Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca
Facultatea de Stiinte Politice si Administrative
TEHNICA CERCETARII STIINTIFICE
Conf. Univ. Ilie RAD
Student:
Daniel DENES
Specializarea:
Jurnalism IDD - an I
Stiinte Politice IDD - an I
Seminar
Decembrie 2002
Datorita obiectivitatii sale, lectura textului stiintific este lipsita de atractivitate. Citirea cu placere a textelor stiintifice depinde mult de personalitatea autorului. Un exemplu in acest sens il constituie lucrarea lui Mihail Runcan, "Fizica la tara", in care el trateaza problemele fizicii moderne facand asocieri, uneori chiar puerile, cu viata de zi cu zi de la tara si asta pentru ca o mare parte din viata a trait la tara. Prin analogie am putea spune ca un autor ce are simtul umorului foarte bine dezvoltat ar putea introduce scurte anecdote in textul sau, fie el si arid, legate de ceea ce studiaza. Un profesor ce preda in fata studentilor, sa spunem analiza matematica, disciplina ce pentru foarte multi nu e deloc atractiva, ar putea, in timpul cursului, sa "strecoare" cate o intamplare plina de haz legata de generatiile anterioare de studenti carora le-a fost profesor.
Asadar, atractivitatea textului depinde mult de atitudinea autorului.
Indicele de nume proprii, de cuvinte sau expresii este un accesoriu deosebit de important al unei lucrari stiintifice.
Pe baza indicelui gasim, intr-un timp foarte scurt, informatii deosebit de utile despre o anumita personalitate, localitate sau tema care ne intereseaza. Cu ajutorul indicelui de nume, de pilda, putem identifica rapid autorii citati intr-o lucrare, in conditiile in care, in anumite domenii de cercetare (chimie, fizica, matematica, etc.), cifra care arata de cate ori este citat un autor poate deveni un criteriu de evaluare a performantei stiintifice a unei persoane. O dovada concreta a importantei indicelui o constituie si faptul ca multe lucrari de specialitate aloca pagini importante acestuia.
Redactarea indicelui este o operatie extrem de migaloasa, care solicita rabdare si perseverenta din partea cercetatorului. De aceea, de multe ori, indicele este alcatuit de alta persoana decat autorul.
Toate regulile de redactare a indicelor sunt importante si trebuie respectate. Cu atat mai mult e imperios necesar a respecta regulile de scriere a indicelor de localitati ce si-au schimbat denumirea de-a lungul anilor fie din motivul ca domeniul toponimiei a fost mai puternic influentat de imperativele politice decat cel al onomasticii, fie dintr-un alt motiv.
Regula dupa care se scrie indicele de localitati in acest caz este urmatoare: la numele vechi se vor trece si denumirile actuale. Exemple: Dr. Petru Groza (Stei), Haimanale (I. L. Caragiale), Stalin (Brasov), Hordou (George Cosbuc), Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onesti), Humulesti (Ion Creanga). Informatia poate fi ceva mai ampla: Callatis (azi Mangalia, oras in jud. Constanta), Axiopolis (azi orasul Cernavoda, jud. Constanta), Ampelum (azi Zlatna, oras in jud. Alba).
Fie ca trebuie sa redactam o lucrare pentru seminar, pentru un simpozion sau pentru o conferinta, textul stiintific trebuie sa cuprinda titulatura, rezumatul intr-o limba de circulatie, introducerea, tratarea (cuprinsul), incheierea, bibliografia folosita si indicele daca e cazul.
Titlul trebuie ales astfel incat sa informeze cat mai exact asupra continutului lucrarii respective. Alegerea titlului trebuie tratata cu atentie maxima pentru ca partea ce se bucura de cea mai mare circulatie este tocmai titlul. El trebuie sa atraga suficient atentia, sa sugereze continutul si domeniul de aplicare al lucrarii.
Rezumatul are scopul de a informa cititorul, in cateva cuvinte, atat asupra continutului cat si asupra concluziilor la care s-a ajuns. Ca putere de circulatie, rezumatul se situeaza intre titlul si articolul propriu-zis al lucrarii pentru ca el este reprodus in planuri editoriale, in reviste de referate, fise sau alte forme de semnalare. Cum rezumatul apare de cele mau multe ori in limbi straine, se intelege ca este foarte raspandit. De multe ori rezumatul apare publicat si independent, ceea ce trebuie sa ne faca si mai atenti la redactarea lui. O alta uzanta este ca pentru participarea la o conferinta, ca sa fie acceptata o lucrare, trebuie trimis inainte un rezumat al acesteia (asa-numitul abstract). Se poate intampla ca rezumatul sa foloseasca si unui cititor grabit care isi poate face o idee despre continutul articolului respectiv.
Introducerea se redacteaza cu scopul de a pregati cititorul in vederea lecturii. Ea are rolul unei prefete de la o lucrare. In introducere se vor mentiona importanta si actualitatea problemei cercetate, stadiul la care a ajuns cercetarea in domeniul respectiv, metodele principale de cercetare si eventualele dificultati de informare si documentare.
Tratarea (sau, in termeni uzuali, cuprinsul) constituie partea cea mai importanta a unei lucrari stiintifice. Fiind partea cea mai ampla, tratarea trebuie sa fie bine structurata, astfel sa evidentieze contributia cat mai originala a autorului la cercetarea respectiva. Subdiviziunile acestei parti pot avea dimensiuni diferite: de la un paragraf la un capitol. Ideile fiecarei subdiviziuni trebuie bine inlantuite. Un lucru important de care trebuie sa tinem seama este acela de a nu ne pierde in detalii nesemnificative care ar putea abate atentia cititorului de la subiectul principal al lucrarii. Eventualele informatii secundare pot fi evacuate in note de subsol peste care un cititor mai putin interesat de subiect poate trece cu usurinta.
Incheierea are rolul de a prelua ideile autorului si de a le fixa in memoria cititorului. Aici se reiau concluziile din cuprins.
Bibliografia se intocmeste in mod obligatoriu la redactarea unei lucrari stiintifice, aplicandu-se toate regulile stabilite in acest sens.
