritatea nu se poate defini decat in democratie. Caci mai mult decat orice, autoritatea inseamna legitimitate. Puterea care exercita actul de autoritate, modalitatea de delegare, limitele si perspectivele autoritatii trebuie statuate ca atare. Sistemul trebuie, de asemenea, sa-si creeze mecanismele de sanctionare a abaterilor de la acest principiu, fie ca aceste abateri se petrec in sensul slabirii autoritatii, fie in cel al excesului de autoritate. 32285ily11kfc4x In situatia in care puterea in exercitiu nu este legitima atunci inseamna ca una dintre cerintele fundamentale ale autoritatii a fost incalcata. Instituirea puterii fara a fi insotita de legitimitate inseamna cel putin incalcarea ordinii de drept. O putere lipsita de legitimitate se va ascunde de ochii propriilor cetateni si, pentru a se mentine, va cauta sa-i transforme in supusi. Intre comportamentele deviante ale autoritatii diferentele sunt aparente. Puterea care isi va vedea slabita autoritatea va incerca sa si-o mentina prin forta. Va proceda la incalcari ale libertatilor fundamentale si ale ordinii de drept. Neindemanarea bruscheaza intotdeauna. Iar puterea care dovedeste exces de autoritate va starni nemultumire si va adanci conflicte care vor sfarsi prin a o subrezi. Haosul si autoritarismul sunt doua fete ale aceluiasi taler. Autoritarismul naste o suprastructura si o birocratie care sfarsesc prin a starni haosul. Iar haosul duce la tresariri brutale ale vanitatii puterii politice. Cele doua abateri ale aplicarii principiului autoritatii se constituie in tot atatea amenintari la adresa democratiei si ale cetateanului. Autoritatea presupune existenta unui parteneriat intre stat si cetatean. Statul respecta institutia numita cetatean si nu foloseste puterea pe care cetateanul i-a acordat-o prin procesul democratic pentru a o intoarce apoi impotriva acestuia. Aceasta premisa exclude orice compatibilitate intre dictatura si exercitarea corecta a principiului autoritatii. Dictatura se izoleaza fatalmente de propriul popor si poate supravietui numai prin ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale. Autoritatea, in schimb, exclude orice forma de represiune. Autoritatea este mai puternica decat autoritarismul. Puterea unei administratii nu sta in brutalitatea organelor sale de represiune, ci in increderea pe care i-o acorda cetatenii sai. O autoritate reala se sprijina pe proprii cetateni si nu lupta impotriva lor. In acest fel, autoritatea devine nu o sursa de amenintare, ci o forma de protectie a cetateanului. De autoritate nu trebuie sa-ti fie frica. Acea autoritate care inspira frica pierde cel mai mare sprijin al unei puteri politice: increderea si sustinerea propriilor cetateni. Nu mai suntem in Evul Mediu, in universul grotesc al lui Hyeronimus Bosch pentru a crede ca o buna guvernare e cea care baga groaza in supusi. Vremea executiilor demonstrative a trecut. Autoritatea trebuie sa inspire siguranta. De altfel, obiectivul final al unei guvernari bazate pe autoritate este cresterea sigurantei cetateanului. lf285i2311kffc Siguranta cetateanului nu este un concept abstract. Domeniile sale sunt precise iar gradul in care siguranta cetateanului este garantata are, cel mai adesea, posibilitati de a fi cuantificat. Asumarea sigurantei cetateanului drept concept central al politicilor de guvernare presupune intelegerea actului de guvernare ca un management al riscului. Guvernarea se defineste ca management al riscurilor si principalele riscuri de natura economica ce trebuie evitate in actul de guvernare. In acelasi fel pot fi prezentate riscurile ce se intalnesc in alte domenii. Important este ca diminuarea riscului duce, practic, la cresterea sigurantei cetateanului. Este foarte important ca guvernarea sa aiba in vedere scaderea factorilor de risc. Acest lucru nu se poate petrece numai din spirit prudential, asa cum de pilda e suficient sa stingi focul in soba pentru a preintampina un incendiu. In aceasta privinta doar simpla prudenta nu e suficienta. Scaderea factorilor de risc implica, obligatoriu, cresterea gradului de performanta. Scaderea riscului monetar, financiar sau comercial obliga la o economie performanta. Siguranta cetateanului este un concept care nu se raporteaza doar la categoria de pericole ce-l pandesc, in derularea diferitelor dimensiuni ale existentei sale. El se refera in egala masura la predictibilitatea existentei sale. Incertitudinea, imprevizibilitatea constituie factori de risc care erodeaza demnitatea persoanei. Impredictibilitatea este o componenta arhaica a societatii. O societate moderna, organizata, pe norme, legi si reglementari stabile isi reduce arbitrariul, avand un grad sporit de predictibilitate, util nu numai la nivelul sigurantei personale, dar si la cel al sigurantei in afaceri sau al sigurantei nationale. In miezul sau, politica inseamna lupta pentru putere. Daca nu ai putere, nu poti face nimic. Pana si pentru a fi martir iti trebuie o anumita forma de putere. Cel care detine la un moment dat puterea, are de facut doua lucruri cu ea: s-o exercite si s-o apere. Cu cat exercitiul puterii este mai eficient pentru cetateni, cu atat puterea este mai usor de aparat in fata celorlalti care o doresc pentru dansii. In sine, a dori puterea nu e un lucru rau si cine nu iubeste puterea ar trebui sa se mute din politica intr-o alta indeletnicire mai potrivita cu reveria si cu multumirea de sine. Dar a iubi prea mult puterea e periculos, e neintelept. Autoritatea este invelisul institutional al puterii. Puterea este o presiune care naste, oricat ar fi eficace si de larga in binefaceri, impotrivire. Nefiind destula bunastare pentru toti cei care vor sa o capete, vor fi intotdeauna nemultumiti. Ei nu se vor supune de bunavoie, ci vor fi nevoiti sa se supuna, asteptand un moment prielnic. Autoritatea este modalitatea prin care puterea se relationeaza nu numai fata de cei care o primesc de bunavoie ci si fata de cei care o ponegresc. Autoritatea in familie E complicat cu autoritatea. Cand e prea multa, e insuportabil. Cand nu e destula, te simti un pic abandonat, ca si cum nu ar fi nimeni interesat de tine. ABUZUL DE AUTORITATE.Te gasesti des in fata unor adulti care se cramponeaza de a spune: “E un iresponsabil, trebuie tinut mai din scurt”. In fata abuzului de autoritate te refugiezi in tine insuti, fugi in imaginar sau o iei la goana de-adevaratelea. Nu trebuie uitat niciodata ca adultii au si ei probleme cu autoritatea. Nimeni nu scapa. Cand esti in contact cu o autoritate pe care o suporti greu, reactionezi frecvent avand tu insuti o criza de autoritate. De exemplu, multe dintre mamele si multi dintre tatii care vin seara acasa porniti impotriva copiilor (“fa- ti curat in camera” “stai drept” “termina tot din farfurie”) au fost dimineata victimele autoritarismului unui sef prost dispus, care si el poate fusese “scuturat” de sotie la micul dejun! Exista si persoane autoritare in orice situatie, si nu trebuie sa ne gandim ca numai adultilor li se intampla! E uneori o chestiune de temperament (iar temperamentul e innascut). Nu-ti dai seama intotdeauna ca esti autoritar cu prietenii. Altadata, aceasta poate fi o trasatura de caracter, un comportament invatat de la parinti. Si poate ca nu- ti dai seama ca faci acest lucru pentru ca nu te simti bine in propria piele. Cand cineva isi exercita autoritatatea numai pentru a- si dovedi lui insusi si celorlalti ca poate, se cheama autoritarism. In autoritarism exista intotdeauna o anume neputinta, in timp ce autoritatea veritabila dezvaluie o putere veritabila. CATEODATA ITI DAI SEAMA MAI TARZIU CA AI DRAMATIZAT un pic in legatura cu autoritatea parintilor. Poate pentru a te convinge ca ei sunt foarte interesati de tine. Si ei dramatizeaza lucrurile, poate pentru ca sunt ingrijorati de dificultati materiale sau le e inca teama pentru copiii lor. E adevar ca somajul, drogurile sau SIDA exista. Sunt probleme reale care, pe buna dreptate, ii nelinistesc pe parinti. Acest lucru poate explica atitudinile autoritare greu de acceptat. Ceea ce nu este corect este ca totul se petrece ca si cum adultii ar avea intotdeauna dreptate, pur si simplu pentru ca sunt adulti. E ca si cum ar exista o ierarhie ascunsa si evidenta in acelasi timp, dar despre care nu se vorbeste niciodata. Totusi, tinerii aduc idei noi si interesante, chiar daca ele nu sunt itotdeauna realizabile, fiind marcate de imaginar. UNORI SIMTI CA AI NEVOIE DE AUTORITATE, de exemplu din partea profesorilor. Dar ti-e teama s- o soliciti ca sa nu declansezi autoritarismul care te blocheaza. Ca si cum, in mod absolut, ar fi ceva rau in a fi autoritar sau in a te supune. Nu e niciodata dezonorant, poate fi chiar agreabil uneori sa accepti o autoritate inteligenta. Totul depinde de cel care exercita autoritatea. Sunt adulti care, gratie experientei lor, bunavointei si afectiunii sunt credibili. Se poate spune ca exercita o autoritate inteligenta. Autoritatea e atunci acceptabila si chiar, uneori, binevenita. Aceasta autoritate nu are nimic in comun cu autoritarismul rigid care iti da impresia de a fi tras inapoi, in dependenta specifica copilariei. Mai curand cand te opui sistematic autoritatii, fara a te gandi ca te poate ajuta sa traiesti, esti intr- o postura de copil. Nu trebuie crezut ca, in mod absolut, oamenii se impart in puternici care abuzeaza de puterea lor si in slabi care se supun. E o chestiune de moment, de situatie, cine este seful. Daca la un moment dat asculti de cineva nu inseamna ca vei ramane pe vecie un copil, supus altora. PENTRU CA RAPORTURILE DE PUTERE SA SE SCHIMBE, trebuie sa le redai adultilor increderea in tine. Uneori e tare greu pentru ca tie ti- e clar ca te- ai straduit si te- ai schimbat, dar adultii nu cred. Nu au incredere si cer dovezi. A le castiga increderea cere timp. Cand exista un conflict dintr- o cauza clara (iesiri, bani, viata de familie), e nevoie sa se stea de vorba pana se ajunge la un compromis. Cand simti ca e prea greu, ai putina rabdare, nu va dura o eternitate. In asteptare, lucreaza la a deveni de incredere pentru a te elibera de tutela lor cat mai repede. Cand te lovesti de autoritarismul dultilor care chiar nu vor sa inteleaga nimic, nu uita ca vei avea intotdeauna libertatea de a gandi si ca asta e foarte important. NU ACTIONA NUMAI IN FUNCTIE DE PARINTII TAI, facand diverse lucruri numai pentru sau contra lor. Ceea ce te face valoros ii face si pe parintii tai, prin tine. Uneori esti furios ca esti o mandrie pentru ei cand de fapt vrei sa te opui, dar asa se intampla. Cand esti, in adancul sufletului tau, sigur ca faci bine, ca daca ai fi parinte ai fi mandru de copilul tau care procedeaza in acest fel, continua si ai rabdare, vor intelege si parintii tai la un moment dat. INDRAZNESTE! Dar nu uita ca exista pericole pe care poate tu nu le vezi si pe care parintii tai le cunosc. Nu se inseala nici ei chiar totdeauna.
