Poloarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic.
Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele ar contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in domeniul casnic.
Cauzele poluarii apei:
Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor poluanti;
Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere;
Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica;
Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
Deseurile si reziduurile menajere;
Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapada topita;
Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.
Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare solida, lichida sau gazoasa, in conditii si in concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facand-o daunatoare sanatatii.
Clasificarea poluantilor:
2.1. Poluanti de natura fizica:
depunerile radioactive;
ape folosite in uzine atomice;
deseuri radioactive;
ape termale;
lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor termoelectrice si atomo - electrice.
2.2. Poluanti de natura chimica:
Mercurul provenit din:
deseuri industriale;
inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi fluorescente;
ingerarea accidentala de compusi anorganici;
deversarile unor uzine producatoare de fungicide organomercurice.
Azotatii proveniti din:
ingrasaminte chimice;
detergenti
pesticide organofosforice.
Cadminiul provenit din:
ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;
aerosoli
Plumbul provenit din:
evacuarile uzinelor industriale;
gazele de esapament ale autovehiculelor;
manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina.
Zincul provenit din:
apa sau bauturi cu continut de zinc;
ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia (vopsele);
dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase, din deseuri sau scapari industriale
Hidrocarburile provenite din:
gazele de esapament ale autovehiculelor;
scurgerile de titei;
arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol si gaze naturale);
arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul);
fumul de tigara.
Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:
apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;
pulverizarile aeriene;
spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate;
detergenti
2.1. Poluanti de natura biologica:
microorganismele patogene;
substantele organice fermentescibile.
Consecintele poluarii:
3.1. Asupra mediului:
posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;
contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor;
Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea capacitatii de debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.
3.2. Asupra sanatati:
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficienta apa sau apa bauta nu are cele mai bune calitati.
I. Boli infectioase:
boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;
boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;
boli parazitare:dizenteria, giardiaza.
II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential toxic:
. Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:
oboseala nejustificata;
afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;
afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu dereglari motorii.
Intoxicatia cu mercur:
dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;
tulburari vizuale;
afectiuni ale sistemului nervos;
afectiuni ale rinichilor;
malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.
Intoxicatia cu zinc:
dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;
afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.
Intoxicatia cu cadminiu:
cefalee
scaderea tensiuni arteriale;
afectiuni hepato-renale.
Intoxicatia cu azotati si fosfati:
invinetirea buzelor, narilor, fetei;
agitatia pana la convulsii;
cefalee, greata.
Intoxicatia cu pesticide:
alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;
encefalopatii
malformatii congenitale.
3.3. Asupra calitatii apelor:
In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea igienei personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consuma in scopuri alimentare 2-10L de apa.
Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cu substante organice in descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. Cu cat apa contine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor de perceput.
Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:
apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune amestecate cu ape industriale care contin fier;
apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;
apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde inchis sau neagra;
ionii de fier dau apelor o culoare galbena;
ionii de cupru confera apei o culoare albastra;
apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.
Protectia apelor:
I. Autopurificarea apelor:
Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chomice precum si prin procese biologice si biochimice. Acestea constau in:
sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influentata de temperatura, viteza de scurgere a apei etc.;
prin actiunea radiatilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;
prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substantele chimice din apa si cele din apa poluata;
prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.
Procesele biologice si biochimice constau in primul rand in concurenta dintre flora propriei ape si flora poluanta patrunsa in apa. Astfel, germenii propii apei elibereaza in apa o serie de metaboliti cu actiune antibiotica fata de germenii poluanti, ducand in cele din urma la disparitia suportului nutritiv de hrana al germenilor patogeni patrunsi prin poluare.
II. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:
Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect, mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale:
Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de coloectare;
Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice poluante continute in apele reziduale ale localitatilor si unitatilor zootehnice inainte de eliminarea lor in apa;
Distrugerea prin dezimfectie a germenilor patogeni continuti in ape reziduale ale unor institutii (spitale), abatoarele, unitatile industriei carnii;
Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din ape reziduale;
Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;
Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane.
