Marie Curie
Maria Sklodowska (Marie Curie de mai tarziu) , s-a nascut la 7 noiembrie 1867, la Varsovia. Pe atunci Polonia era dezmembrata, impartita de trei imperii: Germania, Rusia si Austria. Tatal, Wladyslaw Sklodowski, era profesor de matematica si de fizica, iar mama, directoare unui mic pension de fete.
1. Greutatile copilariei si adolescentei
Aceste perioade din
viata Mariei (alintata Mania) au fost pline de tristete. Mama sa avea sa
moara de tuberculoza in 1878, pe cand copila avea doar 10
ani. Copilaria ei si a fratilor ei avea sa fie nelipsita de
nesfarsite griji materiale. Amprenta cea mai puternica a
fost lasata din cauza asupririi nationale, la scoli
nepermitandu-se predarea limbii poloneze.
In 1883, Marie isi termina studiile
secundare, obtinand medalie de aur, dar nu are posibilitatea sa se inscrie
la universitate.
Din 1884 pana in 1891 va lucra
ca guvernanta si invatatoare in diverse familii de
boierasi din provincie. In 1886, aflata
in localitatea Szczuki, Manie are ocazia de a aplica ideile sale
progresiste, creand in secret un curs de limba poloneza pentru
copiii analfabeti ai taranilor.
La 19 ani va fi cuprinsa in mrejele
iubirii, dorind a se casatori cu tanarul Casimir, fiul cel mare al
familiei unde lucra ca guvernanta. Parintii lui Casimir plini
de prejudecati se opun, dorind pentru fiul lor "o partida bogata".
Desi Mania era deosebita de celelalte fete, stia
sa danseze minunat, sa joace sah, sa vasleasca, sa
patineze, crea versuri cu aceeasi usurinta cu
care calarea, era spirituala si bine crescuta, tanarul nu da dovada de
caracter, se teme de parinti si isi marturiseste
ezitarile. Cu toate acestea, Mania nu renunta la slujba
bine platita din casa familiei lui Casimir, intru-cat o intretinea pe
sora sa, Bronia, la Facultatea de Medicina din Paris si economisea pentru
propriile studii.
2. Implinirea visului
Studiile universitare in
Polonia erau interzise fetelor de catre biserica catolica, iar
tarismul ingradea orice manifestare de ordin
national. Visul Maniei era sa fie studenta la Sorbona.
In toamna anului 1891 se deschide un nou
capitol din viata Mariei Sklodowska. Dupa ani de munca,
reuseste, la 24 de ani sa-si cumpere un bilet de tren
Varsovia - Paris, calatorind intr-un vagon de clasa a patra,
ghemuita pe un scaun pliant luat de acasa.
Cu teama, dar si plina de
speranta, tanara se indreapta spre metropola
civilizatiei, Parisul, de unde Bronia o chema cu insistenta la
studii.
Cursurile se deschid la 3 noiembrie 1891
pentru Mania, devenita acum Marie Sklodowska. Se va afla intotdeauna
la cursul de fizica. O perioada de timp o va dedica acoperirii
golurilor in limba franceza, matematica si fizica. Ca
profesori ii va avea pe Gabriel Lippman, fizician laureat al premiului
Nobel, pe Perrin, de asemenea laureat al premiului Nobel pentru
fizica si pe celebrul matematician Appell.
Marie se va muta in cartierul
latin, fiind nevoita sa traiasca cu 3 franci pe zi, nu de putine
ori lesinand din pricina subnutritiei. Cu rabdare,
isi atinge scopurile: in 1893 este admisa prima la " licenta in
stiinte fizice", iar in 1894, a doua la " licenta in
stiinte matematice".
In 1893, ramasa fara nici o
posibilitate financiara, va fi ajutata de o compatrioata, Dydynska, va
obtine "Bursa Alexandrowitch ", destinata studentilor
merituosi care studiaza in strainatate. Cativa ani mai
tarziu va inapoia suma secretarului Fundatiei Alexandrowitch,
cu totul surprins de aceasta restituire fara precedent. Datorita
bursei va putea scapa de griji cincisprezece luni.
3. Alaturi de Pierre Curie
Fiind obsedata de invatatura Marie nu are timp sa se ingrijeasca si de gospodarie, spre deosebire de Bronia. In colonia poloneza se spune ca "domnisoara Stlodowska nu stie din ce se face supa". Marie a mai exclus dragostea si casatoria din programul vietii sale.
In 1894, societatea pentru incurajarea industriei nationale, din Paris, a contractat cu Marie un studiu asupra proprietatilor magnetice a diverse oteluri. Profesorul Towalski o sfatuieste sa foloseasca laboratorul unui tanar savant francez, Pierre Curie.
Pierre Curie, legat trup si suflet de cercetarile sale stiintifice, nu s-a casatorit cu nici una din fetele obisnuite pe care le-a intalnit. Isi nota in jurnal: "Femeile de geniu sunt rare". Dar, iata ca tanarul fizician francez de 35 de ani incepe sa nutreasca o simpatie speciala pentru Marie, in varsta acum de 27 de ani. Numele lui Pierre Curie va ramane cunoscut prin descoperirea "punctului Curie" (temperatura la care corpurile feromagnetice devin paramagnetice). In 1880 descopera piezoelecticitatea. Cat va trai, el nu va fi apreciat la adevarata sa valoare in Franta.
Cedand insistentelor lui
Pierre, Marie va accepta cererea lui Pierre. Astfel, la 26 iulie 1895 devine
Marie Curie - Stlodowska. Doi ani mai tarziu, in 1897 se naste
Irène, viitoarea savanta Irène Joliot - Curie, care, impreuna cu
sotul sau, Frédéric Joliot va obtine Premiul Nobel
pentru descoperirea radioactivitatii artificiale.
In 1904 se naste a doua
fiica, Eve, viitoarea ziarista, scriitoare, pianista, autoare a unei
biografii a mamei sale.
4. Savanta Marie Curie - descoperirea radiului
La finalul anului 1897 bilantul activitatii Mariei Curie se
prezinta astfel: doua licente, concursul de agregatie
pentru invatamantul secundar, un studiu asupra
magnetizarii otelurilor calite.
Etapa urmatoare a carierei sale este
doctoratul. In ultimii ani ai secolului al XIX-lea studiul descarcarii
electrice in gazele rarefiate a dus la observarea unor fenomene de
fosforescenta si de radiatii noi: razele catodice si razele Röetgen (sau
razele X). Henri Becquerel studia fosforescenta sarurilor de uraniu.
De unde poate proveni energia minima, degajata in mod constant de compusii
uraniului, sub forma de radiatii ? Care e natura acestor radiatii ?
Iata o celebra tema de doctorat.
Scoala de fizica ii pune la
dispozitie o biata incapere, dotata cu instalatii create de
sotul sau. Marie Curie va demonstra ca misterioasa radiatie este o
proprietate atomica, existand posibilitatea ca si alt corp, sa aiba
aceasta putere. Compusii unui alt corp, toriul, emit acelasi gen de
raze.
Marie denumeste fenomenul
"radioactivitate", iar corpurile cu aceasta proprietate se numesc radio
elemente. Examinand unele minerale, constata o radioactivitate excesiva,
aceasta continand o substanta mult mai puternica, un element
chimic necunoscut.
Pierre a urmarit cu interes progresele
sotiei sale, alaturandu-si eforturile spre a gasi noua
substanta.
Din mai 1898 incepe o colaborare fructuoasa a
celor doi soti, care va dura 8 ani si va fi distrusa de un accident
tragic.
Impreuna vor
descoperi existenta a doua corpuri noi, distincte.
In iulie 1898 anunta in "Coruptes rendus"
descoperirea primei substante extrase din pehblenda, (un minereu de
uraniu) devenita poloniu (potrivit tarii de origine).
La 26 decembrie 1898, sotii Curie
anunta in sedinta Academiei de Stiinte din Paris,
descoperirea celei de-a doua substante, denumita radiu. Scopul
imediat este de a obtine poloniu si radiu in stare pura. Guvernul austriac
le ofera sotilor Curie o tona de pehblenda. In 1902, Marie
reuseste sa prepare un decigram de radiu pur si face o prima
determinare a greutatii atomice: 255. Radiul exista
oficial.
Bugetul familiei se echilibreaza de abia in 1900,
cand Pierre este numit in invatamantul universitar in cadrul
unei scoli ce apartinea de Sorbona, iar Marie e numita
profesoara la Scoala normala pentru fete, de la Sèvres.
Din 1899 pana in
1904, sotii Curie publica impreuna sau separat 32 de comunicari
stiintifice.
Radioactivitatea cucereste rapid cercurile
stiintifice din toata lumea. In 1903, doi savanti englezi
demonstreaza ca radiul degaja continuu o mica cantitate dintr-un
gaz, heliul. Este primul exemplu cunoscut al unei transformari de atomi.
Miraculosul radiu putea fi confundat cu sarea, dar radiatia este de doua milioane de ori mai puternica decat cea a uraniului.
Radiatiile pot fi
oprite doar de un ecran gros de plumb.
Radiul se va dovedi util in medicina. Radioterapia
distruge celule bolnave si vindeca anumite forme de cancer si a
capatat numele de Curieterapie. Sotii Curie au convenit sa
nu-si breveteze tehnica obtinerii radiului, desi acest lucru le-ar fi
putut aduce imense castiguri materiale. Ar fi
fost, dupa ei, contrar spiritului stiintific. Einstein afirma
dupa moartea savantei: "Doamna Curie e singura dintre
toate fiintele celebre pe care gloria n-a reusit sa o
corupa'.
La 25 iunie 1903, cea care a declansat in 1897 toata aceasta efervescenta, Marie Curie, isi sustine teza de doctorat la Sorbona. Titlul tezei de doctorat: "Cercetari asupra substantelor radioactive". Mentiunea: foarte onorabil, cu felicitarile juriului. La 10 decembrie in 1903, Academia de Stiinte din Stockholm anunta atribuirea premiului Nobel pentru Fizica jumatate lui Henri Becquerel si jumatate sotilor Curie, pentru descoperirile referitoare la radioactivitate.
In 1905, Pierre tine o conferinta publica in legatura cu lucrarea premiata, atragand atentia asupra pericolului radiului daca acesta incape pe maini criminale.
Colaborarea, viata de cuplu a celor doi soti Curie este intrerupta la 19 aprilie 1906, cand Pierre aluneca sub roata unui camion greoi si moare.
Marie isi gaseste refugiul in munca neintrerupta in laborator. Ea este singura in masura sa succeada sotului sau la catedra de fizica din Sorbona. Dupa ce, la 13 mai 1906 Mari devine prima femeie careia ii este incredintat un post in invatamantul superior francez ("chargée de cours"-profesor netitular), doi ani mai tarziu va fi "profesor titular" la Sorbona, predand singurul curs de radioactivitate din lume.
In plina glorie, aleasa membra a numeroase academii straine, "doctor honoris causa", Marie Curie va ceda staruintelor colegilor de a candida pentru un fotoliu la Academia de Stiinte in 1911. Savantei i-a lipsit un singur vot. Mai tarziu nici fiica sa, Irène nu va fi aleasa membra, desi a candidat de doua ori.
Invechitele traditii vor fi invinse in 1962, cand fiziciana Perey (eleva
Mariei), descoperitoarea elementului chimic francium, va fi aleasa in
calitate de membru corespondent.
In 1911 Marie e laureata a Premiului
Nobel pentru Chimie. Nici un alt laureat nu a fost distins de doua ori cu
aceasta inalta recompensa stiintifica.
5. Invidia
"O mare
descoperire, doua premii Nobel atrag admiratia multora, dar si
animozitatea multor altora", afirma fiica sa Eve Curie. O penibila
si violenta campanie este declansata impotriva Mariei, reprosandui-se
acordarea numelui de poloniu elementului descoperit in Franta.
Acum in varsta de 44 de ani, obosita de o
munca zdrobitoare, fusese adusa in pragul sinuciderii, paradind-o fortele
fizice, doborata de o boala grava.
De cate ori i se va refuza un titlu,
o onoare, va fi invocata originea "straina".
In schimb cand i se vor aduce
onoruri stiintifice, cand e sarbatorita in alta
tara, devine "ambasadoarea Frantei", "o glorie
nationala".
Starea sanatatii Mariei se va ameliora si va conduce laboratorul de radioactivitate al Insului de Radiu de la Paris, unde va lucra si savanta romanca Stefania Maracineanu.
6. Munca continua
In timpul primului razboi mondial, pentru a veni in ajutorul nenumaratilor ranitii din spitalele lipsite de instalatii radiologice, Marie creeaza primul vehicul radiologic mobil.
Dupa
razboi, Marie se reintoarce la munca stiintifica,
intrerupta de vacante estivale la Zarcouëst, de o calatorie
triumfala in SUA, in 1921, unde i se doneaza un gram de radiu.
La 15 mai 1922, consiliul Societatii Natiunilor o numeste
membra a Comisiilor Internationale de cooperare
intelectuala.
In 1932 contribuie la crearea Institutului
de Radiu de la Varsovia, din Polonia independenta.
Desi suferise operatii de
cataracta, Marie isi continua munca in laboratorul din Paris. Ea
este biografia vie a radiului: a citit in cele 5 limbi pe care le
poseda, toate publicatiile care au vreo legatura cu
cercetarile ce se intreprind in institut.
Intre 1919 si 1934 a publicat 31 de studii si comunicari stiintifice. De cealalta parte a gradinii din strada Pierre Curie se duce lupta impotriva cancerului cu mjloace terapeutice.
7. Incheierea misiunii
Sunt peste 35 de ani de cand Marie vine in contact cu radiatiile produse de radiu. Vreme de patru ani s-a expus radiatiilor emise de aparatele Röetgen. Marie sfideaza oboseala si bolile care o macina: vederea tot mai slaba, reumatismul, vajaitul insistent din urechi.
Se simte
istovita. In iunie 1934 o boala, care la inceput nu parea
ingrijoratoare, se agraveaza brutal. Doctorii ii promit
fiicei sale, Eve, ca ii vor usura prin somnifere cele
din urma chinuri ale Mariei. Cuvintele cele din urma: "Nu mai vreau decat sa
fiu lasata in pace".
In dimineata zilei de 4 iulie 1934 Marie Curie
inceta din viata in Sanatoriul din Sancellemoz. Diagnosticul: "anemie
pernicioasa aplazica, cu evolutie rapida, febrila. Maduva
osoasa nu a reactionat probabil din cauza faptului ca era
alterata de o indelungata acumulare de radiatii".
La 6 iulie, la amiaza, fara
discursuri, fara cortegii, va fi inmormantata la cimitirul Sceaux,
langa sotul sau. Fratii sai aruncau in groapa
deschisa un pumn de pamant din Polonia. Pe piatra funerara este
scris: "Marie Curie - Sklodowska 1867-1934".
In 1935 apare post-mortem lucrarea Mariei Curie: "Radioactivitatea".
