Aprecieri critice ale lui Perpessicius despre opera folclorica a lui Eminescu
In critica lui, Perpessicius ,se refera la poezia careia Eminescu i-a dat viata. Poetul Floarei albastre si al Luceafarului ar avea dreptul sa aspire la locul adevarat care e departe de a fi cel binemeritat. 52419kmb68bof7x Si Miorita si Kira Kiralina, oricare din nestematele acestea raman totusi creatiuni patent poporane, in timp ce Fat- Frumos din Lacrima, Calin Nebunul, Fata in gradina de aur, Miron si frumoasa fara corp,de is altoiuri in tulpina de supradistilate seve ale creatiei populare, sunt si raman inegalate, poeme originale de inspiratie folclorica pe care numai Eminescu putea sa le elaboreze. Initierea folclorica a lui Eminescu urca pana in anii fragezi ai copilariei .Pentru aceasta perioade ne vom opri la poemul Codru si salon care evoca paradisul natal imbibat de toate miresmele si de toate ispitele edenului originar.In valea aceasta a Iosafatului copilul a deprins sa cunoasca tainele naturii si tot aici a avut si revelatia iubirii pretimpurii si pretimpuriu rapusa. Paralel insa cu initierea aceasta folclorica, oarecum instinctive si fortuita, isi face drum si se contureaza si o initiere sistematica la care contribuie predispozitiile tanarului pereginar. Mare devorator de literatura, atat autohtona cat si universala, Eminescu, discipolul, bibliotecarul si familiarul autorului acelui unic tezaur antologic care a fost Lepturariul lui Aron Pumnul, cunostea de buna seama, din tipariturile si din periodicele de epoca, atat parerile lui Balcescu si Russo despre poezia populara, cat mai cu seama epocala culegere de la 1866 a lui Vasile Alecsandri. “Cine nu stie ca in cantecele, in povestile, in jocurile, obiceiurile, teremoniile unei natiuni se afla mai cu osebire trasaturile adevaratului caracter?” scria George Barit. mo419k2568boof A vorbi de un cult al lui Alecsandri la Eminescu ar putea sa para neverosimil aceluia care-si aminteste rezervele, pe care tanarul student de la Viena le formula , in pragul anului 1870 si inainte de a fi debutat in Convorbiri literare, cu privire la teatrul lui Alecsandri, in binecunoscutul studiu inchinat repertoriului nostru teatral,din Familia. Inainte de sfarsitul anului 1869 Eminescu e la Viena si manuscrisele ne impartasesc un alt process verbal, diferit de cel din18/30 iunie 1869, interesant pentru ca se intalneste si in punctajul lacunar al basmului in proza Calin Nebunul. Despre creatia eminesciana au circulat multe legende, dar cea mai absurda dintre toate a fost spusa de catre un gazetar al timpului, care ar fi scris ca Luceafarul a fost scris in tren spre Bucuresti, noaptea. Interesul lui Eminescu pentru creatia populara, in timpul studiilor de la Viena si Berlin, ca de altminteri in toate celelalte perioade ale activitatii sale se manifesta in triplu plan: al culegerii de texte populare, al inspiratiei folclorice derivate in opere geniale si al problemelor folclorului, asa cum se reflecta ele in manuscrisele poetului. Prelucrarea celor trei basme Calin Nebunul, Fata-n gradina de aur si Miron si frumoasa fara corp, elaborate la Berlin si transcrise in ultima forma la Iasi atesta un travaliu indelungat si mai ales o originalitate de felurite planuri, asupra carora a insistat in alt prilej. Poetul, care-si interzice sa copieze balada Maria din Bezdad, nu are nevoie de circumstante atenuante. In treacat sa amintim ca in privinta largirii conceptului de literatura populara, Eminescu se potriveste cu o mai veche parere a lui George Barit care isi pnea intrebarea:”Care se pot numi cantece poporane?” ne cam lasa la indoiala cu definitiunea. Publicarea Luceafarului si al Scrisorilor nu scad intru nimic interesul lui Eminescu pentru folclor. “Alei draga, alei mica; Ma-ntrebai draga-ntr-o zi;Lumineze stelele sunt astfel de reflexe biografice, transcrise folcloric. Lor le urmeaza monologuri precum Intre nouri si mare, Dragoste adevarata, Ce sta vantul sa tot bata. In ziua cand ziaristica lui Eminescu va fi studiata cu aplicatia si ravna cu care sunt studiate poezia si proza lui literara se va vedea cat de intense sunt cunostintele sale de folclor si de psihologie populara, metaforele. Concluziile care se desprind la capatul acestui examen cu deosebire descriptive, in care am urmarit raporturile lui Eminescu cu folclorul, sunt destul de limpezi: “Admirator predestinat, al creatiilor populare, Eminescu si-a facut ucenicia in chiar gradinile imbalsamate ale folclorului de la care a imprumutat atatea miresme si atatea podoabe pentru propria sa creatie poetica.”
