POLUAREA ATMOSFERICA
Se vorbeste despre poluarea atmosferica atunci cand una sau mai multe substante sau amestecuri de substante poluante sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau bunastarii persoanelor" (Organizatia Mondiala a Sanatatii O.M.S.)
Printre poluarile atmosferice naturale se numara polenul plantelor si florilor care provoaca alergii.
Substantele poluante din atmosfera sunt substante gazoase, lichide sau solide, care le modifica compozitia.
Gazele sunt substante care, in conditii normale (temperatura locala, presiune 1013 hPa) sunt in stare gazoasa, lichefiindu-se la temperatura joasa (condensare), de ex.: CO2, SO2, ozonul.
Vaporii sunt gaze care se condenseaza in conditii normale, de ex.: vaporii de apa.
Ceata, fumul, praful sunt particule foarte fine de materii (aerosol) de un diametru de 0,001-100 um.
Ceata este formata din picaturi de marime variabila. Daca diametrul lor nu depaseste 10 um. se numesc mist, in engleza (ceata fina), iar daca este mai mare, se numesc fog (ceata deasa).Cuvantul smog este format pornind de la doua cuvinte englezesti smoke si fog.
Fumul este un amestec de particule solide si coloidale cu picaturi lichide.
Praful provine din diviziunea materiei fine in particule aproape coloidale de 10-100 nm.
Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine. Aceste substante se raspandesc pretutindeni, cazand din nou sub forma de particule si mai fine decat poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie.
Fixarea unei valori limita se fondeaza pe criteriile calitatilor aerului, a parametrilor masurati, a caror interpretare variaza de la o tara la alta. Morala si legea interzic experimentarile pe om. Cunostintele dobandite in momentul experimentarii pe animale permit respectarea marjelor de securitate in momentul fixarii valorilor limita pentru a nu pune in pericol sanatatea omului.
Nu se pot cunoaste pericolele potentiale pornind doar de la concentratii: pot exista efecte pe termen lung provenind din fenomenele de cumulare a complementaritatii dintre mai multe substante.
In relatia dintre expunerea sunstantelor nocive la locul de munca si afectiuni, de ex. cancerul, pneumoconicoza, mutatiile sunt adesea demonstrate abia dupa cateva decenii mai tarziu sau de catre generatiile urmatoare.
Procesele de productie industriala si productia de energie a industriei, economiei energetice, a focarelor sunt principalele surse ale poluarii atmosferice antropogene. Procesele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun in cazul in care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot provoca local catastrofe.
In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea furnalelor si de conditiile atmosferice, gazele de esapament provenind din focare si din circulatie se propaga local sau la distante medii.Substantele provenind de la uzine se propaga in functie de modul in care sunt transportate, pe distante mari.
Monoxidul de carbon (CO)
Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se in gaz carbonic (CO2) sau in oxid de carbon (CO) daca combustia este incompleta.
Monoxidul de carbon se formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor si in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in atmosfera sau se formeaza in stratosfera sub efectul razelor UV.
CO este produs in lant de decompozitie troposferica a metanului prin intermediul radicalului OH.
O cantitate echivalenta de CO se formeaza prin actiunea omului in momentul combustiei carbonului si hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completa decat daca motoarele merg in plina viteza.
Anumite plante cu flori, precum morcovul, pot fixa CO. Mari cantitati sunt fixate in sol si sunt degradate de microorganisme. Cantitatile reziduale se ridica in straturile mai inalte ale atmosferei.
CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai important decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturaratia sanguina, de cantitatea de CO din aer si volumul respirat.
Gazul carbonic (CO2)
Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensif si aduce Clorul pentru fotosinteza. CO2, sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale radiatiei solare in atmosfera si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului, ceea ce provoaca o reancalzire a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o atmosfera foarte bogata in CO2, temperatura atinge 470° C.
Consecintele cele mai importante vor fi transferurile zonelor climatice cu largirea regiunilor aride, restrangerea zonelor subtropicale cu ploi hibernale si reducerea precipitatiilor in latitudinile mediane cu consecinte catastrofice pentru aprovizionarea cu apa a tarilor industrializate.
Ozonul (O3)
Ozonul este concentrat in stratosfera intr-un strat de ozon la o altitudine de 15-35 km. El se formeaza pornind de la moleculele de O2 prin fotodisociere cu ajutorul radiatiilor de unde scurte UV in ansamblul atmosferei cu concursul partenerilor de impulsie:
In stratosfera guverneaza un echilibtru intre procesele formarii si descompunerii ozonului. Perturbarea echilibrului este imputata in special cloroflorometanului de la aerosoli si mijloacele de racire.
Smogul - ozonul, oxidul de azot si hidrocarburile sunt substante inchise (precursoare) ale smogului fotochimic (tip Los Angeles). El se formeaza deasupra marilor orase cu circulatie intensa, in principal in California. Inca de la primele ore ale zilei, aerul se imbogateste in oxid de azot NO si NO2 intr-un amestec de numeroase hidrocarburi (alcaline, aromatice), provenind din gaze de esapament ale vehiculelor si uzinelor.
Pentru cresterea aciditatii aerului sunt responsabili SO2, acizii de azot Nox si acidul clorhidric HCl. HCl este eliberat de combustia PVC in momentul incinerarii deseurilor. Acest gaz se dizolva in apa, transformandu-se in acid clorhidric. Substantele nocive pot actiona direct asupra materialelor si fiintelor sub forma poluarii (ploi acide).
Deprecierea padurilor este determinata de climat, erorile silviculturii, ciuperci, bacterii, dar inainte de toate, de emisii.
Moartea arborilor este o consecinta a asocierii complexe a mai multe cauze care sunt in interactiune unele cu altele. Pagubele provin din emisii si ele sunt amplificate; de exemplu, anii foarte insoriti, cand emisiile sunt cauzate de depunerile uscate; paraziti ca ciupercile, bacteriile distrug copacii.
