PIRAMIDA Gradul redus de reproductibilitate a unor experimentari efectuate in interiorul unor modele ce reproduc la scara piramida lui Keops, dublat de diversitatea deosebita a influentelor acestei forme asupra evolutiei unor sisteme vii sau nevii, a polarizat atentia oamenilor de stiinta in jurul intrebarii: exista sau nu efectul de piramida ? Cu toata aparatura ultramoderna de care dispunem azi si cu toata experienta acumulata in ultimele decenii privind cercetarea experimentala, comunitatea stiintifica nu a dat inca un raspuns ferm la aceasta intrebare. Rezultatele obtinute de diferiti experimentatori ramin de multe ori evenimente singulare, neputand fi reproduse in alte laboratoare sau nici chiar de cei ce le-au obtinut pentru prima data. Si cu toate acestea, rezultatele experimentale inregistrate sunt o marturie a prezentei unui fenomen fizic, palpabil, care iese din limitele unor simple abateri, fluctuatii sau erori experimentale si care este declansat de conditii inca putin intelese. Acest pasaj sugereaza ca rezolvarea enigmei legate de Piramida este conditionata de rezolvarea in prealabil a altor "sarade" si mistere ale Universului. In acest sens, piramida ar putea fi considerata pentru moment un fel de "obiect didactic" prin al carui studiu cercetatorul ar putea sa filtreze, dupa criterii de maxima universalitate, o parte din informatiile pe care le detine. O prima privire asupra modului de dispunere a piramidelor ce formeaza complexul de la Gizeh, asupra proportiilor si dimensiunilor megalitice utilizate (dimensiuni ce impun respect si azi cu toate progresele tehnologice remarcabile facute intre timp si cu care ne tot laudam) sugereaza existenta unor legi de constructie riguroase, nespecifice unui complex arhitectural obisnuit, si cu atat mai mult al unuia cu caracter funerar. Si pentru a putea intelege cate ceva din semnificatiile acestor constructii ar trebui sa putem patrunde starea de spirit a acelei vremi, sa intelegem modul in care gandeau si ce cautau a implini in viata cei de acum citeva mii de ani. Si poate cel mai usor pentru noi ar fi sa reconsideram gandirea pitagoreica, caci este aproape de sufletul nostru romanesc prin insasi legatura subtila dintre Pitagora si Zamolxe. Esenta - poate fi considerat primul cuvant hotarator si caracteristic al filozofiei grecesti. El semnifica sursa si principiul fenomenelor si fiintelor. Conform definitiei date de Aristotel, esenta este principiul absolut din care "deriva toate, el ramanand intact". Atribuirea rolului de esenta diferitelor fenomene sau fiinte a generat concepte filozofice diferite. Specific scolii pitagoreene este atribuirea rolului de esenta nu materiei, ci Numarului, care nu are continut, nu este materie ci doar ordine, este principiu sintetic fara a fi legat de simturi, este FORMA. Numarul este un fel special prin care se exprima forma. In lucrarea sa "Filosofia sociala a vechilor greci", Constantin Tsatsos arata ca, in sensul filosofiei grecesti, forma este ceea ce "alcatuieste, ordoneaza, armonizeaza, leaga, defineste, este lege. Iar legea nu este altceva decit ordine logica, necesara si universala, este Logos. Daca forma este principiul fiintelor, atunci legea, logosul constituie acest principiu. Poate ca numarul nu este decat o prima conceptie timida si oarecum limitata a logosului". In "Theologumena Arithmeticae", Nicomach expliciteaza aceasta conceptie: "Haosul primitiv, lipsit de ordine si de forma si de tot ceea ce se diferentiaza dupa categoriile de calitate, cantitate etc.,a fost organizat si oranduit dupa Numar". Deci principii matematice clare, rapoarte si proportii guverneaza atat lumea anorganicului, cat si a organicului si chiar a socialului sau a creatiei umane. "Acest templu este ca si cerul in toate aranjamentele lui" spune o inscriptie de pe un fragment al templului lui Ramses II, aflat astazi in muzeul din Cairo, explicitand practic ideea de mai sus. Poate ca in acest spirit ar trebui abordata analiza complexului de la Gizeh, si cautate legaturile profunde cu Stonehenge si Sarmisegetusa. Structura geometrica riguros orientata a acestor constructii poate fi considerata rezultatul imprimat vietii sociale de catre tendinta spre o ordine geometrica, universala, astronomica, specifica influentelor culturii grecesti si egiptene, ordine dominata de Numarul de Aur. Din cele de mai sus poate sa transpara ideea ca inaintasii nostri ar fi putut ajunge la constientizarea unor legi profunde ale universului doar prin contemplarea naturii. Au dezvoltat "ascultarea" naturii si nu "interogarea" cu aparate auxiliare specifice tehnicii de azi. Ar aparea astfel o alta idee extrem de interesanta si importanta: obiectul de studiu are o mare influenta asupra celui ce il analizeaza sau il concepe si, din acest motiv, o reintegrare a omului modern in Natura ar putea fi conditionata de intelegerea si utilizarea notiunii de Forma. Dar, sa revenim la Piramida. Am putea emite o ipoteza: Piramida este o forma geometrica speciala, un obiect artificial care, prin utilizarea anumitor proportii speciale, a unor materiale si tehnici de constructie adecvate si printr-o amplasare bine aleasa, capata proprietati deosebite, un fel de "rezonanta" subtila cu Universul. In acest sens poate fi privita ca fiind un prototip al ortotehnologiei ( in sensul definit in Ortofizica de Mihai Draganescu). Aceasta este doar o ipoteza. Nu avem voie sa trecem mai departe construind un "munte de teorii" pana cand aceasta ipoteza nu se probeaza a fi adevarata. Oricum inainte de a sugera o serie de experiente interesante si utile sa mai recapitulam cate ceva din ceea ce se cunoaste sub numele de efect de piramida. Maretia si in acelasi timp simplitatea complexului de la Gizeh au atras atentia si nedumerirea specialistilor din toate generatiile. Sute de expeditii s-au perindat prin fata Sfinxului incercand sa inteleaga scopul acestei risipe aparente de energie. Mii de pagini au fost umplute de parerile celor ce au meditat la poalele imensului edificiu de 144 m inaltime al piramidei lui Keops. Dar nici una din aceste pareri nu a fost atat de socanta prin implicatii ca cea facuta de francezul Antoine Bovis, care, prin 1950, afirma ca in interiorul piramidei are loc un proces de mumificare naturala. Afirmatia se baza pe o observatie facuta la fata locului referitoare la mumificarea micilor vietuitoare care-si gasisera moartea in interiorul piramidei. Deci in loc de schelete, asa cum ar fi fost normal, cercetatorul a colectat vietuitoare bine conservate prin deshidratare. Revenit in Franta, Bovis are nastrusnica idee sa-si construiasca o piramida din carton, care respecta proportia celei egiptene , sa o orienteze pe directia NS si, in pozitia echivalenta camerei regelui, aproximativ la 1/3 din inaltime, sa plaseze cadavrul unei pisici. Spre mirarea lui, cadavrul s-a deshidratat, mumificandu-se. Asa a inceput studiul inedit, si azi controversat, al Efectului de piramida. Rand pe rand, cercetatori din numeroase tari au prezentat rezultate ale unor experiente in care piramida, sau mai general forma geometrica a unui spatiu, poate influenta desfasurarea unor fenomene fizice. Drbal si Pavlita din Cehoslavacia, Eric McLuhan din Canada, Ottmar Stehle din Germania, George L. Brandes din USA, la noi in tara Dr. Marioara Godeanu si un colectiv interdisciplinar, sunt doar cateva nume ale celor ce si-au dedicat o mare parte din activitatea de cercetare acestui domeniu de studiu. Primul brevet de inventie, deci prima aplicatie "legiferata" a efectului de piramida, ii apartine incepand cu 1959 lui Karel Drbal. Brevetul prezinta un "dispozitiv" de ascutit lamele de ras, respectiv o piramida in interiorul careia, pe un suport adecvat se asaza lama de ras. Cercetarile experimentale efectuate inainte de acordarea brevetului de inventie au aratat ca lama isi mareste de cateva ori durata de utilizare, daca in loc sa fie tinuta in aparatul de ras sau in ambalajul original este pastrata intr-un volum delimitat de o piramida orientata. In unele cazuri s-a constatat, prin masuratori pe microscop, o "refacere" a taisului unor lame uzate, un fel de ascutire a lamei prin reasezarea structurii cristaline. Din acel moment (1959) si pana azi, in punctul considerat activ din interiorul unei piramide orientate s-au plasat cele mai neasteptate obiecte, in speranta ca evolutia acestora ar putea deconspira ceva din mecanismul implicat. Singurul lucru cert obtinut este ca evolutia in timp a majoritatii reactiilor chimice testate, a proceselor de cristalizare sau polimerizare, de imbatranire sau precipitare, este afectata de forma spatiului in care se desfasoara reactia. Totul se petrece ca si cand Forma, si in special piramida, ar juca, in anumite conditii rolul unui catalizator sau al unui inhibitor. Calitatea reactiei sau a procesului nu se modifica: o reactie de polimerizare ramane o reactie de polimerizare! In schimb viteza de desfasurare a procesului poate suferi variatii suficient de mari pentru a exclude erorile experimentale. Deci ceva se intampla cu "Timpul" in acel Spatiu, vrand parca sa confirme o butada de acum 1000 de ani care spune ca: Totul se teme de Timp, doar Timpul
se teme de Piramida!
Pornind de la realitatea existentei complexului marilor piramide de la Gizeh, ce contine si piramida lui Keops, si tinand seama de numeroasele informatii [1] ce razbat inca din Antichitate privind rolul initiatic, esoteric al acestor constructii, se naste firesc o intrebare de baza:
Oare modul in care gandim azi un experiment este adecvat studiului privind "efectul de piramida"?
Oare o regandire principial diferita a modului de a efectua experimentele in piramida nu ar conduce la rezultate mai reproductibile si deci abordabile intr-un demers stiintific?
Se poate vorbi de o energie captata sau generata de aceasta forma geometrica regulata?
Trebuie oare sa cautam prezenta unor "informoni", gravitoni, "cotoni" sau cine stie ce alte particule ce ar putea fi raspunzatoare de efectele observate, sa incercam sa "indesam" fenomenul studiat in tiparele actuale ce explica totul prin interactiuni de particule?
Sau mai degraba sa dam crezare pasajului din cartea "Viata invatatorilor "in care, prin metode paranormale ce ar putea constitui in sine o alta tema, ni se releva ca: "datele stiintifice inzidite in enorma sa masa de piatra nu au fost incluse acolo pentru progresul stiintei, caci trebuie sa fii deja foarte versat pentru a le intelege".
In acest context, ideea de Forma naturala poate deveni un concept - sinteza, ce isi are originea in ideile de frumos si de armonie din Antichitate, in ideea de proportie utilizata in estetica si teoria artei, in conceptele: eficient si economic din ultima perioada, in ideile de evolutie entropica si negentropica a sistemelor complexe departe de echilibru, de ordine si organizare in haos, in ideile de simetrie, omotetie, similaritate si autosimilaritate prezentate in teoriile privind structurile fractale si structurile geometrice bazate pe numerele de aur etc. Realizarea prin procese tehnologice a acestor forme ar putea conduce la ceea ce noi intelegem prin tehnologie naturala.
Intre minte si materie se pot identifica interactiuni de un tip nou, mediate de Forma!
