POLUAREA
-marele pericol pentru Terra-
-referat-
Pamantul, casa noastra.Daca noi nu o vom proteja, nu va mai fi timp si viata nu va mai exista.Iata cateva probleme de poluare ale acestei planete.
(FIG.1 TERRA VAZUTA DE SATELITUL SVU-33 NEO)
Se vorbeste despre poluarea atmosferica atunci cand una sau mai multe substante sau amestecuri de substante poluante sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau bunastarii persoanelor" (Organizatia Mondiala a Sanatatii O.M.S.).
Printre poluarile atmosferice naturale se numara polenul plantelor si florilor care provoaca alergii.
Inaltele cosuri de fum pe care le folosesc industriile si filtrele lor
nu indeparteaza substantele poluante doar prin propulsarea lor in straturile
inalte ale atmosferei, asa ca se considera posibilitatea sa se reduca
concentratia agentilor poluanti in arealul respectiv, in locul unde se produc.
Poluantii pot fi insa transportati la mari distante de locul originar al
emisiei, si pot produce efecte adverse in alte areale. Emisiile de sulf si de
azot din America centrala si de est, cauzeaza ploi acide in statul New York,
New England si in estul Canadei. Nivelul pH-ului sau aciditatea multor lacuri
din acele zone a fost dramatic deteriorata de aceasta ploaie acida astfel ca
intreaga populatie de peste din lacurile respective a fost distrusa. Efecte
similare au fost semnalate si in Europa. Emisiile de dioxid de sulf si
reactiile de formare ale acidului sulfuric pot fi de asemenea responsabile
pentru atacul asupra stancilor si a rocilor la mari distante de sursa de poluare.
Cresterea pe scara mondiala a
consumului de petrol si carbune inca din anii '40 au condus la cresteri
substantiale de dioxid de carbon. Efectul de sera ce rezulta din aceasta
crestere de CO2 , ce permite energiei solare sa patrunda in atmosfera dar
reduce reemisia de raze infrarosii de la nivelul Pamantului, poate influenta
tendinta de incalzire a atmosferei, si poate afecta climatul global si acest
prin acest lucru calota glaciara de la poli s-ar topi partial. O posibila
marire a paturii de nori sau o marire a absortiei excesului de CO2 de catre
Oceanul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte ca el sa
ajunga in stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare
ale SUA, eliberate in anii '80 indica faptul ca efectul de sera este in
crestere si ca natiunile lumii ar trebui sa faca ceva in aceasta privinta.
Smogul
este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate cand
umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile
se acumuleaza langa sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturala si adesea
irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de decese
anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa
creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de expunere la
smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un plafon de smog
deasupra orasului.
Smogul fotochimic este o ceata
toxica produsa prin interactia chimica intre emisiile poluante si radiatiile
solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii este ozonul. In timpul
orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si
hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de
automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot
din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea
acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul
molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si
reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce
se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un
minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare
galbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor
de coasta si este o adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum
Atena, Los Angeles, Tokyo.
Los Angeles este o aglomeratie
urbana-suburbana cladita pe coasta deluroasa, avand in vecinatate la sud si la
est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se
gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din
populatia orasului care este separata de Hollywood si de centrul orasului de
Muntii Santa Monica si de Parcul Griffith, spatiul cel mai mare de recreere al
orasului. Los Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul
unor mari autostrazi de otel si beton - faimosul sistem de sosele - construit
pentru transportul rapid, la mari viteze, dar care este de obicei congestionat
de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse
este o problema continua a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza
din 1993; cand va fi terminat in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii
subterane cu aproximativ 645 km de linii.
Tokyo este capitala si cel mai mare
oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai populate orase ale lumii, dupa
statisticile din anul 1993, metropola insumand 11.631.901 de persoane. Orasul
este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este
concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape
o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea
(cu mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte
diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice si optice,
masini, chimicale, etc.
Aceasta vasta dezvoltare economica
implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante nocive in
atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de
autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a
se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea
transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care
fac legatura dintre diferitele parti ale orasului. De asemenea, se recurge la
modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele
rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul rutier in anumite zone
ale metropolei.
Mexico City este capitala statului
Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari. Este, totodata, si cel mai mare
oras al emisferei vestice si reprezinta centrul cultural, economic si politic
al tarii, avand o populatie de 8.236.960 de locuitori, conform statisticilor
facute in anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o jumatate din
productia economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de: industria
textila, chimica si farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o
dezvoltata industrie; aditional la acestea se mai dezvolta si industria usoara,
industria alimentara si cea textila.
2. Ploaia acida
Ploaia acida
este un tip de poluare atmosferica, formata cand oxizii de sulf si cei de azot
se combina cu vaporii de apa din atmosfera, rezultand acizi sulfurici si acizi
azotici, care pot fi transportati la distante mari de locul originar
producerii, si care pot precipita sub forma de ploaie. Ploaia acida este in
prezent un important subiect de controversa datorita actiunii sale pe areale
largi si posibilitatii de a se raspandi si in alte zone decat cele initiale formarii.
Intre interactiunile sale daunatoare se numara: erodarea structurilor,
distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor forestiere, amenintarea
speciilor de animale terestre dar si acvatice, deoarece putine specii pot
rezista unor astfel de conditii, deci in general distrugerea ecosistemelor.
Problema poluarii acide isi are
inceputurile in timpul Revolutiei Industriale, si efectele acesteia continua sa
creasca din ce in ce mai mult. Severitatea efectelor poluarii acide a fost de
mult recunoscuta pe plan local, exemplificata fiind de smog-urile acide din
zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat si in plan global.
Oricum, efectele distructive pe areale in continua crestere a ploii acide au
crescut mai mult in ultimele decenii. Zona care a primit o atentie deosebita
din punct de vedere al studierii sale, o reprezinta Europa nord-vestica. In
1984, de exemplu, raporturi privind mediul ambiant indica faptul ca aproape o
jumatate din masa forestiera a Padurii Negre din Germania, au fost afectata de
ploi acide. Nord-estul Statelor Unite si estul Canadei au fost de asemenea
afectate in special de aceasta forma de poluare.
Emisiile industriale au fost invinuite ca fiind cauza majora a formarii
ploii acide. Datorita faptului ca reactiile chimice ce decurg in cadrul
formarii ploii acide sunt complexe si inca putin intelese, industriile au
tendinta sa ia masuri impotriva ridicarii gradului de poluare a acestora, si de
asemenea s-a incercat strangerea fondurilor necesare studiilor fenomenului,
fonduri pe care guvernele statelor in cauza si-au asumat raspunderea sa le
suporte. Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite in anii '80,
implica industria ca fiind principala sursa poluanta ce ajuta la formarea ploii
acide in estul Statelor Unite si Canada. In 1988 o parte a Natiunilor Unite,
Statele Unite ale Americii si alte 24 de natiuni au ratificat un protocol ce
obliga stoparea ratei de emisie in atmosfera a oxizilor de azot, la nivelul
celei din 1987. Amendamentele din 1990 la Actul privind reducerea poluarii
atmosferice, act ce a fost semnat inca din 1967, pun in vigoare reguli stricte
invederea reducerii emisiilor de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice,
in jurul a 10 milioane de tone pe an pana pe data de 1 Ianuarie,2000. Aceasta
cifra reprezinta aproape jumatate din totalul emisiilor din anul 1990.
Studii publicate in 1996 sugereaza
faptul ca padurile si solul forestier sunt cu mult mai afectate de ploaia acida
decat se credea prin anii '80, si redresarea efectelor este foarte lenta. In
lumina acestor informatii, multi cercetatori cred ca amendamentele din 1990 in
vederea reducerii poluarii si a purificari aerului, nu vor fi suficiente pentru
a proteja lacurile si solurile forestiere de viitoarele ploi acide.
3. Disparitia stratului de ozon
Stratul de ozon
este o regiune a atmosferei de la 19 pana la 48 km altitudine. Concentratia
maxima de ozon de pana la 10 parti pe milion are loc in stratul de ozon. Asadar
ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare asupra oxigenului. Aceasta
actiune are loc de cateva milioane de ani, dar compusii naturali de azot din
atmosfera se pare ca au mentinut concentratia de ozon la un nivel stabil.
Concentratii ridicate la nivelul solului sunt periculoase si pot provoca boli
pulmonare. Cu toate acestea insa, datorita faptului ca stratul de ozon din
atmosfera protejeaza viata pe Pamant de radiatiile solare, acesta este de o
importanta critica. De aceea, oamenii de stiinta au fost ingrijorati cand au
descoperit in anii '70 ca produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi
folosite indelung ca refrigerenti si in spray-urile cu aerosoli sunt o posibila
amenintare a stratului de ozon. Eliberate in atmosfera, aceste chimicale se
ridica si sunt descompuse de lumina solara, clorul reactionand si distrugand
moleculele de ozon - pana la 100.000 de molecule de ozon la o singura molecula
de C.F.C. Din aceasta cauza folosirea acestor tipuri de compusi chimici a fost
interzisa in Statelele Unite si nu numai. Alte chimicale, ca de exemplu
halocarburile bromurate ca si oxizii de azot din ingrasaminte, pot de asemenea
ataca stratul de ozon. Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza cresterea
numarului de cancere de piele si a cataractelor, distrugerea de anumite
culturi, a planctonului si cresterea cantitatii de dioxid de carbon datorita
scaderii vegetatiei.
Incepand din anii '70 cercetatorii
stiintifici care lucrau in Antarctica au detectat o pierdere periodica a
stratului de ozon din atmosfera. Studiile conduse cu baloane de inalta
altitudine si sateliti meteorologici indica faptul ca procentul total de ozon
de deasupra zonei Antartice este in declin. Zborurile pe deasupra regiunilor
Arctice au descoperit o problema asemanatoare.
Ce am putea face pentru mediul inconjurator
Am putea stopa criza energetica folosind energia intr-un mod rational. Cateva din lucrurile pe care le-ar putea face pentru a salva energie sunt:
Marirea disponibilului de apa dulce
Viata pe pamant este dependenta de apa. Cresterea demografica,
concentrarile urbane, ridicarea nivelului de trai, progresul igienei maresc
continuu consumurile casnice de apa. Totalul apei pe Glob este aproape de 1,39
miliarde km3, din care 96,5% se afla in Oceanul Planetar.
Apa dulce reprezinta 3,5% din volumul
total de apa al hidrosferei. Analizand diversele forme sub care se gaseste apa
dulce, evidentiem urmatoarea situatie: calotele glaciare si ghetarii detin
77,2% din volumul total de apa dulce, ponderea apelor subterane si umiditatea
solului este de 22,4%, aceea a lacurilor si mlastinilor de 0,35%, cea
reprezentata de umiditatea atmosferica 0,04%, iar aceea a cursurilor de apa de
numai 0,01%.
Printre solutiile avute in vedere
pentru a satisface necesarul de apa mereu crescut, amintim: desalinizarea apei
de mare, panzele subterane si folosirea gheturilor polare.
Desalinizarea apei de mare reprezinta
una dintre aceste solutii. Procedeele tehnice sunt variate: prin distilare,
prin electroliza, utilizarea unor substante chimice denumite schimbatori de ioni,
prin inghetare. Primul procedeu este cel mai ieftin si cel mai raspandit.
