Intocmit:
Lazurean Darius Mihai
Arad, 9 decembrie 2002
Carbonul are numarul de ordine 6, fiind situat in sistemul periodic al elementelor in perioada a 2-a, grupa 14 (IV A), al carui simbol este C. Are un nucleu format din 6 protoni si 6 neutroni, invelisul sau electronic constand in 6 electroni. Masa atomica relativa a carbonului este 12,01. Este nemetal, tetra si divalent.
Carbonul este o substanta solida, insolubila in apa, la care deosebim ca varietati naturale: diamantul si carbunii de pamant, iar ca varietati artificiale mangal (carbune de lemn), carbune de zanar si negru de fum (funingine).
Cea mai importanta latura a carbonului este prezenta lui in combustibili, deoarece in urma arderii da o reactie puternic exoterma. De asemenea, are un rol important in viata animalelor si a plantelor.
Din punct de vedere chimic, carbonul se caracterizeaza prin afinitate fata de oxigen si prin posibilitatea satisfacerii valentelor sale cu un alt atom de carbon.
Este o piatra pretioasa al carui nume provine din adam = imblanzitor, adamos = de neinvins, din cauza duritatii sale (in limba greaca), sau adama, in ebraica, care inseamna pamant.
Diamantul, ca substanta, este carbon nativ, dur si pur, cristalizat.
Este piatra cea mai stralucitoare, cea mai dura, insolubila la orice agent chimic. Ea poate zgaria orice corp, dar nu poate fi zgariata de nici un alt corp. Pe scara duritatii pietrelor are duritatea cea mai mare -10.
Diamantul cristalizeaza in forme hexagonale, octogonale, paralelipipedice, romboidale, conice si altele. In stare pura este aproape incolor, alb apos, dar uneori se gasesc pietre colorate cenusiu, brun, chiar verde, galben, rosu, albastru si de foarte putine ori negru, de aici expresia "ca un diamant negru" = foarte rar.
Greutatea specifica variaza in funtie de calitate, ea situandu-se in medie r = 3,5 g/cm3.
Diamantele se gasesc in unele roci ultrabazice si in conglomerate, in aluviunile formate pe seama acestora in depresiunile aluvionare aurifere. De obicei, in imediata lor apropiere, se afla si alte pietre pretioase, uneori chiar atasate de acestea, bucati de hematita bruna, alteori se afla intr-o aglomeratie de cuart sau calcedonie, in argile feruginoase.
Nu s-a putut stabili cu exactitate in care formatiune geologica isi are originea. Cateodata gasim alaturi topazele, granatele, crisoberilul, precum si filoane de aur si platina.
Cercetandu-se indeaproape valoarea acestor pietre, s-a constatat ca, din greseala, ele se pot aprinde. Meritul de a afirma ca diamantul nu contine nici o alta substanta decat carbon, apartine lui Gnyton si Darry.
Diamantul taiat in fatete ascutite multiple pe toate suprafetele poarta denumirea de briliant.
Exploatarea diamantului a fost facuta din timpuri stravechi, acesta gasindu-se in cantitati mari in India de rasarit. In prezent se gaseste in Brazilia in insulele Borneo si Sumatra, in muntii Urali, in Carolina de Nord si Georgia - SUA, in Australia si in Africa de Sud.
Anual in minele de diamante se produc peste 800 de milioane de pietre pe an. 80% din diamante sunt destinate atelierelor de bijuterii si trec prin Antwerp - Belgia - centrul mondial al diamantelor, inainte de a ajunge sa fie prelucrate. In India se prelucreaza 9 din zece pietre, insa majoritatea vor ajunge in cele mai luxoase magazine din Statele Unite si Japonia.
Pentru evaluarea diamantelor s-au stabilit reguli precise, potrivit carora preturile sunt de la cele mai scazute la cele exorbitante.
Cele mai celebre diamante din lume, sunt cunoscute sub denumirile: Steaua Sudului, Marele Mogul, Orlov, Regentul, Florentin, Koh-I-Noor, Sahul, Sancy, Steaua Polara si multe altele.
Pentru a fi folosite in industrie dar si pentru ornarea bijuteriilor, prin tehnologii specifice se produc diamantele sintetice prin procesarea carbonului la presiune mare si temperatura ridicata.
Numele provine din latinescul sapirus = intelept, fie din ebraica sappin = cel mai frumos sau sefer = carte. Safirul este o piatra albastruie, transparenta - translucida sau opaca, cu nuante inchise sau deshise.
Cele mai cunoscute sunt:
Termenul de safir este atribuit pietrei corindon - varietatea albastra. Este un oxid de aluminiu, cristalizat in sistem romboedric.
Safirul are duritatea 9, imediat dupa diamant, greutatea specifica fiind r = 3,99 - 4,10 g/cm3. Cu toate acestea este de 150 de ori mai putin dur decat diamantul.
Safirul se poate produce si in mod sintetic, din oxid de aluminu colorat cu saruri de crom si cobalt (metoda Verneuil-Fremy). Varietatea de corindon granulara sau amorfa, dura, opaca, bogata in oxid de fier numita Emeri sau Smirgel este intrebunintata in stare pulverizata ca praf sau lipita pe hartii pentru fatuirea sau lustruirea mineralelor, rocilor sau a metalelor.
Se gaseste sub diferite formatiuni geologice. Cele mai frumoase provin din Birmania, dar se mai gasesc si in Sri Lanka, Australia, India, SUA si China. La noi in tara granule de safir se gasesc in masa rocilor eruptive din Muntii Bihorului
Bibliografie:
