Cea mai larg raspandita metoda de datare este metoda de datare Radiometrica. Pentru rocile vechi se folosesc metodele Uraniu-Toriu-Plumb si Potasiu-Argon. Pentru rocile tinere se foloseste metoda de datare Carbon 14. Aceste metode se bazeaza pe fenomenul dezintegrarii in timp a unor elemente radioactive in alte elemente: Uraniu se dezintegreaza in Toriu si Toriu in Plumb. Deci pentru o roca se stabileste cat Plumb contine si cunoscand rata de dezintegrare a Uraniului se calculeaza varsta rocii.
In acest proces sunt insa implicate cateva presupuneri cum ar fi o rata de dezintegrare constanta dar cercetarile moderne arata ca nu este asa. O alta presupunere este cantitatea initiala din elementul-parinte si aceasta este in principal aproximarea cercetatorului. A treia presupunere este ca Plumbul provine numai din dezintegrarea Uraniului si aceasta da varste foarte mari. Dr. Melvin Cook, un detinator al premiului Nobel pentru cercetarile sale in acest domeniu, a descoperit ca Plumbul nu provine din Uraniu asa cum s-a presupus. El a aplicat o reactie de corectie cu neutroni acestei metode de datare; aplicand aceasta corectie, rocile din Cambrian datate la 600 de milioane de ani, sunt acum de cateva mii de ani.
Faimoasa metoda de datare cu Carbon 14 este bazata pe o alta presupunere: Carbonul 14 a atins starea de echilibru; aceasta presupune ca rata de producere a Carbonului 14 este egala cu rata de dezintegrare. Aceasta stare se poate realiza dupa 30.000 de ani de la formarea atmosferei si cum evolutionistii vorbesc despre miliarde de ani, se presupune ca aceasta stare de echilibru ar fi fost atinsa. Studiile moderne, facute chiar de cei care au descoperit aceasta metoda, arata ca starea de echilibru nu a fost atinsa si procesul de formare este cu cel putin 24% mai mare decat rata de dezintegrare. De aceea toate datele determinate cu aceasta metoda trebuie sa fie ajustate. In acelasi timp, folosind aceasta informatie, oamenii de stiinta au putut calcula varsta atmosferei si s-a gasit a fi de maximum 10.000 de ani; cum nu ne putem imagina un Pamant fara atmosfera, varsta Pamantului nu poate fi mai mare de 10.000 de ani, in conformitate cu modelul Creationist.
Materialele radioactive se descompun cu o anumita viteza . Pentru caracterizarea acestei viteze s-a introdus conceptul de timp de injumatatire , adica timpul in care jumatatea atomilor prezenti initial se descompun . Pe durata timpului de injumatatire secund se descompune jumatatea ramasa a atomilor radioactivi , astfel se succed timpii de injumatatire , scazind in mod agresiv .
Cea mai cunoscuta metoda de determinare a virstei pe baza timpului de injumatatire este metoda carbonului radioactiv , care determina raportul dintre izotopul 14 radioactiv al carbonului si izotopul 12 neradioactiv de carbon intr-un material organic . Prin aceasta metoda se poate determina virsta ramasitelor materialelor organice ( lemn , bucati de oase ) .
In 1988 s-a folosit aceasta pentru determinarea virstei lintoliului torinez , considerat a fi acela in care a fost invaluit domnul HRISTOS in mormint . Aceasta metoda nu poate fi aplicata insa in cazul rocilor anorganice si pentru studierea lor s-au cautat alte metode. Printre acestea se numara urmarirea transformarii potasiului radioactiv in argon radioactiv , transformarea rubidiului radioactiv in strontiu radioactiv si totodata transformarea uraniului si a thoriului in plumb .
